Prin despăduriri, omenirea a deschis drumul răspândirii bolii Ebola - Actualitate | Ecologic

Actualitate

Prin despăduriri, omenirea a deschis drumul răspândirii bolii Ebola

14 November 2014 - 02:23 PM Actualitate

Infirmieri în costume de protecţieFebra hemoragică Ebola este o boală infecțioasă virală severă, cu o rată de letalitate de până la 90% la om (cea mai mare mortalitate într-o boală infecțioasă, cu excepția rabiei), care survine în focare epidemice în Africa Centrală și Africa de Vest și este provocată de virusul cu acelaşi nume.

Virusul Ebola este introdus în populația umană după un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate: cimpanzei, gorile, lilieci frugivori, antilope de pădure și porci spinoși. Boala apoi se propagă în comunități prin transmitere interumană, ca urmare a contactului direct (piele lezată sau mucoase) cu sângele, organele, secrețiile sau lichidele biologice (urina, saliva etc.) ale persoanelor infectate, sau prin contact indirect prin intermediul mediilor contaminate cu aceste lichide. Ritualurile funerare în care rudele și prietenii celor decedați se află în contact direct cu corpul decedatului pot juca, de asemenea, un rol în transmiterea virusului Ebola. Sperma poate continua transmiterea virusului până la șapte săptămâni după însănătoșirea clinică.

Virusul Ebola a fost identificat pentru prima dată în 1976, în doua focare simultane în Nzara (Sudan) și Yambuku (Republica Democrată Congo). Yambuku este situat în apropiere de râul Ebola, de unde vine numele bolii.

În epidemia declanşată în Africa de Vest în acest an, până la data încheierii ediţiei, numărul perosanelor infectate cu virusul Ebola depăşise 9000 de persoane, iar numărul deceselor trecuse de 4500. Epidemia a izbucnit în luna februarie a.c. în Guineea şi nordul Liberiei, ulterior extinzându-se în Sierra Leone şi Nigeria.

Carnea uscată de liliac constituie o hrană tradiţională în Africa de VestActuala epidemie a bolii nu este singura. Virusul Ebola a apărut pentru prima dată în 1976, în două epidemii concomitente, una în Zair (Republica Democrată Congo) cauzată de specia Zair a virusului Ebola, și alta în Sudan cauzată de specia Sudan. Epidemia din Sudan a atins în principal orașele Nzara și Maridi, în apropiere de granița cu Republica Democrată Congo, și a provocat 284 de cazuri de îmbolnăviri cu o rată a mortalității de 53%. Epicentrul epidemiei din Zair (Republica Democrată Congo) a fost situat în orașul Yambuku, în apropierea căruia curge râul Ebola, care a dat numele acestui nou virus. Această epidemie, mai mortală decât cea din Sudan, a provocat moartea a 284 de persoane dintr-un total de 318 de bolnavi declarați. Rata de mortalitate de 89%, asociată cu specia Zair denotă o patogenicitate mai mare față de cea a speciei Sudan.

Ulterior s-au înregistrat mai multe focare:

- 1977 şi 1979, în Zair (35 de cazuri cu 22 decese);

- 1995, tot în Zair (315 cazuri cu 256 decese);

- trei epidemii cu specia Zair au afectat nord-estul Gabonului în mod succesiv între 1994 și 1997, prima în 1994, într-o tabără de mineri din minele de aur din Mekouka, a doua în 1996 în satul Mayibout, iar a treia între 1996 și 1997 un pic mai la sud, în regiunea Booué. Aceasta ultimă epidemie, care a provocat 60 de cazuri de îmbolnăvire cu 45 decese;

Ulceraţii provocate de Ebola-  Republica Congo a fost atinsă de trei ori de epidemia cu specia Zair a virusului între 2003 și 2005: regiunea Mbomo și Kelle la începutul anului 2003 (143 de îmbolnăviri din care 128 decese), din nou în regiune Mbomo la sfârșitul anului 2003 (35 de cazuri de îmbolnăviri, din care 29 decese), apoi Etoumbi (11 de cazuri de îmbolnăviri, cu 9 decese);

- specia Sudan a virusului Ebola a fost responsabilă de două epidemii, una importantă în Uganda în 2000, când au fost înregistrate 425 de cazuri de îmbolnăviri din care 173 mortale, și o alta a fost înregistrată în Yambio din Sudan în 2004, aproape de Nzara, cu 17 de cazuri de îmbolnăviri din care 7 decese.

Statistica tuturor acestor cazuri de îmbolnăvire cu virusul Ebola sugerează anumite cauze care nu au fost luate în considerare de oamenii de ştiinţă decât în mod marginal, dar din ce în ce mai multe voci atenţionează că este necesar tragerea unui semnal de alarmă adresat atât populaţiei din ţările afectate, cât mai ales guvernelor acestora.

Impactul produs de despăduriri

Mai mulţi cercetători de la instituţii prestigioase de învăţământ din Europa au atras atenţia că extinderea necontrolată a zonelor populate de oameni în detrimentul suprafeţelor împădurite pune în pericol habitatele unor specii purtătoare ale virusului şi le obligă, indirect, să intre în contact cu populaţia umană. Melissa Leach, director la Universitatea din Sussex povestea pentru publicaţia MotherJones.com în luna iulie a.c. că a locuit timp de câţiva ani într-un sat din pădure în zona de graniţă a Guineeii. Satele din această zonă au fost amplasate din ce în ce mai adânc în pădure, peisajul regiunii devenind un adevărat mozaic. Satele sunt înconjurate de pădure întreruptă de zone agricole, iar liliecii - mulţi fiind purtători ai virusului Ebola - se găsesc pretutindeni. „Am trăit timp de doi ani într-un sat din districtul Kissidougou, iar podul casei mele era plin de lilieci“, arăta Lelissa Leach.

Activitatea umană obligă populaţiile de lilieci să îşi găsească adăpostul în zonele locuite de oameni. Mai mult de jumătate din pădurile Liberiei (care reprezintă arealul nativ a peste 40 de specii considerate în pericol de dispariţie, incluzând şi cimpanzeul occidental) au fost vândute firmelor de exploatare a lemnului pe timpul mandatului preşedintelui Ellen Johnson Sirleaf, se arată într-o statistică publicată în iulie 2012 de Guardian. În prezent, suprafaţa împădurită a ţării a scăzut la numai 4% din teritoriu, potrivit Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite, care atenţionează că dacă despăduririle vor continua în acelaşi ritm, pădurile liberiene vor dispărea total până în 2018.

Modificările climatice

Potrivit unui raport publicat în anul 2013 de către Institutul Internaţional de Cercetări şi Politici Alimentare, ţările din Africa Occidentală resimt deja efectele modificărilor climatice. Au devenit din ce în ce mai frecvente ploile cu cantităţi mari de apă, vânturile puternice şi furtunile, alunecările de teren, valurile de căldură extremă şi inundaţiile.

Perioadele de secetă determină amplificarea incendiilor de pădure. Populaţiile de lilieci sunt de aceea obligate să îşi părăsească zonele obişnuite de habitat şi să îşi găsească  adăpostul în zone ferite, uneori chiar în apropierea aşezărilor umane sau chiar în acestea.

Este dificil însă în prezent pentru cercetători să identifice toate legăturile cauzale între condiţiile meteorologice şi factorii favorizanţi ai declanşării şi răspândirii epidemiilor de Ebola. Există însă şi voci care dau modificările de climă drept semnalul unei potenţiale apariţii a epidemiei.

Despăduririle cauzate de minerit

Epidemia de Ebola din 1994 care a dus la moartea a 31 de persoane a izbucnit în zona minelor aurifere din sud-estul Guineeii. În aceeaşi zonă erau situate şi principalele zăcăminte de minereu de fier, potrivit Reuters.

În ultimele două decenii, activitatea de minerit din  Sierra Leone, Guineea şi Liberia s-a dezvoltat semnificativ. Ea implică deplasarea sezonieră a minerilor înspre şi dinspre minele situate adânc în pădurea virgină. Guineea este, de exemplu, cel mai mare exportator mondial de bauxită, materia primă necesară producerii aluminiului. Potrivit Bloomberg, o parte însemnată a veniturilor celor trei ţări provin din activitatea de minerit. Fondul Monetar Internaţional a arătat că numai în 2013 în Sierra Leone produsul intern brut a crescut cu 20% ca urmare a investiţiilor masive în minerit provenite de la câteva corporaţii britanice.

Spital într-un sat din Liberia (sursa: NBC News)Unde sunt banii?

Un articol dat publicităţii de EurActiv în octombrie a.c. trece în revistă modul în care au fost utilizaţi banii acordaţi ţărilor din Africa, Caraibe şi Oceanul Pacific prin „Overseas Development Aid“ de către Comisia Europeană. Statistica indică suma totală a ajutoarelor acordate ţărilor africane, care numai în 2011 s-a ridicat la 42,7 miliarde de euro. Potrivit infograficului publicat, sume apreciabile s-au îndreptat şi spre ţările în care au izbucnit epidemiile de Ebola, acestea fiind direcţionate şi către programe sociale. Există însă destule voci potrivit cărora utilizarea ineficientă a acestor fonduri, corupţia şi dezinteresul autorităţilor au lăsat populaţia pradă sărăciei, subnutriţiei şi lipsei oricărei educaţii. Se subînţelege că izbucnirea multor boli şi a epidemiilor sunt la rândul lor favorizate de subdezvoltare.

ecologic




Alte articole in rubrica Actualitate