Poluarea şi sclavagismul, costurile ascunse ale vehiculelor electrice - Actualitate | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Actualitate

Poluarea şi sclavagismul, costurile ascunse ale vehiculelor electrice

12 February 2019 - 01:02 PM Actualitate

Poluarea şi sclavagismulTesla, Volvo, General Motors și Ford sunt doar câteva dintre companiile care au anunțat că vor lansa noi modele de mașini electrice anul acesta. General Motors, cel mai mare producător de automobile din SUA, are ca obiectiv producerea a douăzeci de modele diferite de vehicule electrice până în anul 2023. Deși nu sunt la fel de poluante ca mașinile clasice, autovehiculele electrice implică în procesul de producție probleme de mediu deloc neglijabile.
ecologic

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie se estimează că până în anul 2025 ar putea exista în total 50 milioane de vehicule electrice pe drumurile din toată lumea și 280 milioane până în anul 2040. În comparație cu cele aproximativ două milioane din aproape un miliard de autoturisme existente pe drumurile din ziua de astăzi, creșterea este semnificativă.

Există o legătură simbiotică între producătorii de automobile care se luptă să își mențină competitivitatea și țările care încearcă să se angajeze în reducerea emisiilor de carbon. Cel mai demn de remarcat este anunțul Chinei din 2017 privind planurile de a renunța la producția de vehicule alimentate cu combustibili fosili pe termen scurt, împreună cu anunțul similar al Franței și al Marii Britanii privind autovehiculele diesel și pe benzină, cu obiectivele fixate pentru 2040. Acestea sunt doar câteva dintre țările care fac eforturi majore pentru utilizarea vehiculelor electrice.

Pe de altă parte, se pare că această creștere a cererii de vehicule electrice ar putea să nu fie la fel de benefică precum ne-am fi așteptat.

În total, se estimează că vehiculele electrice vor reduce emisia mondială de CO2 cu numai un punct procentual. Odată cu creșterea cererii de vehicule electrice se va înregistra o creștere a cererii de nichel, litiu și cobalt, elemente componente ale bateriilor electrice pentru automobile. Din păcate este foarte puțin cunoscut consumatorilor faptul că procesul de extracție și rafinare a acestor minerale este printre cele mai dăunătoare pentru mediu.

Agenția pentru Protecția Mediului din Marea Britanie a subliniat într-un raport încă din anul 2013 că bateriile care conțin litiu, nichel și cobalt sunt unele dintre cele mai dăunătoare pentru mediu și că doar companiile miniere au de câștigat de pe urma acestor „beneficii“ și nicidecum mediul înconjurător.

În acest context, prezentarea unei imagini de ansamblu asupra proceselor de exploatare a litiului, nichelului și cobaltului este - credem noi - de interes.

Nichel

Nichelul este un material folosit în multe domenii. În afară de baterii, nichelul și aliajele de sale sunt utilizate în fabricarea de produse din oțel inoxidabil, echipamente medicale, materiale necorozive, diverse aparate electronice și multe altele. De fapt, nichelul este cel de-al cincilea element cel mai frecvent întâlnit pe pământ, conform Institutului Nichelului, iar specialiștii estimează că utilizarea acestui metal va creşte cu 4% în fiecare an. În timp ce nichelul poate fi unul dintre metalele cele mai frecvent utilizate în viața de zi cu zi, procesul de extracție este puternic criticat pentru efectele sale dăunătoare atât asupra mediului, cât și asupra sănătății umane și a animalelor. Majoritatea producției de nichel provine din minele din Australia, Canada, Indonezia, Rusia și Filipine. Filipine este țara care a închis șaptesprezece mine numai în anul 2017 din cauza problemelor asociate cu efectele asupra mediului.

Staţie de încărcareExistă două tipuri de minereuri din care este extras nichelul: sulfurile și lateritele. Minele sulfuroase sunt în general exploatate prin metode subterane, în timp ce mineritul de laterite implică în general cariere deschise sau alte metode.

Extragerea nichelului din minereu se face printr-un proces îndelungat, care depinde de tipul minereului și de concentrație. Procedeul se numește metalurgie extractivă şi implică combinarea prăjirii și rafinarea minereului până la puritatea specificată (în general peste 75%). În termeni simpli, minereurile sulfurate odată extrase sunt zdrobite, amestecate cu reactivi speciali, rafinate și concentrate înainte de a fi prăjite și topite. Minereurile din laterite nu conțin sulf și au un conținut considerabil de apă, de până la 40%. Ca atare, pentru a prelucra o cantitate foarte mare de minereu sunt folosite cuptoare și uscătoare cu rotative uriașe, care pot avea o lungime de peste 100 de metri.

Efectele asupra mediului înconjurător și sănătății oamenilor

Potrivit unui studiu efectuat de PLOS (Public Library of Science) în 2009, nichelul se clasează pe locul opt din 63 de metale în ceea ce privește potențialul de încălzire globală prin emisiile de dioxid de carbon și dioxid de sulf care se produc în procesul de extracție. Una dintre cele mai mari companii producătoare de nichel din lume, Norilsk Nickel, este un exemplu în acest sens. O fabrică a companiei care funcționa în orașul rus Norilsk a fost scoasă din funcțiune în 2016, iar orașul este considerat una dintre cele mai murdare și mai poluate localități din lume din cauza celor 350.000 tone de dioxid de sulf eliminate de respectiva fabrică. La Norilsk gradul de poluare este atât de ridicat încât culoarea unui râu din apropiere este acum roșie.

Norilsk, Rusia

În regiunea Zambales din Filipine patru mine de exploatare a nichelului au provocat distrugerea mediului înconjurător, a faunei sălbatice și a pescuitului local. Au fost înregistrate numeroase reclamații și proteste, iar localnicii au susținut că nivelul concentrației de nichel găsit aici a afectat serios calitatea drumurilor, iar suprafața terenurilor agricole a scăzut dramatic, cu toate că exploatările agricole sunt vitale pentru a oferi oamenilor un mijloc de trai decent.

Mai mult: în afară de efectele privind încălzirea globală și degradarea mediului, nichelul este un metal cancerigen cu consecințe grave asupra sănătății, inclusiv a bolilor cardiovasculare, dacă particulele de nichel din aer sunt ingerate. Oamenii care lucrează în fabricile de procesare a nichelului sau în rafinării sunt cei mai afectați. Orașul Norilsk a înregistrat o rată a deceselor de patru ori mai mare decât standardul din celelalte orașe rusești. De asemenea, printre oamenii care locuiesc în vecinătatea unei mine din Columbia deținută de South 32 au fost înregistrate mai multe cazuri de persoane cu diformități și probleme respiratorii.

Nichelul poate fi răspândit nu doar de fabrici sau rafinării, ci și de centralele electrice sau de incineratoare. De obicei particulele din aer rezistă o perioadă de până la o lună. Ele sunt îndepărtate prin precipitații care de fapt le răspândesc în râuri sau pe sol unde sunt absorbite, iar toxicitatea acestor particule are efecte negative pe termen lung.

Creșterea cererii de nichel va exacerba problemele în viitorul apropiat. În timp ce fabrici precum cele din Filipine sunt închise, multe altele sunt înființate. Una dintre ele este uzina de procesare în valoare de 43 milioane de dolari deținută de BHP Billiton în Australia.

Chiar înainte ca minereul din laterit să intre în procesul de extracție, el poluează solul. Aceasta deoarece pentru depozitarea minereului sunt excavate nişte gropi uriaşe în zone împădurite.
Din aceste motive, reciclarea și reutilizarea nichelului și a altor minerale toxice sunt cruciale pentru reducerea impactului lor negativ.

Litiu

Litiul este al doilea dintre cele trei componente esențiale din orice baterie a unui automobil electric și este un material utilizat de asemenea la telefoanele mobile și rețelele electrice. În prezent, aproximativ 80-90% din producția mondială de litiu provine din Australia și America de Sud. Din America de Sud cea mai mare parte a litiului provine din Argentina, Bolivia și Chile, care împreună formează ceea ce se numește „triunghiul litiului“. De fapt, se crede că regiunea ar deține aproximativ 54% din totalul resurselor de litiu din întreaga lume. Minele din provincia Jujuy din Argentina au deținut nu mai puțin de aproximativ 6% din producția globală de litiu în anul 2016.

Mina de litiu şi nichel Gora Nickel din Noua Caledonie

Procesul de producție a litiului a fost schimbat în ultimele decenii de la cel care implica extracția minereului la unul de separare a acestuia dintr-o sare, fiindcă apele sărate subterane sunt principalele rezervoare de sodiu, potasiu și litiu.

Dar pentru a extrage litiul din aceste ape sărate sunt necesare alte cantități mari de apă care sunt pompate în rezervoarele subterane ce sunt în general amplasate sub suprafețe împădurite. Atunci când apa este pompată în rezervor se formează iazuri din care lichidul se evaporă la soare, lăsând în urmă mineralele care sunt apoi trimise către fabrici pentru filtrare și procesare. Tot ce a fost odată suprafață agricolă, pășune sau pădure dispare.

Per ansamblu, în comparație cu procesul anterior de extracție din minereu solid, această metodă este aproape de două ori mai eficientă din punct de vedere al costurilor și înregistrează scăderi ale emisiilor de carbon.

Deși terenul utilizat pentru extracția saramurii este amplasat în general în zone nelocuite, cantitățile mari de apă dulce utilizate creează probleme populației din regiunile învecinate. Pentru a procesa o tonă de litiu sunt utilizate aproximativ 2.000 tone de apă.

În America de Sud acest fapt a dus la proteste ale locuitorilor care au prezentat cazul la Curtea Supremă de Justiție din Argentina, acuzând marile companii că profită de resursele limitate de apă disponibile în zone unde apa este o problemă, unde pământul este deja uscat și deșertificat.

Faptul este deosebit de important deoarece în viitor mărirea producției va exacerba toate aceste probleme sociale în regiunile subdezvoltate.

Cererea tot mai mare de baterii, inclusiv pentru industria auto, aduce și o altă problemă legată de transportul minereului în alte locații pentru prelucrare ulterioară, chiar și în alte țări, în special în China. În consecință, fiindcă din ce în ce mai multe materiale sunt transportate pe distanțe mari, se pierd multe dintre beneficiile extracției litiului din apele subterane, consumul total de energie fiind imens.

Un alt aspect este cel al reciclării. În prezent doar aproximativ 5% din bateriile litiuion folosite la mașinile electrice sunt de fapt reciclate, față de 90% din bateriile standard cu plumb-acid folosite la vehiculele cu motor cu ardere internă.

Nu mai puțin de 11 milioane tone de baterii cu litiu provenite în special de la automobilele electrice vor ajunge deșeuri până în anul 2030, iar specialiștii care au studiat acest fenomen cred că mult timp de acum înainte bateriile cu litiu vor ajunge mai degrabă la depozitare decât la reciclare și refolosire.

Cobalt

Cobaltul este și el utilizat la baterii și în diferite produse alături de aliajele metalice folosite pentru crearea de turbine și generatoare. În metodele tradiționale extracția cobaltului este un proces asemănător cu cel al nichelului, adesea fiind chiar un rezultat secundar al extragerii minereurilor de nichel și cupru.

Poluare masivăÎn prezent, aproximativ jumătate din cobaltul folosit la nivel mondial provine din Congo. Din acesta, douăzeci la sută este extras din zone unde muncesc așa-numiții „mineri artizanali“, persoane care scot manual minereul. Ceea ce este foarte grav este că aproximativ jumătate din acești lucrători sunt copii.

„Copii în vârstă de 10 ani transportă, spală și pisează mineralele pentru a câștiga o jumătate de dolar pe zi“, arată organizația non-profit Carter Center, fondată de fostul președinte american Jimmy Carter. În anul 2012, aproximativ 40.000 de copii lucrau în exploatările de cobalt și de alte minerale din sudul Africii.

Aceste minerale numite „conflictuale“ încalcă grav drepturile omului și mai ales ale acestor copii care lucrează aproape 12 ore pe zi în condiții extreme, sunt supuși la agresiuni fizice și suferă de boli grave.

Firme locale cum este Congo Dongfang Mining International Corporation revând cobaltul unor mari companii, printre care Apple, Microsoft, Samsung și Volkswagen.

Cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți de faptul că folosim zilnic produse care au componente provenite din exploatarea copiilor. Iar viitorul nu arată prea bine pentru țările lor. Fiindcă cererea noastră tot mai mare de mașini electrice, de aparate electronice, de electrocasnice și de gadgeturi de tot felul nu face decât să crească cererea de cobalt, ceea ce va duce la agravarea situației în care se află zecile de mii de copii, sclavi în minele din Congo.

Soluții

Este clar că mașinile electrice au un preț mai mare decât am fi putut crede. Toate cele trei minerale nu sunt vitale doar pentru vehiculele electrice, ci și pentru multe alte produse utilizate în mod obișnuit în fiecare gospodărie.

Mina de litiu Clayton Valley, SUA

Este nerealist să credem că putem renunța la aceste metale, însă trebuie găsite soluții noi care nu implică distrugerea mediului şi exploatarea umană. Numeroase companii au descoperit deja metode creative și inovatoare pentru a avea acces la aceste resurse.

Un exemplu este firma canadiană MGX Minerals care dezvoltă proiecte pentru producerea și extragerea litiului, magneziului și siliciului utilizând tehnologii inovatoare. Unul dintre cele mai recente proiecte pe care compania le-a dat publicității se referă la utilizarea tehnologiei prin nanoflotare pentru furnizarea de soluții de tratare a apelor reziduale de la operatorii de produse petroliere. Compania preia apele reziduale rezultate din operațiunile petroliere și le procesează pentru a elimina metalele grele și hidrocarburile. Acest lucru nu numai că ajută la curățarea apelor uzate, dar extrage și până la 70% din conținutul de litiu, oferind beneficii nu numai companiei, ci și mediului înconjurător.

Poluare şi sclavagism

Umicore este o companie belgiană de reciclare a bateriilor de tip litiu-ion. Firma a înregistrat progrese importante și și-a extins capacitatea în așa fel încât în viitor ar putea avea posibilitatea de a gestiona eficient cantități uriașe de baterii.

Un analist de la Morgan Stanley spunea că „trebuie să fim conștienți că nu poate fi creată infrastructura necesară în timp util pentru a face față primului val semnificativ de baterii uzate provenite de la automobilele electrice“. Practic, industria de fabricare a mașinilor electrice s-a dezvoltat mult prea rapid fără ca industria de reciclare să aibă nici timpul, nici tehnologiile și nici fondurile necesare pentru a se alinia acestei schimbări. Ceea ce a făcut Umicore sunt doar niște primi pași în abordarea problemei.

Poluare şi sclavagism

Compania Tesla susține că 100% din totalul de nichel utilizat în vehiculele sale este reutilizabil și că reciclarea bateriilor litiu-ion se va face în instalațiile proprii. Deocamdată însă toate acestea sunt planuri de viiitor.

Este cert că vehiculele electrice nu au emisii ca acelea cu motoare cu ardere internă. Deocamdată însă am greși să ne închipuim că sunt atât de ecologice, de verzi și de nevinovate precum ni se spune. Abia atunci când companiile miniere, producătorii de baterii și constructorii auto vor dezvolta practici durabile în modelul lor de afaceri, care să includă criterii de etică socială, tehnici noi de prelucrare și unități de reciclare suficient de mari pentru a prelua milioanele de tone de baterii uzate, se va putea vorbi cu adevărat de o revoluție eco în industria auto. 

Poluare şi sclavagism



Alte articole in rubrica Actualitate