Copii ai nimănui ecologizează Pădurea Băneasa - Actualitate | Ecologic

Actualitate

Copii ai nimănui ecologizează Pădurea Băneasa

03 July 2010 - 05:26 PM Actualitate

În fpoza-1_lriecare miercuri, de aprope un an de zile, poate cei mai amărâţi copii din ţara asta merg în Pădurea Băneasa şi strâng gunoaiele lăsate de noi, ceilalţi. Fac acest lucru în mod firesc, fără a primi nimic în schimbul muncii lor, fără a beneficia de sponsorizări sau de alte avantaje materiale. Poate şi fiindcă ei nici nu ar şti cum ar putea convinge de buna lor intenţie vreun PR sau manager de la una din multinaţionalele intrate în clasamente şi topuri verzi.

Sau poate că nici nu i-a interesat vreodată să obţină vreun sprijin. Fiindcă pentru ei, totul a decurs cum nu se poate mai firesc. „Ne plimbam odată câţiva dintre noi prin pădure. Venise primăvara şi voiam să luăm şi noi puţin aer curat. Când colo, pădurea puţea! De mizerie, de gunoaie, de sticle goale, de pungi de plastic pline cu resturi împuţite. Atunci ne-a venit ideea. Să curăţăm măcar o parte din ea, crezând că vom termina în câteva zile de muncă. Nu a fost aşa fiindcă ce strângeam noi într-o zi era la loc săptămâna următoare. Mai mult gunoi, săptămână de săptămână. Aşa că miercurea dimineaţă avem de acum program: mergem la ecologizare“, povestea unul dintre ei.

Au găsit totuşi un mic sprijin de la Romprest, societate care trimite în fiecare miercuri, pe la ora 12, un tractor cu remorcă pentru a colecta cei 100 de saci de gunoi, norma săptămânală pe care tinerii şi-au impus-o.
Nu le place să se prezinte pe nume, ei sunt orfanii de la Centrul Social Sf. Lazăr şi de la Casa Iuda. La cei 18 sau 19 ani ai lor, au văzut cu vârf şi îndesat toată mizeria vieţii acestea. O viaţă care nouă, celor prea ocupaţi în a face bani, ni se pare câteodată grea sau nedreaptă din motive ce ţin de dorinţa de a avea o slujbă mai bună, o maşină mai nouă, sau...

Ei nu au nimic. Poate o periuţă de dinţi, o haină veche şi ceva speranţă. În restul săptămânii aceşti copii îşi duc traiul în comun, în „centru“, un trai dictat de reguli stricte, de ordine şi de disciplină aproape cazonă.
Noi i-am găsit cu totul şi cu totul întâmplător. Într-o miercuri, în pădurea Băneasa, strângând gunoaie într-o veselie nefirească. Apoi i-am vizitat la centru şi am încercat să îi cunoaştem. O încercare deşartă, căci prăpastia dintre noi, ceilalţi, şi ei este imensă. Am încercat să găsesc ceva care m-a impresionat cel mai mult. Au fost multe, de la priviri, la modul în care se legănă când povestesc, şi până la rugăciunea din fiecare dimineaţă a fiecăruia dintre ei pentru părinţiii pe care nici nu îi cunosc...
Matei Dumitru



Alte articole in rubrica Actualitate