Deşeurile toxice, în actualitate - Actualitate | Ecologic

Actualitate

Deşeurile toxice, în actualitate

15 November 2010 - 07:47 PM Actualitate

Dezastrul ecologic din Ungaria ar trebui să ne pună pe gânduri pe mulţi. În primul rând, pe cei 6000 de locuitori ai oraşului Abrud, care vor locui peste puţin timp sub barajul de retenţie al celui mai mare lac de cianuri din Europa.

Kolontar şi Abrud

O isterie a lovit România odată cu nefericitul accident ecologic care a avut loc în localitatea Kolontar din Ungaria. Am putea spune acum că dezastrul din Ungaria nu s-ar fi putut produce dacă autorităţile din această ţară ar fi acordat cel puţin aceeaşi atenţie pe care o acordă proiectului Roşia Montană şi iazului toxic de lângă Kolontar.
Aici, la baza întregii catastrofe a stat o soluţie de-a dreptul prostească în ceea ce priveşte amplasamentul batalului de noroi toxic, mult deasupra localităţilor din apropiere. E greu de crezut că toţi acei oameni cu bună ştiinţă au trăit, au dormit, au muncit ani de zile cu securea deasupra capului, iar acum cer despăgubiri. Satul Kolontar avea 800 de locuitori.
Din batalul de la Kolontar s-au scurs aproximativ 600.000 de metri cubi de noroi toxic.
Cei 6000 de oameni din oraşul  Abrud ar trebui să fie foarte atenţi la ce s-a întâmplat în Ungaria. Fiindcă în cazul în care se va construi barajul de la Roşia Montană, un baraj cu o înălţime de 185 de metri, ei vor locui la numai 7 km, în aval de un lac de cianuri cu o suprafaţă de 600 de hectare. Că acel baraj va fi unul extrem de sigur, că cianurile din lac nu vor fi toxice sau că vor exista şi alte mă-suri de siguranţă, nu sunt garanţii pe care le poate da cineva, decât poate doar declarativ.
Sigur va fi însă că cei care vor mai lo-cui în aval de exploatarea de la Roşia Montană nu vor fi învăţat nimic din dezastrul de la Kolontar.
Un dezastru asupra căruia, în mod ciudat s-a aşternut de ceva timp o linişte mai mult decât suspectă în România.

Buletine de analiză şi boli specifice

Până acum prea puţine buletine de analiză a noroiului au fost făcute publice.
O analiză a noroiului făcută de Agenţia de Protecţia Mediului din Austria indica o cantitate de arsenic de 110 mg/kg, o cantitate de mercur de 1,3 mg/kg şi una de crom - 660 mg/kg.
Raportat la cantitatea totală de noroi roşu, s-au deversat deci cam 5 de tone de arsenic, vreo 4 tone de mercur şi cam 30 de tone de crom, compuşi chimici care vor provoca pe termen lung îmbolnăviri grave locuitorilor din zonele afectate.
Arsenicul cauzează cancer de piele, la vezică, la plămâni, dar şi alte boli grave. De asemenea, are legătură cu supresia sistemului imunitar şi cauzează boli cardiovasculare şi diabet.
Intoxicaţia cu mercur afectează rinichii, SNC şi tractul gastrointestinal.
Cei afectaţi de intoxicaţie cu mercur acuză disfuncţii articulare, perturbarea activităţii musculare şi îngustarea câmpului vizual. Expunerea cronică la formele metalice şi anorganice ale mercurului determină nervozitate, tremor si iritaţia mucoaselor.
Componenetele cromului au şi ele un efect extrem de toxic asupra sistemelor biologice. În prezent, cromul hexavalent a fost recunoscut ca agent al cancerului la plămân. De asemenea, cromul produce boli gastrointestinale şi boli de piele. Intoxicaţia acută cu crom hexavalent are un efect extrem de nociv asupra rinichilor şi a ficatului şi duce în scurt timp la moarte.

Dunărea şi deşeurile periculoase

Frica, spaima că am putea fi afectaţi şi noi de valul de noroi toxic, pericolul poluării Dunării şi a localităţilor de pe malurile acesteia a ţinut prima pagină a zia- relor şi a adus ratinguri televiziunilor.
Spaima s-a dovedit însă a fi nefondată, iar Dunărea, cel puţin, acum nu mai este chiar atât de periculoasă în ochii cetă-ţenilor. Cetăţeni care nu ştiu câte deşeuri toxice sunt aruncate în România. Şi nici nu ar avea cum, când nici instituţiile statului nu au o situaţie exactă a acestor deşeuri. Printre patronii firmelor care sunt autorizate pentru colectarea şi neutralizarea deşeurilor periculoase de la noi circulă o zicală, o vorbă de duh care sună cam aşa: „În materie de deşeuri periculoase, succesul în afaceri depinde de dis-tanţa pe care firma o are până la Dunăre. Dacă eşti aproape, eşti în top, iar dacă eşti prea departe, munceşti ca dobitocul...“.
Niciodată nu vom afla cu adevărat ce şi cât s-a aruncat în Dunăre, cum tot niciodată nu vom şti cât de sănătos este peştele din producţia naţională.
În România sunt o puzderie de firme care se ocupă de deşeurile toxice. Numai cine nu a vrut nu şi-a scos autorizaţie de la agenţiile de mediu. Agenţii în care, la salariile actuale nici nu prea mai lucrează oameni care ar putea măcar înţelege com- plexitatea acestei problematici. Nu vă în-chipuiţi că înainte de reducerile salariale ar fi existat cine ştie ce specialişti prin instituţiile atât de politizate ale statului român.
Iar dacă au apărut acum câteva anche-te legate de depozitarea unor cantităţi re-lativ mari de deşeuri periculoase în anu- mite locuri din ţară, ele nu sunt rezultatul vreunei operaţiuni de anvergură desfăşu-rată de vreo instituţie a statului. La baza fiecărei anchete a stat fie o întâmplare, fie un denunţ - parte a unei lupte de piaţă sau a unei reglări de conturi.
Fiindcă prăpastia dintre operatorii e-conomici din domeniul deşeurilor peri-culoase şi instituţiile statului român este una imensă. Şi pentru a exemplifica, este suficient, cred, să amintesc un lucru poa-te prea puţin cunoscut. Nicio instituţie nu are la ora actuală laboratoare proprii de măsurare a substanţelor periculoase performante şi acreditate de o instituţie consacrată şi recunoscută la nivel european.
La noi, ca la nimeni, fiecare agent economic îşi face singur propriile analize.  Petrom-ul, care este un mega-generator de deşeuri periculoase nu face nici el ex-cepţie.
Spitalele din România sunt şi ele mari generatoare de deşeuri periculoase.
Deşeurile toxice sunt generate continuu în foarte multe procese tehnologi-ce. În plus, că vrem sau nu, ne confrun- tăm cu cantităţi imense de astfel de de-şeuri pe care le-am moştenit, aşa numi-tele deşeuri istorice.
Ceea ce se întâmplă la ora actuală în ţara noastră este intolerabil. Ne îmbol-năvim, murim cu zile şi nu ştim de ce.
Iar toată această nenorocire are un singur scop, profitul. Profitul unor opor-tunişti care, pentru un ban în plus, sunt în stare să ne omoare cu acte în regulă pe noi toţi.

Lipsa de scrupule e oarecum scuzabilă în afaceri. Dar nu şi în acest domeniu.

BILANŢUL CATASTROFEI DIN UNGARIA

Cel de-al optulea cadavru a fost găsit la o săptămână după ce rezervorul deţinut de compania MAL Zrt cu sediul la Ajka a cedat, deversând noroi toxic în satele învecinate, unde 280 de case au fost distruse, iar 150 de persoane au fost rănite.
Potrivit Agerpres, Greenpeace a analizat compoziţia noroiului roşu rezultat de la o altă uzină de aluminiu din Ungaria. „Cel puţin trei elemente dintr-un total de 37 analizate pot să reprezinte pericole pe termen lung pentru mediu şi sănătate: atimoniu, nichel şi cadmiu“, a explicat Greenpeace pe pagina sa de internet. Contaminarea cea mai gravă este cea cauzată de arsenic, prezent într-o cantitate de 130 de mg pe kg în noroiul analizat, a adăugat organizaţia. Analizele arată că noroiul roşu conţine 40 de mg/kg antimoniu, posibil cancerigen, o cantitate de trei ori mai mare decât limita sanitară.

ecologic



Alte articole in rubrica Actualitate