România este o ţară unică în Uniunea Europeană. S-a spus despre noi, critic, că am fi o ţară cam sălbatică. Şi poate că este adevărat. La noi se trăieşte în multe localităţi ca în Evul Mediu, iar lipsa unei infrastructuri rutiere la nivel european este în România o realitate. Dar, ca întotdeauna, mai există şi un revers al medaliei, un aspect pe care cei care privesc România cu superioritatea pe care ţi-o dă puterea de decizie în cadrul Uniunii o trec cu vederea. România este ţara europeană în care animalele sălbatice nu sunt privite ca posibile pericole. Fondul cinegetic al ţării reprezintă numai o mică parte din numărul şi speciile de animale sălbatice care trăiesc în România. În alte ţări europene, multe din aceste specii au dispărut în totalitate, fiindcă s-a considerat la nivel de stat că ar constitui un pericol pentru viaţa oamenilor.
Oare noi suntem un popor sălbatic?

Activitatea de management a faunei de interes cinegetic din România se desfăşoară sub autoritatea Ministerului Mediului şi Pădurilor, administrator al Fondului Cinegetic Naţional. Acesta se compune din unităţi de gospodărire cinegetică, denumite fonduri cinegetice, în prezent în număr de 2.151, care sunt contractate de inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare cu gestionarii prevăzuţi de lege, respectiv Regia Naţională a Pădurilor, administratorii pădurilor proprietate privată, administratorii pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, organizaţiile vânătoreşti şi unităţile de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică de profil. Gestionarii fondurilor cinegetice au obligaţia îngrijirii şi ocrotirii vânatului, prin personal tehnic de specialitate şi logistică adecvată, în conformitate cu reglementările legale în vigoare şi au dreptul legal de organizare a acţiunilor de vânătoare, cu respectarea cotelor de recoltă stabilite anual de către autoritatea publică centrală în domeniul cinegetic, în baza lucrărilor anuale de estimare a nivelelor populaţionale ale principalelor specii de faună.

Raportat la poziţia geografică a României, ţara noastră a dispus în decursul timpului, şi continuă să dispună şi în prezent, de o faună cinegetică deosebit de bogată atât prin diversitatea ei, cât şi prin calitatea populaţiilor indigene.
România continuă să deţină efective însemnate din anumite specii de vânat, cum ar fi carnivorele mari care, în alte zone ale lumii, corespunzătoare arealul natural al acestora, au dispărut sau sunt într-un declin accentuat, aflându-se în prezent sub incidenţa convenţiilor internaţionale privind protecţia faunei sălbatice şi a habitatelor lor naturale, la care şi România este parte.
Conform evaluărilor realizate de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice pentru anul 2010, numărul de exemplare pentru speciile strict protejate este:

Urs:          5.750  -   6.250     exemplare;
Lup:          2.400  -   2.600     exemplare;
Râs:          1.000  -   1.400     exemplare;
Pisică sălbatică:      13.000  - 15.000     exemplare.

Activitatea desfăşurată în domeniul cinegetic de Ministerul Mediului şi Pădurilor se înscrie în strategia în domeniul pădurilor aprobată de Guvernul României şi se derulează în colaborare cu alte in- stituţii publice şi organizaţii neguvenamentale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul cinegetic, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional.
Fără a se afecta folosinţele de bază ale terenurilor pe care sunt constituite fondurile cinegetice, activitatea de management a speciilor de faună sălbatică deţine o importanţă însemnată, fiind reflectată şi prin nivelele populaţionale estimate în ultimii ani şi prin recoltele realizate în cursul unui sezon de vânătoare, conform situaţiei prezentate în tabelul de pe pagina alăturată.

ecologic