Ameliorări în gestionarea deșeurilor, dar o implementare nesatisfăcătoare a măsurilor de sprijin ale UE - Actualitate | Ecologic

Actualitate

Ameliorări în gestionarea deșeurilor, dar o implementare nesatisfăcătoare a măsurilor de sprijin ale UE

29 March 2013 - 11:05 AM Actualitate

groapa_raport_rrCurtea de Conturi Europeană a publicat la începutul acestui an Raportul special nr. 20/2012 privind „Finanțarea acordată în cadrul măsurilor structurale pentru proiectele de infrastructură de gestionare a deșeurilor municipale contribuie cu eficacitate la îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor politicii în materie de deșeuri“. În continuare vă prezentăm un rezumat al acestui raport.

Curtea de Conturi Europeană a efectuat anul trecut un audit privind cofinanțarea oferită de Uniunea Europeană pentru infrastructurile de gestionare a deșeurilor municipale și a examinat dacă finanțarea acordată a contribuit cu eficacitate la îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor politicii UE în materie de deșeuri. Curtea a evaluat direct performanțele înregistrate de 26 de infrastructuri de gestionare a deșeurilor, incluse în eșantionul de audit, și a examinat dacă au fost îndeplinite obiectivele politicii UE în materie de deșeuri, precum și dacă s-au implementat măsuri de sprijin în cele opt regiuni în care erau situate infrastructurile.

În 2010, fiecare cetățean din UE-27 a generat, în medie, aproximativ 500 kg de deșeuri municipale, care, dacă nu sunt colectate, tratate și eliminate în mod corespunzător, pot avea un impact negativ asupra mediului. O gestionare corespunzătoare a deșeurilor poate conduce însă la optimizarea utilizării resurselor, întrucât deșeurile municipale pot constitui o sursă de materii prime. Astfel, Uniunea Europeană a introdus o serie de standarde și de ținte comune, prin intermediul unor directive adoptate în materie de gestionare a deșe-urilor municipale, și acordă cofinanțare infrastructurilor de gestionare a deșeurilor din anumite regiuni.

Curtea de Conturi Europeană a concluzionat că, deși s-au constatat anumite ameliorări în ceea ce privește gestionarea deșeurilor în aproape toate regiunile selectate în vederea auditului, eficacitatea finanțării acordate în cadrul măsurilor structurale pentru infrastructuri de gestionare a deșeurilor municipale a fost redusă de implementarea nesatisfăcătoare a măsurilor de sprijin:
-  performanța infrastructurilor cofinanțate era influențată într-o măsură foarte mare de strategiile de colectare a deșeurilor;
- lipsa de fiabilitate a datelor, fapt care făcea mai dificilă monitorizarea exercitată de Comisie;
-  ca urmare a implementării nesatisfăcătoare a măsurilor de sprijin administrative, economice și de informare, nu s-a putut obține o maximizare a eficacității finanțării acordate de UE.

Gestionarea deșeurilor municipale în Uniunea Europeană

Societatea europeană a devenit mai prosperă în cursul ultimului deceniu, situație care se reflectă în creșterea nivelului consumului și a producției. În 2010, fiecare cetățean al UE a generat, în medie, 502 kg de deșeuri municipale, cantitatea cea mai mică fiind generată în Letonia - 304 kg, iar cea mai mare, în Cipru - 760 kg.

figura1

Depozitarea deșeurilor rămâne opțiunea cel mai predominant folosită, în majoritatea statelor membre ale UE, pentru gestionarea deșeurilor, chiar dacă, în ultimii ani, au câștigat în importanță și valorificarea energetică și, în special, reciclarea.

figura2

Pentru a reduce impactul negativ al deșeurilor municipale asupra mediului și a sănătății publice și pentru a promova o utilizare mai eficientă a resurselor, Uniunea Europeană a introdus o serie de principii generale și de standarde și ținte comune, prin intermediul unor directive adoptate în materie de gestionare a deșeurilor municipale.

Ţintele care trebuie atinse de Statele Membre

Sunt cele din tabelul de pe pagina alăturată. Principalul obiectiv al auditului a fost de a evalua dacă finanțarea acordată în cadrul măsurilor structurale pentru infrastructuri de gestionare a deșeurilor municipale a contribuit cu eficacitate la îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor politicii UE în materie de deșeuri.

tabelul1

Curtea a căutat să obțină răspunsuri la următoarele trei întrebări:

(a) Infrastructurile de gestionare a deșeurilor municipale s-au bucurat de succes?
(b) Obiectivele politicii UE în materie de deșeuri au fost îndeplinite la nivel regional?
(c) S-au instituit măsuri în vederea maximizării eficacității finanțării acordate de UE?

Auditul a fost efectuat la sediul serviciilor Comisiei Europene și în opt regiuni din patru state membre (Spania, Italia, Portugalia și România).

Auditul a avut la bază evaluarea următoarelor elemente: performanțele înregistrate de un eșantion de 26 de infrastructuri de gestionare a deșeurilor care au beneficiat de cofinanțare în cursul perioadei de programare 2000-2006: cinci stații de sortare, șapte stații de compostare sau de digestie anaerobă, șapte stații de tratare mecano-biologică și șapte depozite de deșeuri.

Auditul s-a desfășurat în perioada ianuarie-noiembrie 2011. S-a procedat la examinarea dosarelor proiectelor, atât la sediul serviciilor Comisiei, cât și în cele patru state membre incluse în eșantion, și s-au organizat interviuri cu personalul Comisiei, cu autoritățile din statele membre și cu operatorii infrastructurilor.

Infrastructurile de gestionare a deșeurilor municipale s-au bucurat de succes?

Curtea a examinat dacă:
- infrastructurile cofinanțate de gestionare a deșeurilor municipale au fost eficace în ceea ce privește obținerea rezultatelor preconizate;
- operarea infrastructurilor cofinanțate de gestionare a deșeurilor municipale au cauzat probleme pentru mediu.

Stațiile de sortare

Cele cinci stații de sortare examinate de Curte, care au fost proiectate pentru a recupera deșeuri din ambalaje (și, în unele dintre cazuri, hârtie și sticlă) separate la sursă la nivelul gospodăriilor, aveau în general o performanță satisfăcătoare în raport cu proiectul lor tehnic și cu standardele general acceptate din punctul de vedere al raportului de intrări/ieșiri și al calității materialelor recuperate:
- stațiile reușeau să recupereze între 50 % și 74 % din deșeurile de ambalaje primite;
- calitatea materialelor recuperate respecta, în general, specificațiile pieței și erau deci vandabile.

Totuși, după șase sau șapte ani de la darea în funcțiune, trei dintre cele cinci stații de sortare funcționau la un procent situat între 106 % și 154 % din capacitatea lor proiectată, din cauza unor deficiențe în etapa de planificare a infrastructurilor. Într-unul dintre cazuri, stația deservea mai multe municipalități decât se planificase inițial, iar, în celelalte două cazuri, cantitatea de deșeuri colectate separat la sursă a depășit previziunile. Depășirea capacității atrage riscul reducerii ratei de recuperare a materialelor, precum și riscul de a nu atinge standardele de calitate a materialelor recuperate, impuse de societățile de reciclare.

Stațiile de compostare și de digestie anaerobă

Cele șapte stații de compostare și de digestie anaerobă destinate să trateze deșeurile biodegradabile în vederea producerii de compost înregistrau grade diferite de performanță.

Exemplu de comercializare reușită a compostului

O stație de compostare din Portugalia (LIPOR), care deservea a-proximativ un milion de locuitori, nu accepta să primească decât deșeuri biodegradabile colectate separat, fie deșeuri alimentare sau deșeuri menajere, fie deșeuri vegetale. Prin intermediul unor măsuri precum organizarea de campanii de sensibilizare, operatorul stației a pus accentul pe sortarea și colectarea corespunzătoare a deșeurilor biodegradabile, astfel încât materia primă din care urma să se realizeze compostul să aibă o calitate mai bună. În 2010, stația a produs 10.027 de tone de compost de calitate superioară, care a fost comercializat cu succes la un preț mediu de 71,8 euro pe tonă.

Stațiile de tratare mecano-biologică

Șase dintre stațiile de tratare mecano-biologică auditate erau în funcțiune; în schimb, cea de a șaptea, situată în Apulia, pentru care lucrările au fost finalizate în 2003, nu era dată în funcțiune la data auditului, deoarece se întâmpinaseră probleme semnificative în legătură cu atribuirea contractului de exploatare și se înregistraseră întârzieri în ceea ce privește obținerea autorizațiilor necesare. Din 2003 și până acum, stația a fost menținută în regim de întreținere în scopuri de conservare, la un cost de 3,5 milioane de euro (reprezentând 24 % din costul total al investiției), care este suportat de statul membru.

Patru stații de tratare mecano-biologică nu și-au atins țintele și nu au contribuit la reducerea cantității de deșeuri trimise spre depozitare finală.

În cazul a trei stații de tratare mecano-biologică din Italia (Villacidro, Olbia și Cerignola), produsele rezultate în urma proceselor de tratare (atât fracția uscată, din care nu s-au recuperat materiale, cât și materialul digerat produs) au fost trimise în integralitate spre depozitare finală de către operatori: aceste produse reprezentau 68%, 82% și, respectiv, 93% din deșeurile care erau primite de stațiile respective. Singurele reduceri pe care le înregistra cantitatea de deșeuri trimisă spre depozitare se datorau pierderilor din timpul proceselor de tratare (de exemplu, prin evaporare sau prin generarea de levigat). În cazul uneia dintre aceste trei stații, utilajul cofinanțat destinat producerii de combustibil alternativ obținut din deșeuri nu era dat în funcțiune, iar într-un alt caz, acest echipament a fost dezasamblat, în ambele situații cauza fiind faptul că nu s-au găsit cumpărători potențiali pentru combustibil. La șase ani de la darea în funcțiune a celei de a treia stații, unitatea de sortare mecanică nu mai era în uz, ea nemaifiind necesară ca urmare a faptului că deșeurile biodegradabile erau colectate separat la sursă.

Depozitele de deșeuri

În ceea ce privește cele șapte depozite de deșeuri selectate, Curtea de Conturi Europeană a constatat că, drept urmare a tratării ineficace a deșeurilor biodegradabile, proporția acestor deșeuri în cantitatea totală a deșeurilor trimise spre depozitare finală varia între 31% și 55%:

(a) în cazul a cinci dintre cele șapte depozite examinate, deșeurile erau depozitate fără să fi făcut obiectul unei tratări în prealabil. Chiar dacă deșeurile biodegradabile erau colectate separat în cazul a trei dintre aceste cinci depozite, în două cazuri deșeurile biodegradabile erau contaminate în proporție de peste 90 % cu deșeuri nebiodegradabile, fiind necesară trimiterea direct spre depozitare;

(b) deșeurile depozitate în celelalte două depozite selectate erau tratate, înainte de eliminare, în cadrul unor stații de tratare mecano-biologică. Cele două stații de tratare nu aveau însă o performanță satisfăcătoare. Una dintre ele funcționa la supra- capacitate, astfel încât 52 % din deșeurile primite erau trimise direct spre depozitare, fără a fi supuse unei tratări. Cea de a doua nu și-a atins nivelul-țintă stabilit în proiectul tehnic pentru recuperarea deșeurilor biodegradabile și, drept rezultat, erau depozitate deșeuri cu un conținut ridicat de materii biodegradabile.

În urma auditului s-a constatat că aproape toate infrastructurile îndeplineau cerințele de mediu, dar peste două treimi din depozitele de deșeuri nu constituiseră nicio garanție financiară pentru costurile legate de închiderea depozitului și de măsurile de întreținere ulterioară (post-tratare).

În cazul a 25 dintre cele 26 de infrastructuri de gestionare a deșeurilor selectate, analiza datelor realizată de către auditorii Curții a relevat că, în general, impactul de mediu asupra aerului, asupra apei și asupra solului era monitorizat. În cele mai multe cazuri, proiectele erau în conformitate cu autorizațiile care le-au fost acordate. Una dintre stații nu era încă dată în funcțiune la data desfășurării auditului.

În cazul unui depozit de deșeuri din România (Piatra Neamț), Curtea a constatat că, la aproape doi ani de la demararea activității, nu exista un sistem de colectare a gazului de depozit și un astfel de sistem nu era nici în construcție și nici planificat.

Cât despre proiectul din România menționat, Comisia remarcă faptul că, atunci când au fost evaluate documentele prezentate de către autoritățile române pentru a îndeplini condițiile specifice prevăzute la articolul 8 din Memorandumul de finanțare, permisul de mediu emis pentru proiectul ISPA de către autoritatea națională competentă prevedea „instalații de colectare și de ardere a gazului de depozit“ pentru noul depozit de deșeuri, precum și un program de monitorizare a „cantității și calității gazului de depozit pe secțiuni reprezentative ale depozitului de deșeuri“.

Creşteri la producerea de deșeuri

Contrar tendinței observate pentru media corespunzătoare statelor UE-27, care denotă că, în ciuda unei creșteri economice continue până în 2008, producerea de deșeuri municipale s-a stabilizat, din 2000, la o cantitate aproximativă de 520 kg/cap de locuitor, aceasta a crescut însă în șase dintre regiunile incluse în eșantion. În celelalte două regiuni, Sardinia și Catalonia, producerea de deșeuri pe cap de locuitor s-a stabilizat.

figura4

figura5

Măsuri de informare

În regiunile în care erau situate infrastructurile de gestionare a deșeurilor incluse în eșantion, s-a constatat în general că se derulau activități complementare de informare, cum ar fi campanii de sensibilizare a publicului sau publicarea de orientări referitor la gestionarea deșeurilor.

Cu toate acestea, Curtea a observat următoarele aspecte:
- în niciuna dintre regiunile incluse în eșantion, autoritățile competente nu au măsurat succesul campaniilor de informare pe care le-au derulat și nici nu au definit de la bun început ținte măsurabile;
- în cele două regiuni selectate din România, în pofida derulării unor campanii de sensibilizare, aproape toate deșeurile biodegradabile colectate separat erau contaminate, astfel încât devenea necesară trimiterea lor direct spre depozitare finală, în loc să fie supuse tratării în stațiile de compostare. Tendinţa ratei de depozitare finală este prezentată în tabelul de mai jos.

tabelul2

Gropile de gunoi ilegale au fost eradicate în jumătate din regiuni, dar, în general, deșeurile erau trimise spre depozitare finală fără a fi tratate în prealabil.

Conform datelor furnizate de regiunile auditate, în perioada 2000-2009, gropile de gunoi ilegale au fost eradicate sau numărul lor a fost redus substanțial:
- în patru regiuni, conform datelor furnizate de autoritățile competente, nu era o-perațională nicio groapă de gunoi ilegală la momentul desfășurării auditului;
- în celelalte patru regiuni, existau gropi de gunoi ilegale încă în funcțiune, în special în cele două regiuni selectate din România, unde colectarea deșeurilor municipale nu acoperea, în 2009, decât 54 % și 33 % din populație. Inexistența colectării deșeurilor municipale în aceste două regiuni era vizibilă în special în zonele rurale.

figura7

Exemple de tarife

Pentru a stimula reciclarea, un număr de municipalități din Catalonia au aplicat reduceri ale tarifului plătit de gospodării pentru gestionarea deșeurilor, în funcție de producerea compostului în gospodărie, de recurgerea la centrele de colectare sau de participarea la campanii de sensibilizare. Rata de colectare separată atinsă de aceste municipalități (39%) era mai mare decât cea observată în cazul municipalităților care nu aplicau niciun stimulent economic (29 %). Alte municipalități din Catalonia au luat în considerare, la stabilirea tarifului, proporția deșeurilor trimise spre depozitare finală, astfel încât să acorde un avantaj acelor gospodării care înregistrau rate mai scăzute de trimitere spre depozitare.

Un exemplu de taxă pe eliminarea deșeurilor poate fi vizionat în graficul de mai sus.

Pentru a promova colectarea separată la sursă a deșeurilor, Sardinia a adaptat, începând cu 2005, tariful pe care îl percepe pentru deșeuri depozitate sau incinerate, luând în considerare rata de co- lectare separată atinsă de fiecare municipalitate. De exemplu, în 2010, dacă rata de colectare separată ajungea la un nivel situat între 50 și 60%, se aplica o reducere cu 20% a taxei. În cazul în care colectarea separată depășea 60%, municipalitățile beneficiau de o reducere cu 40% a taxei. În schimb, dacă rata de colectare separată era mai mică de 50% (sau de 40%, în funcție de numărul de locuitori al municipalității respective), se aplica o penalitate de 5,16 euro/tonă, în plus față de taxă.

tabelul3

Concluzii

În aproape toate regiunile selectate în vederea auditului, s-au constatat anumite ameliorări în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, însă eficacitatea cu care finanțarea acordată în cadrul măsurilor structurale pentru infrastructuri de gestionare a deșeurilor a contribuit la îndeplinirea de către statele membre a obiectivelor politicii UE în materie de deșeuri a fost redusă de implementarea nesatisfăcătoare a măsurilor de sprijin și de deficiențele existente la nivelul normelor și al orientărilor adoptate de UE. Atunci când aproba programe operaționale sau proiecte care intrau sub răspunderea sa, Comisia nu a încurajat punerea în aplicare a unor măsuri de sprijin. Succesul infrastructurilor cofinanțate depinde de executarea eficace a colectării separate la sursă, lucru care, de cele mai multe ori, nu se întâmpla. Deși toate regiunile incluse în eșantion au înregistrat anumite ameliorări în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, doar 25 % din ele au îndeplinit obiectivele politicii UE în materie de deșeuri, în principal cele care au implementat măsuri de sprijin.

Cei interesaţi pot descărca raportul integral al Curţii de Conturi Europene de aici.

ecologic



Alte articole in rubrica Actualitate