Predicţiile referitoare la evoluţia pieţei pot sau nu să fie confirmate. Certe sunt doar rezultatele cunoscute, cuprinse în analizele statistice.

Cursa aurului

Pe data de 16 septembrie a.c., cotaţia aurului la New York a atins nivelul de 1020,50 dolari SUA (şi pe cel de 1030,80 dolari, o săptămână mai târziu), preţ care reprezintă vârful înregistrat în ultimele 18 luni. Un analist al HSBC explica tendinţa prin devalorizarea dolarului faţă de alte monede, în timp ce un alt analist, de această dată de la Barclays Capital punea această situaţie pe seama apetitului pentru risc al jucătorilor pe piaţa COMEX. Simultan, Nick Holland, CEO al Gold Fields din Africa de Sud afirma, în cadrul unui interviu acordat Agenţiei Reuters, că preţul unciei de aur ar putea atinge 1600 dolari, iar cel al barilului de petrol 100 dolari, în următoarele şase până la 18 luni.
Nervii jucătorilor pe piaţă s-au întins la maximum, pentru că unele ştiri din Asia dovedesc tot mai pregnant dorinţa multor ţări din zonă de a scădea ponderea monedei americane în modul de calcul al schimburilor economice internaţionale, eventual de a se renunţa total la dolar şi a se crea o monedă nouă de referinţă.
Pe 21 septembrie, o altă ştire ţinea prima pagină a publicaţiilor financiare: China ia în consideraţie posibilitatea cumpărării aurului pus în vânzare de Fondul Monetar Internaţional, o tranzacţie care ar fi vizat transferul a 403,3 tone de aur pentru o sumă de circa 13 miliarde dolari SUA. Oficialii chinezi au confirmat, sub rezerva anonimatului, această posibilitate. Anterior, FMI îşi făcuse publică intenţia de a vinde o optime din rezervele sale de aur către mai multe bănci centrale.
Pe 25 septembrie, Bundesbank anunţa că nu plănuieşte o vânzare importantă din rezerva sa de aur, limitându-se la comercializarea a numai 6,5 tone către ministerul german de finanţe. Ca o precizare, Bundesbank este al doilea depozitar mondial al metalului preţios.
Pe 29 septembrie, ScotiaBank din Canada a anunţat că va proceda la vânzarea on-line de aur către populaţie prin propria firmă, ScotiaMocatta.
Pe 1 octombrie, un reprezentant al Deutsche Bank estima că, pe fondul slăbiciunii aproape cronice a dolarului şi a menţinerii deficitelor, în 2010 este posibil ca uncia de aur să se comercializeze cu 1100 dolari. Concomitent, consultantul australian Resource Capital Research afirma că este mai probabil ca preţul unciei de aur să nu depăşească bariera de 1000 dolari, ci să se îndrepte spre nivelul de 950 dolari, avându-se în vedere cererea de consum raportată la stocurile existente (sic!).
Pe 6 octombrie, speculaţiile referitoare la posibila înlocuire a dolarului cu un coş de monede în cadrul tranzacţiilor de petrol au încins spiritele, uncia de aur atingând nivelul de 1045 dolari SUA, un nou record. Speculaţiile au fost imediat dezminţite de Kuweit şi Quatar, dar nu şi de China, Rusia, Japonia şi Franţa.

Mişcări şi pe piaţa metalelor primare

Pe 10 septembrie, preţul cuprului a suferit o corecţie de circa 3%, stârnind îngrijorarea unei părţi a investitorilor, dar fiind un rezultat al creşterii stocurilor globale. Analiştii îşi exprimaseră anterior îngrijorarea cu privire la situaţia acestor stocuri, în condiţiile în care preţul cuprului a crescut cu mai mult decât dublu de la începutul anului. Mai mult, un raport al oficialităţilor chineze arăta că stocurile naţionale de plumb au un oarecare excedent. Mai mult, cu o zi mai târziu un alt raport arăta că excesul producţiei chineze de aluminiu şi alumină era de circa 20-30% faţă de necesarul de consum, iar temerile au fost imediat resimţite pe burse.
Creşterile înregistrate de aur au influenţat şi piaţa argintului, mai volatilă, preţul metalului înregistrând, la mijlocul lunii septembrie, vârful ultimelor 12 luni.
Pe 16 septembrie, Zambia a făcut publică producţia totală de cupru în perioada ianuarie-iulie a.c., care a atins 442.322 tone, faţă de 337.146 tone produse în aceeaşi perioadă a anului precedent. Din producţia realizată, 415.781 tone au fost exportate.
Pe 25 septembrie, după o scădere minoră, preţul cuprului a atins nivelul de 5981 dolari SUA la Bursa Metalelor de la Londra, însă analiştii se arătau îngrijoraţi de nivelul crescut al stocurilor, precum şi de scăderea importurilor efectuate de către China, pentru a doua lună consecutiv. Cu toate acestea, se înregistra o creştere a încrederii în capacitatea econo- miilor dezvoltate de ieşire din criză. În aceeaşi zi, aluminiul s-a tranzacţionat pentru 1830 dolari SUA pe tonă, zincul cu 1880 dolari, plumbul cu 2190 dolari, nichelul cu 16.186 dolari, iar staniul cu 14.440 dolari pe tonă. Stocurile de aluminiu contabilizate de LME scăzuseră cu 4450 tone, rămânând însă la un nivel ridicat, de 4,6 milioane de tone.
Concomitent, în Japonia se manifesta tendinţa de revenire a cererii de cupru, datorită în special revenirii industriei auto, conform Japan Copper and Brass Association. Organizaţia preconiza o cerere, pentru următorul an fiscal, de 713.930 tone, cantitate care este însă cea mai mică înregistrată din martie 1976! Japanese Electric Wire and Cable Makers' Association aprecia, concomitent, că cererea de cupru pentru fire şi cabluri va fi cea mai mică înregistrată începând cu anul fiscal 1971-1972 (în Japonia, anul fiscal se termină la 31 martie).
Un raport al consultantului VM Group reliefează potenţialul oferit de plumb care, în ciuda stocurilor existente în prezent, pe termen lung are perspective tentante pentru investitori. Din motive de poluare, în China au fost închise capacităţi de producţie de circa 240.000 tone anual, iar cererea sectorului auto (pentru producţia de baterii clasice) va tinde să crească, odată cu revenirea aşteptată a cererii. Din aceste motive, consultantul a corectat negativ surplusul de metal estimat pentru perioada următoare.
Pe 29 septembrie, Société Générale a publicat raportul său trimestrial asupra pieţei metalelor primare. Raportul arată că, pe fondul scăderii producţiei, a stocurilor limitate şi a apetitului crescut al investitorilor, pe termen mediu preţul metalelor primare ar fi supus la oarecare presiuni. Consultantul întregeşte această imagine cu posibilitatea ieşirii din criză în cursul acestui trimestru şi chiar cu posibilitatea unor surprize plăcute din partea unor state. Creşterea dobânzilor nu este aşteptată înainte de sfârşitul anului 2010. Deşi se aşteaptă ca cererea chineză de cupru să scadă în acest an şi în ciuda creşterii stocului LME, raportul subliniază o tendinţă de creştere a consumului în celelalte economii. Stocurile chineze evaluate la circa un milion de tone s-au reflectat până acum în preţul mai mic de tranzacţionare a cuprului la Shanghai, în comparaţie cu cel înregistrat la Londra. SocGen apreciază o tendinţă de creştere a cererii de cupru pe termen lung şi de manifestare a deficitului, situaţie care se va reflecta asupra preţului metalului roşu.
Pe 29 septembrie, tabloul prezentat de consultantul francez era contrazis de piaţă. Odată cu apropierea sărbătorilor în China, cel mai mare consumator mondial de cupru, metalul era tranzacţionat la LME cu 6009 dolari pe tonă. Deşi au scăzut cu 125 tone, stocurile totale de cupru însumau totuşi 344.225 tone, cantitate încă apropiată de cel mai mare nivel, înregistrat în luna mai a.c. În septembrie, preţul cuprului a scăzut cu circa 9%, prima descreştere înregistrată din decembrie 2008. Tendinţa a fost urmată de aluminiu (1817 dolari pe tonă), dar nu şi de zinc (1893,5 dolari), staniu (14.410 dolari) şi nichel (16.895 dolari pe tonă).
După o scădere înregistrată în luna iulie, Commodity Price Index al ScotiaBank a înregistrat o creştere de 3,5% în august, bazată în special pe variaţiile pozitive ale preţurilor metalelor primare. În analiza lunii septembrie, economistul şef al grupului a arătat că importurile chineze de cupru, zinc şi nichel au avut niveluri record. Pe termen mediu şi lung, consultantul vede cuprul drept cel mai bun performer în gama metalelor primare, previzionându-se un preţ mediu, pentru anul 2010, de 2,90 dolari SUA pe livră.

Marian Jianu