Marian Jianu

Predicţiile referitoare la evoluţia pieţei pot sau nu să fie confirmate. Certe sunt doar rezultatele cunoscute, cuprinse în analizele statistice.

Din nou despre ratinguri

Pe 31 mai, Christian Noyer, guvernatorul Băncii Franţei şi, totdată, membru în Consiliul BCE, declara că agenţiile internaţionale de rating au reacţionat la turbulenţele din piaţă atunci când au retrogradat unele state europene, agravând criza prin nefurnizarea unor evaluări timpurii ale riscului. „Faptul că aceste decizii au fost luate la un anumit moment, sub presiunea exercitată de pieţe, pare să arate că agenţiile de rating nu furnizează informaţii pieţelor, ci iau informaţii din pieţe. Nu transmit semnale la momente oportune, când ar fi cazul, ci le trimit când este prea târziu şi nu fac decât să agraveze problemele“, a precizat el.

Comisarul european responsabil pentru reformarea reglementărilor în sectorul bancar, Michel Barnier, a subliniat necesitatea de a plasa agenţiile de rating sub supravegherea unei noi autorităţi, măsură care, consideră oficialii europeni, va întări controlul UE asupra unui sector criticat în repetate rânduri.

Pe scurt

Mijlocul lunii mai a fost marcat de îngrijorările investitorilor legate de scăderea preţului aluminiului. Faţă de mijlocul lunii aprilie, preţul mediu pe tonă atinsese cel mai scăzut nivel al ultimelor trei luni, până la 2056 dolari SUA, rămânând însă cu 28% peste media anului trecut, de 1671 dolari. Situaţia a generat şi o scădere a preţului acţiunilor celor mai importanţi producători. În ciuda acestui lucru însă, asociaţia producătorilor de neferoase din China estima o creştere a producţiei şi consumului intern de aluminiu cu circa 15%.

Pe 17 mai, tranzacţiile pe burse păreau afectate de criza monedei euro. La Shanghai, cotaţiile cuprului scăzuseră la cel mai coborât nivel al ultimelor trei luni, trendul fiind înregistrat şi la bursa de la Londra. Întărirea neaşteptată a dolarului american, discuţiile privind constituirea unui fond european de intervenţie şi cursul cel mai slab al monedei europene faţă de dolar înregistrat în ultimii patru ani au impus un trend descrescător al preţurilor metalelor pe burse. O parte a traderilor manifesta însă un oarecare opti- mism. „Preţurile suferă unele corecţii, este posibil ca preţul tonei de cupru să atingă din nou 6600 dolari SUA la Londra; trebuie să analizăm aspectele macroeconomice“, declara Wang Zhouyi, analist la Shanghai CIFCO Futures, citat de Reuters.

Jeff Currie, şeful diviziei de analiză pentru investiţii al Goldman Sachs a arătat, într-un scurt discurs ţinut pe 19 aprilie în faţa participanţilor la World Min- ing Investment Congress  de la Londra, că există cel puţin patru materii prime cu un real potenţial de creştere a cotaţiilor: cuprul, ţiţeiul, porumbul şi platina. Iar cuprul se află chiar în fruntea acestei liste pe termen lung, în ciuda corecţiilor înregistrate în ultimele săptămâni. „Stocurile globale se diminuează, cererea economiei chineze rămâne puternică, există o concurenţă reală între bursele de la Londra şi Shanghai, toate acestea sunt indicatori favorabili pentru cupru“, a precizat el, adăugând că scăderile înregistrate în 2008 şi 2009 au fost cauzate mai degrabă de diminuarea PIB-ului celor mai multe ţări, decât nivelului prea ridicat al preţului metalului.

O excelentă analiză asupra isteriei generale legate de situaţia Greciei şi a zonei Euroland este făcută de Kenneth Gerbino, specialist in investment management, pe site-ul companiei pe care o conduce. El atrage atenţia că exagerarea importanţei unei asemenea situaţii asupra trendului global al pieţei poate determina unii investitori sau chiar instituţii financiare să ia decizii eronate. Lipsa spaţiului editorial ne face să vă recomandăm studiul său, la adresa www.kengerbino.com.

Conform International Copper Study Group, producţia mondială de cupru rafinat a depăşit consumul, în primele două luni ale anului, cu 148.000 tone, faţă de excedentul de 144.000 tone înregistrat în perioada similară a anului trecut. Cu toate acestea, şi consumul global a crescut cu 163.000 tone. Cele mai mari creşteri ale consumului au fost înregistrate în Japonia (aproape 50.000 tone) şi UE (peste 15.000 tone), dar şi în Brazilia, India, Coreea de Sud şi Taiwan. Consumul de cupru al SUA a stagnat.

Bank of America Merrill Lynch, prin divizia sa de investiţii, a publicat pe 23 mai analiza periodică cu care ne-a obişnuit, pe care o rezumăm în două tendinţe: investiţiile în aur vor fi ferite de neplăceri, în timp ce metalele primare nu prezintă oportunităţi deosebite, piaţa stagnând.

Datele statistice furnizate de autorităţile vamale chineze asupra importurilor Chinei sugerează o scădere a importurilor de cupru rafinat cu 8,1% în aprilie, faţă de creşterea de 52,9% din luna precedentă la acelaşi metal, ne atenţionează John Meyer, analist la banca londoneză de investiţii Fairfax. Au crescut însă importurile de cărbune, fapt care demonstrează menţinerea cererii chineze şi trendul ascendent de dezvoltare al acesteia.

Tom Albanese, CEO al gigantului australian Rio Tinto, în discursul prezentat adunării generale anuale a oficialilor companiei, desfăşurată la sfârşitul lunii mai la Perth, a afirmat că în următorii 15 ani cererea pentru minereu de fier şi pentru cupru se va dubla, multe zone de pe glob continuându-şi tendinţele de urbanizare şi industrializare.

Divizia de cercetare de piaţă a Macquarie, citată de Reuters, arată într-o analiză datată 26 mai, că piaţa aluminiului este mai sănătoasă decât o văd majoritatea investitorilor, cererea fizică cres- când într-un ritm accelerat. Concomitent, grupul a îmbunătăţit perspectiva producătorului Alcoa.

Producţia totală de cupru realizată de Chile (cel mai mare producător mondial) a crescut în luna aprilie 2010 cu 6,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Conform unui comunicat al Ministerului chinez al Industriei şi Tehnologiei Informaţiei din 27 mai, în cursul acestui an vor fi închise mai multe capacităţi de producţie considerate depăşite. Oficialităţile chineze vizează închiderea unor topitorii cu capacităţi de 300.000 tone de cupru, 600.00 tone de plumb şi zinc, 800.000 tone de aluminiu şi câteva milioane de tone de oţel, în cadrul unui program de trei ani, lansat în 2009. Scopul programului este acela de a opri capacităţile de producţie în exces, dar şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 cu 40-45% faţă de nivelul înregistrat în 2005.

Se vor confrunta investitorii cu o aşa-zisă bulă a aurului? Un articol publicat de Financial Times prezintă un argument că nu se va întâmpla acest lucru: aurul este singura monedă care nu poate fi tipărită de băncile centrale!

Conform unui comunicat publicat de ziarul brazilian O Estado de Sao Paulo (citat de Reuters), gigantul Vale (cel mai mare producător mondial de minereu de fier) va majora preţurile de livrare pentru minereul extras cu circa 35%, până la 145 dolari SUA pe tonă, până în iulie a.c., o mişcare înscrisă într-un program conform căruia preţurile de livrare se vor stabili trimestrial.

Un comunicat al Arcelor Mittal din 3 iunie a.c. arată că în trimestrul 3 este posibilă închiderea a trei furnale mari din unităţile dispuse în Europa, ca răspuns la cererea scăzută de oţel. Comunicatul nu specifică locaţiile precise ale furnalelor vizate.

Criza potenţială de metale şi minerale rare va cauza, cel mai probabil, o limitare drastică a exportului acestor resurse. Concomitent, mineritul va fi permis doar câtorva companii chineze de stat în acest domeniu, subliniază un material publicat de China Daily pe 2 iunie a.c., care citează „surse de încredere“. China contribuie în prezent cu circa 97% din producţia mondială de metale şi minerale rare, dispunând de 59,3% din rezervele mondiale cunoscute. În acelaşi sens, în cadrul unui program pe şase luni, oficialităţile chineze au început să pună în aplicare măsuri drastice împotriva activităţilor de minerit ilegale.