La mijlocul lunii trecute, Bloomsbury Minerals Economics Ltd., companie de consultanţă specializată în analizarea tranzacţiilor cu cupru, a publicat raportul trimestrial referitor la stadiul actual al pieţei. Estimările sale indică faptul că reducerea producţiei cauzată de stoparea activităţii mai multor producători, în urma crizei economice, poate fi cauza care să determine o revenire mai rapidă a preţului decât estimau analiştii. Pe termen scurt, estimările privind evoluţia preţului cuprului nu sunt foarte încurajatoare, dar accentuarea crizei economice şi scăderea continuă a preţului său poate, incredibil, să vină în sprijinul unei revigorări a pieţei.

O scurtă istorie

Creşterea vertiginoasă a preţului metalului, înregistrată în a doua jumătate a anului 2005 şi la începutul anului 2006 a determinat majoritatea producătorilor să intensifice activitatea, preţul de producţie devenind extrem de avantajos. Iar pentru majorarea producţiei nu s-au precupeţit resursele. În prezent însă, preţul se situează undeva la 60% faţă de nivelul înregistrat cu numai doi ani în urmă.

Situaţia actuală

Companiile miniere au reacţionat la situaţia generată de criza creditelor prin micşorarea drastică a investiţiilor şi reducerea personalului, modificând „din mers“ obiectivele de producţie mai ales spre extragerea minereului de fier, ceea ce demonstrează capacitatea producătorilor de a reacţiona în faţa crizei economice şi a scăderii cererii de cupru.

Prima problemă căreia i-au trebuit să-i facă faţă producătorii de cupru, indiferent de mărime, a fost asigurarea fluxurilor de capital. Unele achiziţii desfăşurate pe timpul cât preţul cuprului era ridicat, au lăsat marile companii fără lichidităţi. Roi Tinto de exemplu, după achiziţionarea companiei Alcan s-a văzut pusă în situaţia de a găsi o cale de finanţare pentru un debit de peste 40 miliarde de dolari, tocmai atunci când criza creditelor şi-a făcut simţită prezenţa. Cel mai rău au fost loviţi producătorii care iniţiaseră investiţii, dar nu ajunseseră la stadiul declanşării producţiei. Unii dintre ei s-au văzut nevoiţi să îşi vândă afacerea, alţii au solicitat acţionarilor să procedeze la majorarea capitalului, pentru finanţarea continuării investiţiilor. Dar mulţi producători au trecut în conservare facilităţile de producţie de care dispuneau.

Consumul de cupru primar s-a redus semnificativ. Chiar şi pentru anul 2009 este aşteptată o reducere a acestuia cu un procent cuprins între 4 şi 7%. Cererea scăzută a determinat producătorii să adopte o atitudine de espectativă.

Cu toate acestea, pentru anul 2010 se prevede o revenire a consumului de cupru, a cărui creştere este aşteptată la un nivel procentual de 5%, neatins nici măcar atunci când tona de cupru era tranzacţionată la peste 7000 dolari SUA.

Stagnarea investiţiilor în 2008

La începutul anului 2008 erau ţinute sub observaţie 18 noi investiţii, care ar fi urmat să majoreze producţia totală cu circa 440 kT, adică mai mult cu 42% faţă de data de referinţă. Cu toate acestea, producţia anuală reală estimată a fost corectată negativ cu 150 kT. Din cele 18 proiecte de investiţii inventariate, cinci nu vor mai putea fi finalizate.

Criza creditelor şi scăderea abruptă a preţului cuprului au redus semnificativ nivelul producţiei estimate pentru anii 2008 şi 2009. În analizarea situaţiei însă, puţini realizează care va fi impactul pe termen mediu al acestui fenomen. Deşi cele 13 proiecte de investiţii rămase vor fi dezvoltate în continuare, termenele de lansare a producţiei au fost amânate, ori obiectivele de producţie reduse.

Deficit al stocurilor în 2011 şi 2012

În scenariul de bază avut în vedere pentru 2009 de către BME, se prevede o scădere a consumului de cupru cu 4%, cu un surplus al stocurilor faţă de cererea pieţei de circa 500 kT.

Potrivit acestui scenariu, pentru anul viitor se estimează o revenire a cererii şi a consumului, cu un nivel evaluat la 9%, urmată de o creştere a cererii de cupru cu 8,7% pentru anul 2011. Aceste cifre sunt considerate suficiente pentru consumul stocurilor existente în prezent şi alimentate cu producţia anului 2009, dar exercită şi o anumită presiune asupra companiilor miniere în direcţia suplimentării producţiei actuale.

În ceea ce priveşte preţul de tranzacţionare, analiştii nu prevăd o revenire până în 2010, avându-se în vedere cantităţile prevăzute să se producă în acest an. Tocmai din această cauză, ei prevăd apariţia unei uşoare crize în 2011. De aici, pe piaţă va apare un deficit de cupru (situându-se posibil la câteva sute de kilotone), care va sta la baza revenirii preţului de desfacere pe o traiectorie ascendentă.

Analiştii arată, de asemenea, că procentul de 4% de reducere a consumului în 2009 nu este cea mai pesimistă variantă. El poate fi chiar mai mare, la un nivel de 7% stocurile acumulate devenind mai mari, iar scăderile de preţ mai drastice. În acest scenariu pesimist, măsurile de reducere a producţiei luate de companiile miniere vor fi luate mai timpuriu, deficitul în stocuri apărând în 2010 şi accentuându-se în 2011. În această situaţie, revenirea în trend ascendent a preţului de desfacere pentru cupru se va produce mai rapid decât se aşteaptă.

Aurul - vedeta lunii februarie

În timp ce indicii bursieri de pe mapamond s-au prăbuşit la toate metalele primare, cotaţiile aurului şi preţul acţiunilor companiilor din branşă se pare că au rămas neafectate.

Scăderea preţului energiei şi a costurilor serviciilor, concomitent cu preţul de tranzacţionare al aurului mai mare ca niciodată, au mărit marjele de profit ale producătorilor. Mai mult, cursul scăzut înregistrat de dolarul canadian şi de cel al SUA au făcut mulţi investitori să vadă în aur colacul de salvare atât de aşteptat. Preţul unciei de aur a „sărit“ de 1000 dolari SUA, un maxim considerat istoric de mulţi analişti.

Este însă oare cea mai potrivită investiţia în aur?