Pe tot parcursul lunii ianuarie a.c., majoritatea specialiştilor de pe piaţa de consultanţă de profil au publicat o serie de analize referitoare la preţuri şi stocuri şi estimări asupra evoluţiei preţurilor metalelor pentru anii următori. Mai mulţi analişti (Barclays Capital, Bloomsbury Minerals Economics, BMO Capital Markets, Investments Consultants International Ltd., Simon Hunt Strategic Services)* prevăd că situaţia dificilă a pieţei metalelor primare înregistrată în 2008 va continua şi în acest an, existând însă semnale pozitive de redresare pentru următorii doi ani.

Pe piaţa metalelor primare, revenirea va fi mai dificilă pentru aluminiu şi nichel, preţurile lor confruntându-se cu un nivel semnificativ al stocurilor existente. Confruntaţi cu previziunile sumbre ale declinului economic general, majoritatea producătorilor majori constată o scădere a cererii principalilor consumatori. Cererea de aluminiu a avut serios de suferit datorită scăderii semnificative a producţiei de autoturisme şi a diminuării semnificative a activităţii din construcţii. Cererea de nichel s-a diminuat mult datorită scăderii vânzărilor de obiecte casnice de folosinţă îndelungată de tipul frigiderelor şi al maşinilor de spălat.

„Aşteptăm, pe piaţa altor metale precum cuprul şi staniul, o posibilă revenire spre sfârşitul acestui an. Dar preţurile la aluminiu şi nichel vor rămâne descurajante pentru producători“, a arătat Dan Smith, analist la Standard Chartered.

La aluminiu, stocurile declarate la Bursa Metalelor de la Londra ţin să egaleze vârful înregistrat în luna iunie 1994, de peste 2,66 milioane de tone, fără a exista semnale de diminuare odată ce nu există cerere. Pe data de 21 ianuarie a.c., stocul total s-a majorat cu încă 90.000 de tone, ajungând la un total de 2.641.450 tone, stocul disponibil dublându-se practic în ultimele patru luni calendaristice. La nichel, stocurile înregistrează cel mai ridicat nivel înregistrat de la mijlocul anului 1995. „Am înregistrat scăderi importante ale producţiei atât la aluminiu, cât şi la nichel, numai că cererea a scăzut mai mult“, a arătat Gayle Berry de la Barclays Capital. Tot pe 21 ianuarie, marele producător de aluminiu BHP Billiton a anunţat disponibilizarea a 6.000 de angajaţi şi închiderea minei sale de nichel din Ravensthorpe, Australia, pentru a putea face faţă scăderilor dramatice de preţuri ale metalului. Analiştii Barclays Capital au arătat că producţia de nichel poate să fie însă reluată dacă preţul metalului devine din nou atractiv.

La Bursa Metalelor de la Londra, preţul la trei luni pentru aluminiu a ajuns, la mijlocul lunii ianuarie a.c., la 1.355-1.365 dolari SUA pe tonă, cu 60 de procente mai scăzut faţă de vârful de 3.380 dolari pe tonă înregistrat în iulie 2008. Analiştii prevăd pentru aluminiu o stagnare a cererii în 2009, dar previziunea s-ar dovedi optimistă dacă situaţia economică a Chinei, principalul consumator, se va înrăutăţi.

În contrast, piaţa cuprului rămâne structural viguroasă, datorită în principal reducerii producţiei globale din cauze care nu au legătură cu evoluţia preţurilor.

Unii analişti prevăd o situaţie favorabilă pentru zinc, deoarece principalii producători s-au dovedit mult mai mobili în luarea deciziei de reducere a producţiei, odată cu creşterea stocurilor.

La aluminiu, în acest an s-ar putea înregistra stocuri de circa 1,5 milioane de tone în surplus faţă de cererea pieţei, o situaţie asemănătoare celei înregistrate anul trecut. Situaţia poate fi asemănătoare şi la nichel, chiar dacă vor avea loc preluări ale micilor producători de către jucători mai mari. În mod evident, atât producătorii, cât şi principalii consumatori ai celor două metale încearcă să se protejeze în actuala fază a crizei economice globale. Pe data de 20 ianuarie a.c., cel mai mare producător japonez de aluminiu - Furukawa Electric Co. Ltd. a anunţat că se găseşte la finalul discuţiilor cu Denko KK pentru unificarea operaţiunilor privind producţia de aluminiu. Dar unii analişti sunt de părere că mişcările de acest gen vor avea rezultate limitate. „Nu văd o asemenea mişcare repetându-se prea des în actuala situaţie de criză, tocmai de aceea ea se deosebeşte de crizele anterioare“, a afirmat Neil Buxton, directorul GFMS Consulting, arătând că piaţa de capital nu s-ar arăta prea interesată de astfel de operţiuni, deoarece sunt puţini investitori care să dispună de capitalul necesar.

Pe de altă parte în Rusia, un grup de firme ai căror acţionari deţin producătorul de top Norilsk Nickel au propus crearea de către Kremlin a unui concern metalurgic deţinut de către stat, dar această situaţie nu se poate întâlni decât aici.

Pentru cupru, analizând situaţia de pe piaţă, Paul Dewison de la Bloomsbury Minerals Economics prevede că anul 2009 va unul dintre cei mai grei înregistraţi vreodată. Cu ocazia Scotia Capital Conference, desfăşurată în Toronto la începtul acestui an, el a previzionat pentru cupru un preţ situat sub 3.000 dolari pe tonă pentru majoritatea parcursului anului 2009, cu o revigorare puternică în 2011, după o creştere lină în 2010. El a arătat că aşteaptă ca revigorarea să înceapă spre sfârşitul anului în curs, dar ea va depinde de nivelul cererii şi de răspunsul la aceasta al marilor producători. „Cu cât reducerea consumului va fi mai puternică în 2009, şi revigorarea va fi mai accentuată“, a mai arătat el. În ceea ce priveşte stocurile de cupru în surplus faţă de cerere, el le-a estimat la circa 0,9 milioane tone până în trimestrul I din 2010 (1,2 milioane de tone în cel mai pesimist caz). Dar acest nivel va depinde mult de răspunsul pe care îl au faţă de situaţia pieţei principalii producători. Implicit, tot de acest element depinde şi posibila revigorare aşteptată pentru sfârşitul anului 2009. Dacă producătorii de cupru vor avea pregătit un răspuns adecvat, este posibil ca stocurile totale să ajungă la un nivel care să genereze o revigorare a pieţei de profil, surplusul fiind absorbit de către principalii consumatori. Datorită preţurilor scăzute, inevitabil producţia se va diminua. Dacă se doreşte o adevărată revigorare în 2010-2011, producătorii vor trebui să ţină sub control deschiderea unor capacităţi noi de producţie.

Marian Jianu