Începutul articolului cu acelaşi titlu, a fost  publicat în numărul 50/2009 al revistei Ecologic

O parte a creşterii este datorată recentelor achiziţii chineze, totuşi preţurile metalelor de bază rămân în continuare volatile, a arătat un analist al VTB Capital. Preţul metalelor utilizate în construcţii şi în energie au crescut cu peste 40% de la începutul anului.

Preţul aluminiului, utilizat în indutria auto şi în cea a ambalajelor a crescut cu 17 dolari SUA, până la 1799 dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel înregistrat din data de 12 ianuarie a.c. Cu toate acestea, stocurile totale de aluminiu sunt ridicate, atingând recordul de 3,47 milioane de tone. Încrederea din piaţă se pare că a fost generată şi de discuţiile purtate la ultimul summit G20.

Zincul a înregistrat o creştere a preţului pe tonă de 20 dolari SUA, până la nivelul de 1390 dolari. În acelaşi timp, staniul a înregistrat o scădere a preţului, de la 11.085 la 10.925 dolari SUA pe tonă.

În prima decadă a lunii, potrivit unui anunţ făcut de Cobalt Development Institute, producţia mondială de cobalt a crescut în 2008 cu 4,1%, procent care se datorează în special creşterii înregistrate de producătorii chinezi.

Tot în prima decadă, ETF Securities a declarat că anul 2008 a fost, probabil, cel mai prost an pentru metalele primare. Nivelul preţurilor este cu mult sub cel înregistrat în anii anteriori, nichelul de exemplu are un preţ cu 80% mai scăzut faţă de vârful înregistrat în 2007. Recentele reveniri ale preţului cuprului au confirmat sentimentul că vârful crizei a fost depăşit. ETF vede o susţinere a trendului crescător datorită investiţiilor masive ale Chinei în infrastructură. Pe termen lung, analistul estimează o echilibrare a cererii cu nivelul stocurilor şi o revenire a trendului crescător al preţurilor.

Pe 10 aprilie, sub titlul „Revoluţia cuprului, sau nimic nu este ceea ce pare”, analistul independent Brent Cook publică un studiu documentat şi cu mult bun simţ, în fapt una dintre cele mai pertinente analize din ultima perioadă. Potrivit studiului, preţul cuprului a înregistrat o creştere de 50% în decursul ultimelor trei luni. Din nefericire însă pentru specialişti şi analişti, cauzele care au determinat acest trend se dovedesc greu de determinat. Creşterea consumului este doar o cauză parţială. În 2007 şi la începutul anului 2008, zeci de miliarde de dolari provenite de la fonduri de investiţii au ieşit de pe piaţa acţiunilor, alimentând producătorii de metale primare. Astfel se explică în parte discrepanţa dintre stocurile mari de cupru, determinate de International Copper Study Group (ICSG) şi creşterea preţului acestui metal. Consumul global de cupru în anul 2007, an considerat de vârf, a crescut cu 4%, fiind în general determinat de o creştere a consumului de 25% în China şi de o scădere cu 20% a acestuia în Statele Unite. ICSG arăta că, aparent, consumul de cupru rafinat al Chinei în 2008 a fost semnificativ mai redus. Ce se ascunde atunci în spatele acestei creşteri? Iată răspunsurile lui Cook:

• atât China, cât şi Coreea de Sud şi-au completat stocurile strategice la preţuri de achiziţie considerate atractive;

• producătorii de cupru şi intermediarii „subţiază” livrările din lipsă de cumpărători sau din cauza preţurilor de vânzare considerate prea mici;

• fenomenul de transformare a lichidităţilor de dolari SUA în stocuri de mărfuri, în mai multe ţări asiatice;

• uşoara refacere a pieţei, în urma stabilizării preţurilor;

• diferenţele de preţ înregistrate între bursele din Shanghai şi Londra fac mai ieftin importul cuprului catodic de către China;

• scăderea disponibilului de deşeuri din cupru datorită crizei creditelor, preţurilor mici şi a diminuării producţiei industriale.

Inflaţia poate juca şi ea un rol în acest tablou. Dacă se analizează destinaţia achiziţiilor de cupru, circa 46% sunt adresate sectorului construcţiilor, iar 12% se îndreaptă spre industria auto, ambele sectoare resimţind în 2008 efectele crizei. Fără o revigorare a acestor sectoare nu se poate vorbi de o creştere semnificativă a consumului. Cea mai mare parte a cuprului importat de China este reprocesată şi utilizată în fabricarea bunurilor de larg consum şi a bateriilor, acestea fiind destinate exportului. De aceea, este greu de precizat care este consumul real intern de cupru al Chinei. Şi tot datorită acestui lucru, consumul chinez intern de cupru este mai mic în realitate decât cel estimat şi pare să aibă un rol mult mai nesemnificativ în influenţarea nivelului consumului global.

Ca rezultat al acestui studiu, concluzia este că evoluţiile viitoare nu vor reprezenta decât o urmare a inconştienţei şi indolenţei marilor instituţii financiare. Iar marii investitori ştiu de ce...

(Va continua)

Marian Jianu