Parcul Naţional Piatra Craiului va deveni Yellowstone-ul Europei cu ajutorul Fundaţiei Conservation Carpathia - Dezvoltare durabilă | Ecologic

Dezvoltare durabilă

Parcul Naţional Piatra Craiului va deveni Yellowstone-ul Europei cu ajutorul Fundaţiei Conservation Carpathia

08 April 2015 - 05:19 PM Dezvoltare durabilă

Piatra Craiului este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase masive muntoase din România. Sau mai bine spus, a fost unul dintre cei mai frumoși munți. Fiindcă în ultimii ani jaful pădurilor României nu putea să ocolească tocmai această zonă. După ce libertatea cucerită în decembrie 1989, pentru care au murit tinerii în Timișoara, în București, în Cluj și în alte orașe ale țării, le-a adus celor de la sate dreptul de a-și primi înapoi proprietățile confiscate de comuniști: munții, pădurile, pășunile, a început jaful... Din tot ce au primit s-a ales praful.

ecologic

În Piatra Craiului ca și în alte părți, pădurile au fost tăiate cu o ură greu de înțeles. Sute de hectare au fost rase cu totul, arbori de sute de ani, stejari, fagi, ulmi, cireși sălbatici au fost trântiți la pământ și vânduți pentru câțiva lei de cei care au devenit peste noapte deținători de pădurilor.

De câțiva ani însă, în România a apărut Fundația Conservation Carpathia, o organizație oarecum diferită de sutele de asociații și fundații așa numit ecologiste din România. Este o fundație condusă de Christoph Promberger, un neamț, care gestionează fondurile donate de iubitori de natură, de câțiva oameni foarte bogați din Elveția, Norvegia și din alte țări. Oameni care nu s-au îmbogățit peste noapte și care și-au propus să facă în România, în sudul Carpaților, prin Fundația Conservation Carpathia, una din cele mai mari rezervații naturale din lume, un Yellowstone european.

Diferența dintre ei și bogații României de astăzi, bătrânei pasionați de vânătoarea de mistreți, de colecții de mașini scumpe, de animale împușcate prin Africa, împăiate și aduse în România, este imensă. Ține de multe, dar în primul rând de educație și de ceea ce își dorește fiecare să lase în urma lui.

Lupta celor din Conservation Carpathia cu mafia lemnului, cu cei care dețin domenii de vânătoare, cu funcționarii șpăgari ai statului român, cu hoardele de nefericiți care răscolesc periodic munții după fructe de pădure, cu braconierii, cu hoții, cu toți cei care văd în pădure o resursă ce poate fi exploatată și nu un organism viu, care trebuie lăsat în pace să crească și să moară în mod natural, este uriașă.

Fundația Conservation Carpathia are o politică simplă, dar extrem de eficientă. Beneficiind de niște fonduri apreciabile, oarecum nelimitate, fundația cumpără. Cumpără toate pădurile care sunt scoase la vânzare în această zonă a țării, nu le exploatează în nici un fel, preia prin licitație fonduri de vânătoare și nu organizează vânători.

Din donații se plătesc multele taxe cerute de statul român, salariile rangerilor angajați dintre foști lucrători ai Romsilva, studiile și refacerea şi împădurirea zonelor distruse. Nu așteaptă nimic de la stat și nici nu vor să impună anumite politici de mediu.

Din toate zonele pe care le-au cumpărat spun că nu vor să extragă nimic, nu vor să facă silvicultură și nici altceva ce ar dăuna, din punctul lor de vedere, pădurii. Au fost nevoiți să înființeze o asociație de vânătoare, pentru a deține un fond de vânătoare, câștigat prin licitație, un loc unde vânătoarea este interzisă cu desăvârșire.

Pentru mulți toate declarațiile acestea sunt neverosimile. Fundația Conservation Carpathia a fost acuzată de multe. Că ar sluji interese străine, că ar căuta comori și metale rare, că ar vrea să facă cine știe ce afaceri.

Până acum însă preocupările ONG-iștilor s-au dovedit a fi cu totul altele, legate de ridicarea nivelului de trai al locuitorilor, de atragerea populației în proiectul lor.

Dând ca exemplu parcul Yellowstone, unde sute de mii de oameni trăiesc numai din ceea ce aduce după sine un asemenea parc național, reprezentanții Conservation Carpathia plătesc studii pentru a le da locuitorilor atât idei de afaceri, cât și sprijin financiar pentru demararea acestora.

Dorința lor este ca cei din comunitatea locală să înțeleagă că se poate trăi mult mai bine într-o arie protejată decât într-o zonă de trafic a lemnului furat.

Până în prezent, Fundația Conservation Carpathia a cumpărat 16.000 de hectare de pădure, urmând ca până la sfârșitul anului să mai cumpere 4.000 de hectare. În plus, ei administrează fondul de vânătoare de 15.000 de hectare unde animalele sunt protejate și nu împușcate.

Membrii fondatori şi finanţatorii fundaţiei sunt personalităţi cu experienţă în susţinerea şi implementarea unor importante proiecte de conservare la nivel internaţional:

• Hansjoerg Wyss - Fondator al The Wyss Foundation, prin care finanţează proiecte de cercetare în domeniul medical, dar şi importante proiecte de conservare în Patagonia şi SUA, prin care urmăreşte păstrarea patrimoniului natural şi conştientizarea oamenilor vis-a-vis de importanţa şi valoarea naturii sălbatice;

• Peter Bennett - Fundaţia Rainforest Concern care în present are 18 proiecte de conservare în 12 ţări, în special în America de Sud: Ecuador, Columbia, Venezuela, dar şi în România, India şi Uganda;

• Christoph Schenk - Frankfurt Zoological Society - organizaţie care a dezvoltat 37 de proiecte de conservare în 18 ţări;

• Hedi Wyss - Fundaţia Temperatio din Elvetia - fundaţie specializată în proiecte de conservare a biodiversităţii;

• Paul Lister - fondator The European Nature Trust, susţine proiecte de conservare în Scoţia şi România;

• Toby Aykroyd - reprezintă iniţiativa Wild Europe, susţinută de HRH The Prince of Wales, care urmăreşte influenţarea legislaţiei europene în favoarea conservării vieţii sălbatice, lucrând în parteniat cu Comisia Europeană pentru realizarea strategiilor la nivel continental;

• Markus Jebsen - om de afaceri din Danemarca, implicat în mai multe proiecte de conservare;

• Doug şi Kristine Tompkins - Anteprenori şi conservaţionişti dedicaţi, ei sunt cei care au implementat idea cumpărării unor suprafeţe mari pentru crearea unor parcuri naturale, în acest fel asigurând protejarea unora dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale.

Vă prezentăm în continuare un interviu cu Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia.

Un neamț în căutare de miliardari pentru salvarea pădurilor României

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia (foto: Agerpres)ecologic: Cum ați ajuns în Ro mânia și ce v-a atras aici?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Provin dintr-o familie de silvicultori. Tatăl meu a fost silvicultor, bunicul meu a fost silvicultor, eu am terminat Facultatea de silvicultură. Spre deosebire de ei, eu am fost atras mai mult de viața animalelor, mai precis de viața lupilor.

Mi-am dat masteratul după ce am studiat în Canada, în Yukon, relația dintre lupi și corbi. Când m-am întors în Germania am hotărât să-mi urmez pasiunea.

Tocmai căzuse „Cortina de fier“, puteai circula liber în țările Europei de Est, când am văzut un studiu referitor la populația de lupi din Europa. Studiu în care unele țări aveau 200 de exemplare, altele 250 sau 300. România apărea aici cu 3000 de lupi.

Pentru mine a fost un șoc, am părăsit Germania și am venit în România.

Lucram pe atunci la un Institut pentru cercetarea animalelor sălbatice din Germania, institut care a organizat o întâlnire la nivel european referitoare la lupi. În cadrul acestei întâlniri l-am întâlnit pe Ovidiu Ionescu, profesor la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere a Universităţii Transilvania din Braşov, fost secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în perioada 2002-2003. El a participat la această întâlnire ca biolog şi a făcut o prezentare amplă despre Munţii Carpaţi şi despre viaţa lupilor din această zonă. Ne-am împrietenit.

După o perioadă de două luni, eu m-am întors în România, unde, împreună cu Ovidiu am început câteva proiecte în domeniul cercetării lupilor, lucru care nu se mai făcuse până atunci. În anul 1993 eram doar două persoane care s-au implicat în acest proiect, eu şi Ovidiu Ionescu, noi fiind primii care am montat emiţătoare la animalele sălbatice din România, după un an de zile în care am reuşit să strângem fondurile necesare pentru proiect.

ecologic: Cum a apărut această colaborare? Aţi înfiinţat o fundaţie sau o asociaţie? Și care este de fapt populaţia de lupi din România?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Nu, noi am făcut un contract între Institutului de cercetare a animalelor sălbatice unde lucram eu și Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) unde lucra Ovidiu.

Eu am găsit fondurile de finanţare şi astfel, noi doi, am creat primul proiect din Europa de Est referitor la carnivore mari. După doi ani de zile a venit ca voluntar în acest proiect şi Barbara, actuala mea soție. Aşa ne-am şi cunoscut, ea a rămas în România şi aici şi-a făcut şi masteratul.

Am luat hotărârea înființării unei fundaţii pentru a avea o bază legală pentru toate activităţile pe care urma să le facem, am întrerupt colaborarea cu institutul din Germania şi m-am mutat complet în România.

De atunci merg doar o săptămână pe an în Germania numai ca să îmi mai văd familia.

Referitor la populația de lupi cu exactitate nu vă pot răspunde, dar cu aproximaţie între 2000-2500 de astfel de exemplare sunt cu siguranță în România. Populaţia de lupi din România este a doua în Europa după cea din Rusia.

Valea Draxinului

ecologic: Cum ați ajuns la Șinca Nouă?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Am lucrat la proiectul carnivore mari timp de zece ani, dar nu am vrut să-l instituţionalizăm şi l-am încheiat.

Am vrut să facem altceva, am înfiinţat un centru de echitaţie în localitatea Şinca Nouă din Braşov.

Nu am făcut afaceri niciodată în viața noastră, am fost destul de naivi și afacerea a ajuns să ne coste de zece ori mai mult decât ne-am gândit noi, dar am reuşit să supravieţuim.

Iar acum pot să afirm că a fost o perioadă interesantă, deoarece am avut posibilitatea să învăţăm cu totul altceva. După ce am oferit servicii de turism timp de patru, cinci ani de zile, am început să ne pierdem interesul şi să ne cam plictisim.

La Șinca noi nu facem doar călărie pe câmp, facem trasee pe distanţe mari, de 200 km, este extraordinar de frumos şi ne place foarte mult.

Dar intrasem într-o rutină care începuse să devină destul de plictisitoare.

Cu totul întâmplător a venit la noi o doamnă din Elveţia care ne-a sprijinit financiar, nu foarte mult, în proiectul pe carnivore mari. Ea a venit şi ne-a spus că a primit nişte bani pentru proiecte de conservare, dar că nu doreşte să dea acest sprijin financiar organizaţiilor mari pentru că acolo, din păcate, aceşti bani se pierd fără vreun efect în conservarea directă.

Am ajuns să avem discuţii în această direcţie, ea ne-a întrebat dacă avem idei pentru astfel de proiecte, noi i-am propus să facem ceva în satul nostru, să cumpărăm nişte fâneţe, care sunt foarte importante pentru conservare, iar la Şinca Nouă există o diversitate destul de mare de astfel de terenuri. I-am transmis ceea ce dorim să facem în prima fază şi a rămas să mai vorbim după o săptămână, chiar două.

"Şedinţă de lucru" pe terenecologic: Cum a pornit Fundația Conservation Carpathia?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Întâmplător în aceea perioadă am fost la Administraţia Parcului Piatra Craiului, unde am vorbit cu directorul parcului şi i-am povestit ceea ce voiam să facem. Ne cunoșteam bine pentru că mai colaborasem pe proiectul de carnivore mari, iar acesta ne-a povestit, cu mare tristețe, ce dezastru are loc în pădurile din România din cauza retrocedărilor. Pe atunci eram destul de rupţi de această realitate, eram focusaţi pe centrul nostru de echitaţie şi pe turismul local din Şinca Nouă și de aceea am fost şocaţi să aflăm astfel de lucruri.

Atunci directorul parcului ne-a spus, în glumă firește, că dacă găsim un miliardar care să fie dispus să cumpere pădurile din România şi să le protejeze, atunci mai există o şansă.

Mi-am amintit de această doamnă din Elveţia, Hedi Wyss, dar nu aveam nicio idee de câţi bani avea sau câţi îşi dorea să investească într-un astfel de proiect. Aşa că am luat legătura cu ea şi i-am explicat situaţia Parcului Piatra Craiului. Ea m-a întrebat despre câte hectare este vorba şi i-am spus că este vorba despre aproximativ 14.000 de hectare, jumătate din această suprafaţă se află în partea sudică a masivului, însă doar 7000 urmau să fie retrocedaţi, iar această suprafaţă înmulţită cu 2500 de euro pe hectar, ajunge la o sumă de aproximativ 20 de milioane de euro.

Ea ne-a spus că nu deţine o astfel de sumă, dar că va vorbi cu fratele ei, acesta fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni din Elveţia, un om care are posibilităţi financiare pentru a susţine un astfel de proiect.

Acest om, Hansjorg Wyss, s-a îmbogăţit în America şi când s-a retras din afaceri a investit foarte mulţi bani într-o fundaţie care a finanţat multe proiecte legate de protejare a naturii în America. El împreună cu statul american au creat un parc naţional cu o suprafaţă de 200 de mii de hectare, jumătate din terenuri fiind cumpărate de el şi cealaltă jumătate de către statul american.

Hedi i-a povestit, au venit împreună în România, și din Sibiu, unde au ajuns cu avionul lui personal, am urcat într-un elicopter, iar eu i-am arătat zona Piatra Craiului. Acolo m-a întrebat ce este în zona lacului Pecineaga, și nu am ştiut din păcate să îi răspund.

Am mers mai departe spre munţii Făgăraşului şi la întoarcere el ne-a spus că zona este superbă, că are un potenţial extraordinar pentru conservare şi că este dispus să ne ajute, dar cu două condiţii.

Prima condiţie a fost suprafața, care trebuia să fie mai mare, zona Parcului Piatra Craiului fiind insuficientă, prea mică, pentru ceea ce el voia să facă, un Yellowstone european. A doua condiţie a fost să mai găsim şi alţi finanţatori pentru că el nu finanţează singur niciun proiect.

Nu aveam pe nimeni altcineva, dar bineînţeles că i-am răspuns că vom găsi şi alţi finanţatori. Am început să creem o reţea şi am înființat Fundaţia Conservation Carpathia prin care am contactat diverse organizaţii interesate de astfel de proiecte și până la urmă am reuşit să convingem alte trei persoane destul de bogate care s-au oferit să susţină financiar proiectul nostru.

La început, în primii doi ani în fundație am fost doar trei persoane, eu, Barbara şi directorul Parcului Piatra Craiului, iar apoi, în anul 2010 a venit Mihai Zota.

Ne-am dat seama că pădurile au nevoie de pază şi am angajat primul ranger, apoi am crescut şi am angajat mai mulţi. Fundaţia Conservation Carpathia are un consiliu director din care fac parte Hansjorg Wyss şi Hedi Wyss şi toţi cei care se implică, iar aici mă refer atât la persoanele care investesc, dar şi la cele care lucrează pe anumite specialităţi.

Se discută proiectele

ecologic: Cu ce se diferențiază Conservation Carpathia de alte ONG-uri de mediu?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Cred că ceea ce ne diferenţiază pe noi de alte organizaţii de acest fel, este faptul că noi nu colaborăm numai cu biologi sau specialişti în conservarea pădurii sau a animalelor sălbatice, noi suntem sprijiniţi şi de persoane care lucrează în alte domenii de activitate, economic, juridic.

Colaborăm cu un institut de cercetare din Frankfurt şi cu cele mai importante organizaţii de conservare din Germania. Aceste organizaţii au fost foarte mult timp focusate pe țări din Africa, cum este Tanzania, ei sunt cei care au creat Parcul Naţional Seregenti, sunt implicaţi în zonele sălbatice, în parcurile naţionale şi au o experienţă foarte bună în acest sens. Ei ne oferă şi sprijin financiar, foarte puţin în comparaţie cu ceilalţi investitori, ne dau bani mai mult pentru cheltuielile administrative. Cu ajutorul lor învăţăm însă care sunt paşii necesari pentru a construi un parc naţional şi acesta este un lucru extraordinar.

De aici începe rezervaţiaConservation Carpathia este acum o fundaţie puternică deoarece pe de o parte avem asigurate fondurile necesare şi astfel economic putem să dezvoltăm acest proiect, iar pe de altă parte avem şi colaboratori cu foarte multă experienţă în acest domeniu de activitate.

Persoanele care au decis să finanţeze astfel de proiecte de conservare nu sunt nici biologi şi nici nu lucrează în astfel de domenii, sunt economişti, jurişti, și deși nu au o legătură directă cu protejarea naturii, au înţeles importanţa ei.

Ei au strâns fonduri de peste 200 de milioane de dolari pentru proiectele din Africa și ştiu foarte bine cum să gestioneze din punct de vedere financiar astfel de investiţii. De asemenea, tot ei au ajutat şi comunităţile locale, au sprijinit populaţia să dezvolte într-un mod durabil afaceri pe plan local.

Deoarece pentru a crea un parc naţional trebuie să ţii cont de toate aspectele, de pădure, de apă, de plante, de animale, dar şi de oameni.

ecologic: Cât de mare ar urma să fie acest parc Yellowstone european?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: În Parcul Naţional Piatra Craiului sunt 65 de mii de hectare aflate în conservare specială. În prezent, noi administrăm cam 17 mii de hectare, iar până la sfârşitul anului vom depăși 20 de mii de hectare. Nu pot să spun ce se va întâmpla mai departe, nu pot să vă spun dacă Guvernul României va fi de acord sau nu cu planurile noastre. Poate că va veni cu propunerea să facem un parc pe suprafeţe mult mai mari.

Trebuie să se înţeleagă foarte bine, că din partea fundaţiei noastre există toată deschiderea. Dacă Guvernul va spune că va dori să adopte această strategie şi pentru Parcul Naţional Făgăraş, noi vom fi primii care vor răspunde afirmativ. Dar trebuie să le luăm pas cu pas, acum noi vrem să ajungem la cele 65 de mii de hectare, nu putem să ne gândim la suprafeţe foarte mari într-un timp foarte scurt, fiindcă ar putea fi o viziune nerealistă. Trebuie să ne gândim la foarte multe aspecte organizatorice, cum ar fi autofinanţarea.

Christoph şi Barbara Prombergerecologic: În această perioadă cum aţi fost percepuţi de către reprezentanţii statului român și de către populaţia locală?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Noi am întâlnit persoane diferite şi fiecare a reacţionat cum a considerat, unii au fost foarte deschişi, alţii mai puţin sau chiar deloc, iar acest lucru a fost valabil şi prin minister, prin ITRSV-uri şi APM-uri.

Dar am avut parte de o mare ostilitate din zona mafiei lemnului, acolo unde lemnul este exploatat. Au existat şi ameninţări la adresa noastră din cauză activităţii pe care o desfăşurăm.

Din păcate nici populaţia locală din mediul rural nu a înţeles foarte bine ceea noi dorim să facem, deşi noi am fost foarte deschişi de la bun început. Le-am spus că vrem să creem o arie protejată, că pădurea o cumpărăm pentru conservare, dar nimeni nu ne-a crezut. Au spus că noi ştim că în zona respectivă există aur sau că vrem să facem pârtii de schi, ce mai, am auzit tot felul de idei de afaceri la care noi nu ne-am gândit, pentru că nu ne interesează.

Acum deși se poate vedea că în zonele pe care noi le-am cumpărat, nu am defrişat nimic şi nici nu am construit pârtii pentru schi, și cu toate că a trecut atâta timp, în continuare lumea este bănuitoare şi se gândeşte că noi tot ascundem ceva și încă nu înţeleg că noi nu avem niciun interes economic de pe urma acestor proiecte.

Au apărut şi nişte materiale despre mine în presă, scrise de către o jurnalistă din Câmpulung cum că eu aș fi mai deştept decât toţi, că românul taie pădurea şi apoi rămâne cu nimic, dar neamţul cumpără pădurile, merge la Comisia Europeană, obţine o grămadă de bani pentru conservarea terenurilor împădurite și bagă banii în buzunar. Această jurnalistă ar fi putut să ia legătura cu mine, datele noastre de contact se găsesc foarte repede şi aş fi putut să îi explic ceea ce noi vrem să facem în România.

Cine a lucrat cu Comisia Europeană ştie foarte bine că lucrurile nu stau tocmai aşa, iar în acest proiect 50% este autofinanţare, iar eu trebuie să găsesc sursa acestor finanţări.

În concluzie, lumea încă nu a înţeles că tot ceea ce facem este pentru conservarea pădurii şi nimic mai mult. Dar oamenii se întreabă cine este aşa de prost să bage 10 milioane de euro în conservare şi să nu câştige imediat sute de milioane de euro.

Lumea nu înţelege că de exemplu, elveţianul Hansjoerg Wyss care are 80 de ani şi o avere estimată la aproximativ 9 miliarde de dolari, vede lucrurile dintr-o altă perspectivă. El a spus că nu ştie câţi ani mai are de trăit şi de aceea îşi doreşte ca banii pe care îi are să fie învestiţi în lucruri de durată şi cu adevărat importante, de asemenea, se consideră norocos că a reuşit să facă atâţia bani.

Hansjoerg este implicat în mai multe proiecte, în Patagonia, în Africa şi îşi doreşte să continue cu astfel de investiţii, iar acesta este singurul proiect din Europa pe care îl susţine din punct de vedere financiar. El trăieşte foarte bine numai din dobânzi, aşa că nu mai caută să investească în proiecte din care să obţină profit, pentru că are atâţia bani încât nu mai are când să îi cheltuie. Pentru mine şi Barbara, acest proiect înseamnă foarte mult, muncim cel puţin 100 de ore pe săptămână.

Este adevărat că noi mai avem şi centrul de echitaţie, dar avem acolo zece angajaţi care se ocupă de această afacere.

ecologic: Vorbiți foarte bine românește, intenționați să solicitați cetăţenia română?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Acest aspect nu contează foarte mult pentru mine, sunt cetăţean european şi acest lucru este important. Important este să ne respectăm tradiţiile, valorile culturale, să nu fie totul „americanizat“, restul nu mai contează că suntem din Finlanda, Danemarca sau din altă ţară.

ecologic: Ce se întâmplă cu pădurile pe care fundația le cumpără? Vor rămâne în proprietatea organizației?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Pădurile care acoperă munții Carpați sunt un ecosistem dinamic, ele apar şi dispar, și reprezintă adăpostul multor specii de plante, animale şi insecte.

Chiar și atunci când mor copacii oferă, de exemplu, spațiu și elemente nutritive pentru următoarea generație de copaci. Din aceste considerente, pădurile naturale destinate conservării trebuie lăsate să se regenereze fără intervenție umană. Multe păduri au fost distruse cu buna știință, urmărindu-se în primul rând interesul economic facil și imediat. Este ceea ce noi încercăm să oprim.

În timp, Fundaţia Conservation Carpathia va dona în patrimoniu statului român ariile protejate pe care le va inființa, cu condiția ca statul să preia administrarea lor și să garanteze regimul de conservare. Acest tip de abordarea a dus la înființarea în ultimul timp a numeroase parcuri naționale și naturale peste tot în lume, ea fiind una dintre cele mai eficiente metode de conservare a ecosistemelor amenințate.

ecologic: Este adevărat că România are cea mai bogată biodiversitate din Europa?

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia: Absolut, este adevărat că nu există nici o altă ţară care să se apropie măcar de România din acest punct de vedere.  

Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă