Inventarul Forestier Naţional. Rezultatele primului ciclu - Dezvoltare durabilă | Ecologic

Dezvoltare durabilă

Inventarul Forestier Naţional. Rezultatele primului ciclu

12 September 2016 - 05:18 PM Dezvoltare durabilă

PădureMinisterul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ (INCDS), a finalizat centralizarea şi interpretarea datelor rezultate din primul ciclu al Inventarului Forestier Naţional (IFN). Astfel, România beneficiază de o „radiografie“ a resurselor forestiere de care dispune, realizată, în premieră, cu o metodologie modernă, similară celor folosite în prezent în ţările europene, cu adaptările corespunzătoare caracteristicilor vegetaţiei forestiere şi condiţiilor de relief din România.

Ce este Inventarul forestier național?

Inventarul forestier național (IFN) este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere dintr-o țară. El are ca sarcină principală realizarea la nivel național a activităților de colectare, gestionare şi analiză a informațiilor privind resursele forestiere, de a publica rezultatele analizelor şi de a întocmi studii/scenarii privind dezvoltarea sectorului forestier care să fie utilizate în procesele de elaborare a politicii forestiere şi de cooperare inter-sectorială.

De asemenea, IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul Conferinței ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa (MCPFE). Inventarul furnizează de asemenea date indispensabile raportărilor pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbarea climei/Protocolul de la Kyoto (UNFCCC/KP) şi pentru Convenția privind diversitatea biologică (CBD).

Activitatea serviciului IFN constituit în cadrul INCDS este deosebit de complexă, de la culegerea datelor din teren (despre arbori, arborete, lemn mort, soluri forestiere etc.) la fotogrammetrie digitală, analize de laborator și prelucrarea statistică a unui volum imens de date.

Ce metodologie s-a utilizat?

În cadrul IFN se inventariază:

a) vegetația forestieră, care se compune din două categorii:
• pădure;
• alte terenuri cu vegetaţie forestieră;

b) arborii din afara pădurii.

În accepțiunea IFN sunt considerate păduri:

a) terenuri acoperite cu arbori: terenurile cu o suprafaţă mai mare de 0,5 hectare acoperite cu arbori care trebuie să atingă înălţimea minimă de 5 metri la maturitate în condiţii normale de vegetaţie (cu excepţia jnepenişurilor şi aninişurilor de anin verde), cu indicele de acoperire al coronamentului mai mare de 10% şi lăţimea mai mare de 20 metri. Include terenurile împădurite sau cu regenerări naturale tinere.
b) terenuri destinate împăduririi: terenurile temporar goale rezultate în urma tăierilor rase și a tăierilor ilegale, a dezastrelor naturale etc.
c) alte terenuri goale: drumurile forestiere, liniile parcelare și alte terenuri cu destinaţie forestieră.

Zone afectare de despăduriri

Noțiunea de pădure astfel definită include atât terenurile din fondul forestier național (terenurile incluse legal în amenajamentele silvice), cât și terenurile din vegetația forestieră din afara fondului forestier național care îndeplinesc condițiile de mai sus. Include pădurile din parcurile naționale și naturale, din rezervațiile naturale și științifice și din alte arii protejate. Nu include terenurile utilizate preponderent în scopuri agricole.

Alte terenuri cu vegetaţie forestieră includ terenurile acoperite cu arbori cu suprafaţa mai mare de 0,5 ha, lăţimea mai mare de 20 de metri şi indicele de acoperire fie de 5-10% pentru arborii capabili să atingă înălţimea minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, fie peste 10% pentru arborii care nu pot atinge 5 m înălţime la maturitate (arbori pitici) şi arbuşti. Nu includ terenurile utilizate preponderent în scopuri agricole.

Arborii din afara pădurii sunt cei de pe terenurile cu arbori care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi cuprinse la categoriile pădure sau alte terenuri cu vegetaţie forestieră. Sunt incluşi arborii de pe terenurile cu suprafaţa mai mică de 0,5 ha sau lăţimea mai mică de 20 m, arborii răzleţi de pe fâneţe şi păşuni permanente, din aliniamentele de-a lungul drumurilor, căilor ferate, râurilor, cursurilor de apă etc. Nu constituie vegetație forestieră.

Eşantionajul IFN. IFN este un inventar forestier continuu, bazat pe metoda de eşantionare sistematică, combinată, multifazială. Metoda de eșantionare este aprobată prin Ordinul nr. 1466 din 11.06.2013 al ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice.

Eşantionajul IFN se bazează pe o reţea sistematică de pătrate cu latura de 4 km (reţea naţională IFN) trasată în Sistemul de proiecţie Stereografic 1970. În regiunea de câmpie, pentru a avea precizia corespunzătoare, reţeaua naţională IFN a fost îndesită la 2x2km.

IFN combină măsurătorile în suprafeţe de probă permanente cu cele făcute în suprafeţe de probă temporare. În suprafeţele de probă permanente se efectuează măsurători în mod continuu, la fiecare ciclu IFN (5 ani), conform planificării multianuale. Măsurătorile în suprafeţele de probă temporare se fac o singură dată, acestea fiind înlocuite la fiecare nou ciclu IFN.

Măsurătorile IFN se desfăşoară în două faze:

1. fotointerpretarea ortofotoplanurilor digitale, prin care se identifică prin coordonate geografice centrele suprafeţelor de probă circulare situate în terenuri cu vegetaţie forestieră;
2. culegerea datelor de teren din suprafeţele de probă identificate în faza de fotointerpretare ca fiind localizate în terenuri cu vegetaţie forestieră.

Rezultatul fotointerpretării în reţeaua IFN 500X500m este concretizat în Harta României pe clase de acoperire a terenului (cuprinzând 953.498 puncte fotointerpretate. Vezi imaginea alăturată).

Harta acoperirii terenurilor

Rezultatele primului ciclu al IFN

Conform datelor IFN, România beneficiază de o suprafață totală de 7.046.056 ha de pădure. Pe regiuni, cea mai mare suprafață de pădure se regăseşte în Transilvania, unde 37% din suprafața totală a terenurilor este acoperită de vegetație forestieră. Urmează Moldova, cu 31% și Țara Românească, cu 20%. În funcție de zonele de relief, din totalul suprafeței ariei montane din România, 65% este acoperită cu pădure. În zona de deal, din totalul suprafețelor, zona de pădure reprezintă 27%, iar la câmpie pădurile ocupă 5% din suprafețe.

Zone afectate de despăduriri

În ceea ce privește speciile de arbori care se găsesc în pădurile României, fagul este principala specie forestieră din țara noastră. El ocupă 31% din suprafața terenurilor acoperite cu pădure.

Este urmat de răşinoase (molid, brad, pin etc.) cu o pondere de 26%, de diverse specii de foioase tari (carpen, salcâm, frasin, paltin etc.) cu 20% pondere și de cvercinee sau stejari (gorun, cer, gârniță, stejar pedunculat etc.) cu o pondere de 16% în suprafața pădurii. Pe ultimul loc se află grupa diverselor specii de foioase moi (tei, plop, salcie etc.), care ocupă 7% din suprafața pădurii.

Zone afectate de despăduriri

Distribuția pe clase de vârstă a pădurii arată că cea mai mare suprafață (21%) se găsește în clasa a II-a de vârstă (21-40 ani), urmată de clasele de vârstă a IV-a (61-80 ani) și a III-a (41-60 ani), cu 19%, respectiv 18%, din suprafața pădurii. Însumată, suprafața pădurii din cele trei clase de vârstă reprezintă peste 58% din suprafața totală.

IFN este conceput ca un inventar forestier continuu, cu o periodicitate de inventariere de cinci ani.

Zone afectate de despăduriri

Informaţiile IFN vor fi utilizate la elaborarea politicii forestiere naţionale, care va fi exprimată în strategii, legislaţie şi programe naţionale pentru gestionarea durabilă a pădurilor. Ele vor fi utilizate, de asemenea, în procesele decizionale cu privire la dezvoltarea industriei forestiere şi colaborarea intersectorială, la furnizarea de informaţii despre resursele forestiere către organismele naţionale şi internaţionale, pentru a oferi informaţii privind stocarea carbonului şi diversitatea biologică a ecosistemelor forestiere etc.

ecologic



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă