Din anul 2050 Vom avea în oceane mai mult plastic decât peşte - Dezvoltare durabilă | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Dezvoltare durabilă

Din anul 2050 Vom avea în oceane mai mult plastic decât peşte

12 March 2018 - 03:48 PM Dezvoltare durabilă

Plasticul sufocă oceaneleCunoaștem prea puține lucruri despre lumea în care trăim și nu o înțelegem deloc. De-abia acum începem să conștientizăm cât de periculos este plasticul pentru mediul înconjurător, deși nu facem mare lucru pentru a opri poluarea. Nu știm ce impact ecologic au preferințele noastre culinare când alegem pești mari în loc de pești mai mici. Nu ne dăm seama că dacă vrem să avem în casă o cochilie frumoasă de melc încurajăm braconajul și dezechilibrăm un întreg ecosistem. În cel mult 32 de ani de acum înainte, oceanele și mările vor avea mai mult plastic decât pește și va trebui să dăm altă denumire Marii Bariere de Corali, fiindcă nu va mai avea niciun coral.
 Irina Tomșa

Oamenii de știință au dovedit că dacă nu ar fi existat activitatea umană, pierderile de specii ar fi fost de 100 de ori mai mici în secolul al XX-lea. Cu expansiunea demografică, consumerismul, exploatările iraționale ale resurselor și poluarea din zilele noastre, este limpede că lucrurile se agravează de la o zi la alta.

A şasea extincţie în masă promite să fie cea mai gravă

Un studiu științific recent („Ecological selectivity of the emerging mass extinction in the oceans“, publicat de sciencemag.org) asupra extincției în masă care are loc pe pământ și în oceane estimează că fenomenul de acum poate depăși ca magnitudine celelalte cinci extincții în masă din ultimele 550 milioane de ani, dacă pierderile se vor menține la același nivel. Comparațiile specialiștilor nu se rezumă la aprecierea numărului de specii dispărute, ci iau în calcul și efectele asupra ecosistemelor. Potrivit cercetătorilor, cele mai importante dispariții în masă din istoria Terrei au fost cea de la sfârșitul Paleozoicului, când au pierit toate animalele care produceau recife și cea de la finalul Cretacicului, când au murit dinozaurii fără aripi.

Se caută răpitoriiCe se întâmplă când dispar marii prădători

Apetitul consumatorilor pentru pești mari a făcut ca pescuitul industrial să se concentreze pe acest segment. În plasele pescadoarelor se prind cantități uriașe de pești mari din specii prădătoare aflate pe cale de dispariție cum ar fi marele rechin alb, tonul de Atlantic sau balena albastră, iar acest lucru are consecințe devastatoare asupra ecosistemelor din oceanele lumii.
Jonathan Payne, profesor de geologie de la Universitatea Stanford și unul dintre autorii studiului menționat, spune că „multe specii de pești mari au roluri esențiale în ecosisteme și prin urmare dispariția lor poate duce la reacții în lanț care ar influența structura și funcția ecosistemelor viitoare dincolo de simplul fapt al pierderii acestor specii“.

Prădătorii care pier nu lasă în urmă un ecosistem mai fericit. Dimpotrivă: fosta lor pradă se înmulțește nestingherită și dezechilibrează sistemul, provocând dezastre la scară mare.

Dispariţia unui melc frumos provoacă distrugerea coralilor din Marea Barieră

Deși este atât de întinsă încât poate fi văzută din spațiu, Marea Barieră de Corali a fost grav afectată pe două treimi din suprafață în ultimii 18 ani din cauza furtunilor, a peștilor-stea și a fenomenului de albire provocat de încălzirea apei. Procesul de degradare a început în anul 2000 și continuă să se agraveze.

Tritonul (Charonia) este un melc de mare care se hrănește cu alte moluște și pești-stea. Cochilia foarte frumoasă i-a adus ghinion speciei, care este protejată din 1960. Dispariția tritonilor din zona Marii Bariere de Corali a determinat înmulțirea excesivă a peștilor-stea numiți „coroana de spini“ (Acanthaster planci), care se hrănesc cu corali.

Coroanele de spini sunt teribil de fertile: fiecare femelă produce aproximativ 65 de milioane de ouă într-un singur sezon de reproducere, iar dispariția prădătorilor face ca șansele de supraviețuire ale puilor să fie foarte mari. În fiecare an apar alți pui mâncăcioși, iar coralii dispar pe suprafețe tot mai întinse.

Alertați de distrugerea acestei mari minuni a lumii, autoritățile din Australia au luat măsuri pentru a reduce numărul dăunătorilor. Soluțiile găsite până acum nu s-au putut aplica decât la scară mică: mai întâi peștii-stea au fost injectați cu bilă de bou (substanță scumpă ce trebuia atent dozată), apoi s-a descoperit că oțetul alimentar obișnuit este la fel de letal. Într-un an întreg au fost ucise prin injectare doar aproximativ 350.000 de exemplare, mult prea puține pentru salvarea coralilor de la distrugerea în masă. Oamenii de știință s-au gândit chiar să reproducă în laborator mirosul tritonului și să-l răspândească în apă ca să sperie coroanele de spini și să le separe în sezonul de reproducere pentru a le limita înmulțirea sau ca să le împingă spre zone unde scafandrii le pot injecta mai ușor.

Cochilie de triton (Charonia)

Dezastrul ecologic declanșat de oamenii care au vrut neapărat să aibă cochilii frumoase de tritoni a făcut ca specia să nu mai existe în Marea Barieră de Corali și coroanele de spini să se înmulțească excesiv. Procesul este ireversibil. Biologii ar putea înmulți tritonii și să-i aducă din nou în Marea Barieră, dar pentru un triton o coroană de spini este masa pentru o săptămână; mai mult nu poate mânca. Deocamdată, oricât de absurd ar părea, injectarea individuală a coroanelor de spini rămâne cea mai bună idee. Guvernul Australiei și cercetătorii din întreaga lume caută în continuare soluții mai eficiente.

Potrivit www.barrierreef.org, coroanele de spini sunt numai o parte a problemei, un efect care a devenit la rândul său o cauză pe lanțul distrugerilor. Site-ul arată că și poluarea apelor contribuie la înmulțirea excesivă a speciei dăunătoare, iar Marea Barieră de Corali mai are alți inamici, printre care schimbările climatice, pescuitul ilegal și dezvoltarea urbană și industrială costieră din Queensland și din insule.

Peşte-stea (Acanthaster planci)Plasticul ucide coralii

Un alt studiu recent, citat de The Independent într-un articol din ianuarie 2018 arată că plasticul crește rata îmbolnăvirii coralilor de la 4% la 89%. Cercetarea a fost desfășurată de un grup de experți de la Universitatea Cornell din New York și a demonstrat că deșeurile din plastic împiedică lumina și oxigenul să ajungă la corali, care nu pot supraviețui în aceste condiții. Dar asta nu e totul: plasticul favorizează înmulțirea microbilor și îi transportă de colo-colo în ocean. „Gunoaiele de plastic sunt un fel de rulote pentru microbi“, a declarat Dr. Joleah Lamb, biologul marin care a coordonat studiul.

Cât de emotivă este regina Marii Britanii?

Potrivit unui articol publicat de The Independent pe 11 februarie a.c., Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a interzis folosirea sticlelor și paielor de plastic „la toate nivelele“ în domeniile Casei Regale. Autorul crede că un documentar despre balene realizat de Sir David Attenborough („Mother pilot whale grieves her dead calf - The Blue Planet II: Episode 4 - BBC One“, YouTube.com) ar fi cauza acestei decizii.

Filmul este foarte emoționant și arată balene înotând printre pungi de plastic, PET-uri și alte gunoaie. Vedem o balenă căreia i-a murit puiul din cauza substanțelor nocive și a deșe­urilor ingerate de mama lui. Realizatorul ne amintește că s-a dovedit științific că aceste mamifere sunt dotate cu inteligență și empatie, iar în prim-plan ne arată ochii triști ai balenei-mamă care își mângâie cu botul puiul defunct pe care îl ține lângă ea de mai multe zile și nu vrea să-i dea drumul.

Regina a lucrat recent cu Sir David Attenborough la elaborarea unui documentar despre ecosistemele naturale din Commonwealth și a unui plan de realizare a unei rețele de parcuri forestiere în cele 52 de țări. Indiferent dacă documentarul despre puii de balenă ar fi stat sau nu la baza deciziei de a interzice plasticul pe domeniile regale, un lucru este cert: regina este interesată de conservarea biodiversității. Recenta hotărâre are rolul de a da un exemplu personal și se integrează într-un plan mai amplu de reducere a utilizării plasticului în întregul Regat al Marii Britanii.

Uniunea Europeană vrea ca toate ambalajele din plastic din țările membre să fie reutilizabile sau reciclabile până în 2030, iar Marea Britanie își dorește „un Brexit verde“. Multe organizații engleze de mediu consideră că țara nu face destule eforturi în acest sens, iar strategia Uniunii este mai bună decât cea națională. În acest context, Guvernul britanic a anunțat pentru 2018 o serie de măsuri de limitare a producerii și utilizării plasticului.

Obiectivul Uniunii Europene pentru 2030 cu privire la reciclarea și reutilizarea plasticului este foarte ambițios și multe state membre - cum este și România - sunt în mare întârziere cu măsurile de reciclare a deșeurilor din plastic. Cu toții facem prea puțin, iar dincolo de granițele Uniunii se face și mai puțin.

De aceea sperăm ca decizia reginei să nu fi fost una emoțională, de impuls, ci una rațională, parte dintr-un plan mai amplu și mai serios decât interzicerea plasticului pe domeniile regale, unde mâncarea și băutura se servesc în porțelan și cristal. Un plan care să fie îmbrățișat de toate cele 52 de state din Commonwealth și care să vină în completarea eforturilor Uniunii Europene.

Mergem la scuba diving în 2050?

Imagini frumoase cu pești multicolori și peisaje subacvatice fascinante vor fi disponibile în 2050 numai în acvarii. În doar câțiva ani de-acum încolo Marea Barieră de Corali va fi o ruină ecologică vizibilă din spațiu, fiindcă deja este afectată pe două treimi din suprafață.

Numai în răstimpul în care am scris acest articol, zeci de tone de plastic au fost deversate în mări și oceane. De la acel moment și până acum, când citiți dumneavoastră, s-au adunat sute de mii de tone. Până veți termina lectura, deși mai sunt doar câteva rânduri, alte tone de plastic vor ajunge în ape.

Plasticul ucide pești, moluște și multe alte vietăți marine. Plasticul se acumulează, vietățile pier. Până în 2050 oceanele vor avea mai mult plastic decât pești. Dacă vrem să facem scuba diving și să vedem și altceva decât gunoaie, trebuie să mergem cât mai curând. Și ar fi bine să fotografiem ce frumuseți vedem acum sub apă, ca să le arătăm nepoților cum era la scuba diving pe vremea noastră. 

La acvariu



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă