Ioan Deneş: „Un singur corp de apă este în stare ecologică foarte bună și stare chimică bună, respectiv Râul Nera“ - Dezvoltare durabilă | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Dezvoltare durabilă

Ioan Deneş: „Un singur corp de apă este în stare ecologică foarte bună și stare chimică bună, respectiv Râul Nera“

09 May 2019 - 02:27 PM Dezvoltare durabilă

­Uniunea Europeană va avea cât de curând o nouă Directivă privind apa potabilă, care va impune condiții extrem de stricte, de la captarea și până la distribuția către toți cetățenii Uniunii a unei ape de băut mult îmbunătățită calitativ. Despre viitoarea Directivă Europeană, dar și despre starea apelor din România am vorbit cu Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor.
ecologic

ecologic: Ați prezidat secțiunea referitoare la apa potabilă din cadrul primului Consiliu al miniștrilor mediului din UE în care ați luat în discuție o propunere de reformare a Directivei Parlamentului European și a Consiliului UE privind calitatea apei destinate consumului uman. Care sunt principalele modificări ce vor fi aduse Directivei privind apa pentru consum uman?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Într-adevăr, pe data de 5 martie 2019 a avut loc la Bruxelles prima reuniune a Consiliului de Mediu sub egida Președinției României la Consiliul UE. A fost obținut acordul Consiliului sub formă de abordare generală cu privire la propunerea de reformare a Directivei Parlamentului European și a Consiliului UE privind calitatea apei destinate consumului uman. Cele mai multe State Membre au considerat textul de compromis al Președinției drept unul echilibrat, iar acesta a fost agreat fără modificări. Abordarea generală va constitui mandatul Consiliului pentru demararea negocierilor cu Parlamentul European sub Președinția finlandeză, în scopul finalizării negocierilor.

Principalele modificări aduse de noua Directivă privind apa potabilă sunt cele legate de: actualizarea listei parametrilor de calitate pentru evaluarea calității apei destinate consumului uman; introducerea abordării bazate pe risc pe tot lanțul de aprovizionare, respectiv de la sursa de captare, tratare, distribuție și până la punctul de conformitate de la robinet; introducerea cerințelor minime pentru materialele care intră în contact cu apa potabilă; introducerea aspectelor privind accesul la apă, prin care se asigură cadrul pentru luarea măsurilor necesare îmbunătățirii accesului la apă pentru toți cetățenii, în special pentru grupurile vulnerabile și marginalizate; îmbunătățirea și completarea informațiilor furnizate populației în privința aspectelor ce țin de calitatea apei potabile.

Astfel, după o activitate intensă în primele două luni ale acestui an, pot spune că Președinția României și-a îndeplinit obiectivele în legătură cu acest dosar mai devreme decât se anticipa, având în vedere că inițial acordul privind abordarea generală fusese prevăzut pentru Consiliul de Mediu din 26 iunie 2019.

ecologic: Cât de poluată este pânza freatică în România și care sunt cauzele principale? Care sunt principalele elemente cu care sunt poluate aceste ape?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Pânza freatică este o denumire generică pentru primul strat acvifer întâlnit atunci când se execută o lucrare în subteran. În acviferul freatic, apa este în contact cu aerul aflat în porii și fisurile solului/rocii, la presiunea atmosferică, deci atunci când stratul acvifer freatic este deschis printr-o lucrare de alimentare cu apă - fie ea fântână, foraj, dren sau puț cu diametru mare - nivelul apei în acea lucrare va fi același cu nivelul apei în strat.

Conform definiției din Directiva Cadru pentru Apă 2000/ 60/CE, corpul de apă subterană este apa din zona saturată a unui acvifer aflată în contact direct cu solul sau roca în care este cantonată.

În România au fost delimitate pe criterii geologice și hidrogeologice 115 corpuri de ape subterane freatice cantonate în acvifere freatice, dintre care 15 sunt în stare chimică slabă din cauza poluării cu compuși ai azotului (amoniu, azotați, azotiți) cauzată în principal de utilizarea excesivă a îngrășămintelor în agricultură, dar și de infiltrațiile provenite din latrine sau din rețele vechi de canalizare. În plus, mai există anumite zone în care apele subterane freatice sunt poluate cu hidrocarburi, o poluare istorică provenită din extracția țițeiului în zone ca Ploiești, Suplacu de Barcău etc. sau poluări punctiforme cu diferite substanțe chimice infiltrate din haldele de steril sau din depozitele de deșeuri neconforme, urbane sau industriale.

Pe teren

La nivelul celor 11 Administrații Bazinale de Apă au fost delimitate 143 corpuri de apă subterană, din care 28 sunt corpuri de apă subterană de adâncime, în afară de cele 115 corpuri de apă subterană freatică. Aceste 143 de corpuri de apă subterană sunt monitorizate din punct de vedere calitativ (chimic) prin aproximativ 1.500 de puncte de monitorizare reprezentate prin foraje, izvoare, drenuri sau fântâni.

Ca surse semnificative de poluare care pot exercita un impact asupra stării chimice a corpurilor de apă subterană sunt considerate presiunile difuze, cum sunt aglomerările umane care nu au sisteme de colectare și epurare a apelor uzate, menajere, industriale, agricole etc. sau nu au sisteme corespunzătoare de colectare a deșeurilor (depozitarea și gestionarea deșeurilor și nămolurilor provenite de la epurarea apelor uzate).

Alte surse sunt cele industriale, prin depozitele de deșeuri neconforme, deșeuri industriale, menajere, din construcții etc. Nu în ultimul rând, surse de poluare sunt și cele agricole, respectiv fermele agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare a gunoiului de grajd, îngrășămintele și pesticidele utilizate în agricultură ce conduc la o poluare difuză greu de depistat și prevenit.

ecologic: După cât timp își revine apa din pânza freatică după poluarea cu nitrați și nitriți? Ce efecte are consumul apei care conține aceste elemente supra oamenilor?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Apele subterane freatice poluate cu azotați își pot reveni în măsura în care poluarea difuză la care sunt supuse încetează, în perioade de ordinul zecilor de ani, în funcție de viteza de curgere a apei subterane, care la rândul ei depinde de realimentarea naturală și de matricea minerală specifice stratului acvifer precum și de panta, de înclinarea acestuia. De aceea, respectarea Codului de Bune Practici Agricole are o importanță esențială în procesul de revenire la starea chimică bună a apelor subterane poluate cu azotați sau compuși ai azotului, deoarece este esențial ca aportul de azotați să nu depășească cantitățile consumate de culturile agricole, iar îngrășămintele cu conținut de azotați să fie aplicate doar în perioadele de vegetație a plantelor și nu în sezonul rece când sunt antrenate de apa din precipitații direct către acviferul freatic.

Baraj

Din analiza celor mai recente date de monitorizare a apelor subterane se observă că cele mai multe depășiri se înregistrează la azotați (nitrați), respectiv pentru 13,4% din totalul forajelor monitorizate, pentru care se înregistrează depășiri ale standardului de calitate stabilit pentru azotați, de 50 mg/l.

Cu toate acestea, comparativ cu evaluarea stării chimice a corpurilor de apă subterane din primul Plan Național de Management aprobat prin HG nr. 80/2011, în actualul Plan Național de Management aprobat prin HG nr. 859/2016 se constată o creștere cu 3% a corpurilor de apă subterană în stare bună. Această îmbunătățire se datorează în principal măsurilor implementate în primul ciclu de planificare. Cifrele confirmă că dinamica apelor subterane este mult mai lentă decât cea a apelor de suprafață, astfel încât efectul oricăror măsuri se face simțit după o perioadă mai lungă de timp.

În ceea ce privește efectele consumului de apă cu conținut de azotați asupra populației, menționez că acest aspect este în atributul și de competența Ministerului Sănătății. Conform studiilor Organizației Mondiale a Sănătății, aflate încă în derulare, consumul apei poluate cu azotați are efecte negative pentru adulți pe termen lung, însă are efecte grave imediate asupra sugarilor, pentru care este strict interzisă prepararea laptelui praf cu astfel de apă deoarece poate provoca decesul (prin boala numită methemoglobinemie, caracterizată prin incapacitatea hematiilor de a mai transporta oxigenul).

Lucrări specifice

Din punctul de vedere al responsabilităților autorităților de gospodărirea apelor, subliniez faptul că resursa de apă brută de suprafață sau subterană nu este apă potabilă; această resursă trebuie tratată și controlată, analizată din punct de vedere fizico-chimic și microbiologic înainte de a fi consumată de cetățeni pentru băut și prepararea alimentelor.

ecologic: Cât de poluate sunt cursurile de apă? În afară de PET-uri și alte deșeuri care se văd cu ochiul liber, ce alte elemente mai puțin vizibile afectează calitatea apelor?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Având în vedere că la nivel național sunt monitorizați și evaluați circa 37.611,70 kilometri de râu, din cele mai recente date rezultă că aproximativ 62% ating obiectivul de calitate, adică o stare ecologică foarte bună și bună pentru corpurile de apă naturale sau un potențial ecologic maxim și bun pentru corpurile de apă puternic modificate și artificiale, pe când circa 38% din numărul de kilometri monitorizați și evaluați nu ating obiectivul de calitate, adică au o stare ecologică moderată, slabă sau proastă. Dintre bazinele hidrografice în care se înregistrează lungimi de cursuri de apă cu o stare ecologică slabă și/sau proastă menționăm: Crișuri, Argeș, Vedea și Prut.

Lac în pădurePrincipalele presiuni semnificative asupra apelor de suprafață sunt constituite din surse punctiforme de poluare și surse difuze de poluare, inclusiv modul de utilizare a terenului.
Sursele de poluare punctiforme sunt reprezentate de aglomerările umane și de unitățile din domeniul industriei și agriculturii, ca urmare a evacuărilor de ape insuficient epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafață.

Surse difuze de poluare sunt aglomerările umane, localitățile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare și eliminare a nămolului din stațiile de epurare, precum și cu depozite de deșeuri menajere neconforme.

Agricultura, fermele agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare și utilizare a dejecțiilor, localitățile care nu au sisteme de colectare centralizate, platforme
individuale de depozitare a gunoiului de grajd, unități care utilizează pesticide și care nu se conformează legislației în vigoare, alte activități agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative sunt și ele surse de poluare punctiforme, ca și cele industriale, depozitele de materii prime, produsele finite, produsele auxiliare, stocarea de deșeuri neconforme și situri industriale abandonate.

ecologic: Detergenții, cosmeticele și alte produse de larg consum afectează calitatea apei și a vieții animalelor, peștilor și păsărilor de apă. Cine controlează produsele pe care industria cosmeticelor și detergenților le pune pe piața din România?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Din nefericire, aceste aspecte ale calității unor categorii de produse de larg consum nu intră în competențele Ministerului Apelor și Pădurilor. Din câte cunoaștem, atribuții specifice în acest domeniu are Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului.

ecologic: Care este cel mai poluat râu al României? Dar cel mai curat?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Nu este cazul să fie particularizate râurile cele mai afectate de poluare, însă se pot prezenta câteva informații privind starea corpurilor de apă. Potrivit HG nr. 859/2016 pentru aprobarea Planului național de management actualizat aferent porțiunii din bazinul hidrografic internațional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României, numărul corpurilor de apă de suprafață care nu ating starea bună/potențial bună a fost de 1.025, reprezentând aproximativ 34% din total. De menționat că un râu este format din unul sau mai multe corpuri de apă, delimitate în funcție de caracteristicile naturale și antropice.

În ceea ce privește cel mai curat râu, potrivit cerințelor Directivei Cadru Apă, în România există un singur corp de apă considerat a fi în stare ecologică foarte bună și stare chimică bună, respectiv corpul de apă Nera, între confluențele cu râurile Răchita și Șușara, localizat în județul Caraș-Severin.

ecologic: Câte localități din România au stații de epurare? Care sunt localitățile mari care nu au stații de epurare?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Potrivit Planului de implementare pentru Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, modificată prin Directiva 98/15/CE, Anexă la documentul „Poziția Comună a Uniunii Europene (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24 noiembrie 2004, Capitolul 22: Mediu“ elaborat în anul 2004 pentru negocierea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005, precum și potrivit legislației naționale de implementare (HG nr. 188/2002, modificată și completată prin HG nr. 352/2005) și legislației naționale complementare (Legea nr. 241/2006 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 51/2006 cu modificările și completările ulterioare), Administrației Naționale „Apele Române“, prin Administrațiile Bazinale de Apă, îi revin atribuții specifice.

Deversare

În contextul implementării Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, se specifică faptul că Administrația Națională „Apele Române“ are atribuții în monitorizarea și raportarea la Comisia Europeană a stadiul implementării cerințelor Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, respectiv stadiul realizării Planului Național de implementare a Directivei. În baza raportărilor, Comisia Europeană evaluează respectarea de către România a cerințelor de conformare a directivei la nivel de aglomerare și nu de localitate (UAT), respectiv locuitori echivalenți (l.e.) și nu populație/locuitori.

Subliniez faptul că există o terminologie specifică a Directivei 91/271/CEE. Aglomerarea reprezintă o zonă (o localitate sau mai multe localități/părți din acestea) în care populația și/sau activitățile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate urbane și dirijarea lor spre o stație de epurare sau spre un punct final de evacuare; astfel, o aglomerare poate fi constituită din una sau mai multe unități administrativ teritoriale (UAT). Locuitorul echivalent (l.e.) reprezintă unitatea de măsură pentru stabilirea dimensiunii poluării provenite de la o aglomerare umană și se exprimă ca media acelei poluări organice produsă de o persoană într-o zi (60 de grame consum biochimic de oxigen la 5 zile - CBO5/zi și locuitor).

La sfârșitul anului 2017, în România existau 1.870 aglomerări umane mai mari de 2.000 l.e., din care 207 mai mari de 10.000 l.e. și 1663 aglomerări umane cu între 2.000 și 10.000 l.e.
În ceea ce privește dotarea celor 207 aglomerări mai mari de 10.000 l.e. cu stații de epurare, se precizează că 159 aglomerări epurează apele uzate la stații de epurare cu treaptă terțiară, 36 aglomerări epurează apele uzate la stații de epurare cu treaptă mecano-biologică și 5 aglomerări dețin stații de epurare cu treaptă mecanică. Există 7 aglomerări care nu dețin stație de epurare, iar apele uzate urbane sunt deversate direct în resursele de apă, respectiv: Dofteana (județul Bacău), Vorona - Tudora (județul Botoșani), Poiana Mare (județul Dolj), Repedea - Poienile de Sub Munte (județul Maramureș), Vicovu de Sus (județul Suceava), Bocșa (județul Caraș-Severin), Rovinari (județul Gorj) și Negrești (județul Vaslui).

Pârâu montan

De asemenea, din cele 1.663 aglomerări cu 2.000 - 10.000 l.e. 495 sunt dotate cu stații de epurare, 27 de aglomerări nu au stație de epurare proprie, dar sunt conectate la stația de epurare a altei aglomerări și 1.141 aglomerări nu dețin stații de epurare. Celelalte localități mari care au peste 10 000 l.e. sunt toate dotate cu stații de epurare.

ecologic: Uleiurile de motor, cele alimentare și de alte tipuri, toate afectează grav cursurile de apă. Ce instituții au responsabilități în acest sens?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Uleiurile de motor, cele alimentare sau de orice alte tipuri sunt monitorizate și restricționate, interzise la evacuarea directă în râuri de la sursele punctiforme de poluare descrise mai înainte, prin intermediul stațiilor de epurare deținute de aceste surse de poluare. În cazul evacuării acestor categorii de uleiuri în rețeaua de canalizare a localităților, responsabilitatea directă de restricționare, interzicere și monitorizare revine administratorilor rețelelor de canalizare, controlați la rândul lor de autoritățile competente de gospodărirea apelor, așa cum am precizat mai înainte. În cazul în care aceste tipuri de uleiuri intră în categoria deșeurilor, gestionarea acestora trebuie să respecte legislația în domeniul deșeurilor periculoase sau nepericuloase și informații detaliate pot fi furnizate de Ministerul Mediului, care are competențe în acest domeniu.

ecologic: Când și cum credeți că va fi rezolvată problema calității apei în România?

Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor: Rezolvarea problemei calității apei în România, cu referire la îndeplinirea cerințelor europene în domeniul calității apelor, se va realiza odată cu conformarea României cu obiectivele asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană și cu prevederile legislației naționale de implementare. Dintre directivele europene deosebit de importante în domeniul apelor se menționează Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directiva Cadru pentru Apă), transpusă în legislația națională prin Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Luciu de apă

Sub umbrela Directivei Cadru pentru Apă sunt reunite cerințele de calitate a apei corespunzătoare mai multor directive europene în domeniul apei, dintre care cele mai importante sunt: Directiva privind calitatea apei destinate consumului uman (80/778/EEC), Directiva privind epurarea apelor uzate urbane (91/271/EEC), Directiva privind poluarea cu nitrați din surse agricole (91/676/EEC), Directiva 2006/118/CE privind protecția apelor subterane împotriva poluării și deteriorării, Directiva 2008/105/CE privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei. Aceste directive au fost deja transpuse în legislația națională.

Prin implementarea programelor de măsuri planificate prin legislaţie și în cadrul Planurilor de management actualizate ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin HG nr. 859/2016 se vor realiza obiectivele Directivei Cadru pentru Apă, respectiv atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apă de suprafață și subterane.



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă