O planetă de plastic nu poate fi şi o planetă vie - Dezvoltare durabilă | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Dezvoltare durabilă

O planetă de plastic nu poate fi şi o planetă vie

12 June 2019 - 06:02 PM Dezvoltare durabilă

PoluarePe 15 mai 2019 un grup de cercetători din Washington DC a dat publicității rezultatele unui studiu amplu al contribuției plasticului la schimbările climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră generate de la extragerea combustibililor fosili la transportul, rafinarea și producția materialelor plastice până la gestionarea acestor tipuri de deșeuri. Efectele contaminării aerului, solului și apelor planetei cu materiale plastice sunt atât de complexe încât omenirea nu le poate înțelege încă pe deplin. Recentul raport avertizează că proliferarea producerii și folosirii plasticului va duce în scurt timp la schimbări climatice ireversibile ce vor face puțin probabilă existența în continuare a vieții pe Pământ.   ecologic

Plasticul este unul dintre cele mai folosite materiale în economie, dar și unul din poluanții cei mai persistenți de pe Pământ. De la sticle de plastic, pungi, ambalaje pentru produse alimentare și îmbrăcăminte, proteze, piese de mașini și materiale de construcție, plasticul este omniprezent în viața noastră, în casa noastră, în lumea în care trăim. Iar această prezență este în continuă creștere.

Producția globală de plastic a crescut de la 2 milioane de tone metrice (Mt) în 1950 la 380 milioane Mt în 2015. Până la sfârșitul anului 2015 au fost produse 8.300 milioane tone de plastic virgin (produs din petrol), din care aproximativ două treimi au ajuns în mediu, unde au și rămas într-o anumită formă.

Deoarece plasticul nu se descompune în mediul înconjurător, el continuă să se acumuleze pe căi navigabile, în soluri, în râuri și oceane pentru multe decenii de acum înainte.

Mult timp omenirea nu a fost conștientă de acest pericol. Numai în ultimii ani s-a observat o oarecare îngrijorare cu privire la poluarea cu plastic a oceanelor, preocupare ce s-a extins recent la impactul plasticului asupra ecosistemelor, asupra alimentelor, apei și sănătății umane, pe fondul unor dovezi că plasticul se acumulează nu numai în mediul înconjurător, ci și în corpurile noastre.

Există însă o altă dimensiune a crizei, în mare măsură ascunsă: contribuția plasticului la emisiile globale de gaze cu efect de seră și la schimbările climatice, o amenințare poate mai periculoasă decât cea a deșeurilor de plastic. Pe măsură ce dependența globală de combustibilii fosili scade ca urmare a tranziției de la motoare cu ardere internă la motoare electrice, producția de plastic crește fiindcă materia primă devine din ce în ce mai ieftină și cererea este din ce în ce mai mare. Mari sunt și emisiile ce însoțesc plasticul, emisii care potrivit estimărilor vor înregistra creșteri dramatice în următorii ani.

Emisiile anuale de plastic

Dimensiunile reale ale contribuției plasticului la criza climatică rămân încă prea puțin înțelese, cu toate că la nivelurile actuale emisiile de gaze cu efect de seră generate de ciclul de viață al plasticului amenință serios capacitatea omenirii de a menține creșterea temperaturii globale sub 1,5°C. Cu o industrie petrochimică și una a materialelor plastice aflate în creștere masivă de producție, situația este pe cale să se înrăutățească.

Pentru a calcula impactul asupra climei, cercetarea nu a început în oceane, ci în câmpurile petroliere, în cele de fracturare hidraulică și în minele de cărbune unde începe de fapt viața plasticului, fiindcă mai mult de 99% din plastic este derivat din combustibili fosili. Cercetătorii au urmărit impactul emisiilor din transportul materiilor prime prin conducte către rafinăriile unde petrolul, gazele și cărbunele sunt transformate din combustibilii fosili în plastic fosil, şi anume rășini și fibre de plastic.

Impactul climatic al plasticului nu se oprește însă atunci când plasticul este aruncat, fiindcă cea mai mare parte a vieții plasticului, ca și cel mai mare impact al lui asupra climei, apare numai după ce viața sa utilă se termină, perioadă care include și impactul diverselor metode de eliminare a plasticului.

Carroll Muffett, președintele Centrului pentru Drept Internațional de Mediu (CIEL) a declarat la lansarea studiului: „Omenirea are mai puțin de 12 ani pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la jumătate și doar trei decenii pentru a le elimina aproape în întregime. Emisiile masive și rapide din producția și eliminarea plasticului subminează acest obiectiv și pun în pericol eforturile globale de a menține schimbările climatice sub 1,5 grade de încălzire. De multă vreme este clar că plasticul amenință mediul înconjurător și pune în pericol sănătatea umană. Acest raport demonstrează că plasticul, la fel ca restul economiei fosile, pune și clima în pericol. Șocurile crizei climatice și criza plasticului sunt strâns legate, ceea ce ne dă și soluțiile problemei: omenirea trebuie să pună capăt imediat dependenței de combustibilii fosili și de materialele plastice fosile pe care planeta nu le mai poate suporta“.

Plastic

Emisiile de gaze cu efect de seră generate de ciclul de viață al plasticului amenință capacitatea comunității mondiale de a păstra creșterea globală a temperaturii sub 1,5°C. Până în 2050, emisiile totale de gaze cu efect de seră din plastic ar putea atinge peste 56 de gigatone.

Gaze cu efect de seră sunt emise în fiecare etapă a ciclului de viață a plasticului: extracția și transportul combustibililor fosili, rafinarea și fabricarea plasticului, gestionarea deșeurilor de plastic și impactul continuu al plasticului odată ce ajunge în oceanele noastre, în căile navigabile și în sol.

Plasticul comun şi utilizarea lui

În cazul în care producția și utilizarea materialelor plastice cresc, așa cum este planificat în prezent, până în 2030 aceste emisii ar putea ajunge la 1,34 gigatone pe an, echivalentul emisiilor eliberate de mai mult de 295 de centrale electrice pe bază de cărbune a câte 500 megawați fiecare. Numai până în anul 2050 acumularea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de materialele plastice ar putea ajunge la peste 56 gigatone.

Extracție și transport

Extragerea și transportul combustibililor fosili pentru producerea plasticului generează cantități semnificative de gaze cu efect de seră. Sursele includ emisiile directe, cum ar fi scurgerile și arderea metanului, emisiile provenite din arderea combustibilului și consumul de energie în procesul de foraj pentru petrol sau gaze și emisiile cauzate de efectele asupra zonelor unde se fac exploatările, defrișări, desecări și alte lucrări cu efect distructiv. Numai în Statele Unite în 2015 emisiile de combustibili fosili (în mare parte din fracturare hidraulică) din extracție și transport atribuite producției de plastic au fost de cel puțin 10,5 milioane de tone CO2 pe an. În celelate țări ale lumii unde petrolul este folosit ca materie primă pentru producerea plasticului sunt generate în atmosferă mai mult de 10 milioane tone de CO2, în principal în procesele de extracție și rafinare.

Rafinare și fabricare

Rafinăriile se numără printre cele mai intensive industrii care produc gaze cu efect de seră și sunt un sector economic ce înregistrează cea mai rapidă creștere. În 2015, în SUA, 24 de instalații de etilenă au produs 17,5 milioane tone de CO2, mai mult decât emit 3,8 milioane de autovehicule. La nivel global, în 2015 emisiile generate în producția de etilenă au fost estimate între 184 milioane și 213 milioane tone de CO2, cât ar genera 45 de milioane de autovehicule care ar funcționa fără oprire timp de un an. Iar aceste emisii cresc rapid. O nouă uzină Shell de producere a etanolului construită în Pennsylvania va emite până la 2,25 milioane tone de CO2 în fiecare an, iar o altă nouă instalație de etilenă de la rafinăria Exxon Mobil din Baytown, Texas va elibera în atmosferă până la 1,4 milioane tone de CO2.

Numai emisiile anuale de la cele două noi uzine vor echivala cu nivelul produs de 800.000 de mașini noi pe an. Iar acestea sunt doar două dintre cele peste 300 de proiecte petrochimice noi construite numai în SUA pentru producția de plastic.

Managementul deșeurilor

Fie că este depozitat, reciclat sau incinerat, plasticul produce gaze cu efect de seră. Depozitarea deșeurilor emite cele mai puține gaze cu efect de seră la nivel absolut, dar prezintă alte riscuri semnificative. Reciclarea are un profil moderat de emisii și înlocuiește pe piață plasticul produs din petrol și gaze, făcându-l avantajos din perspectiva emisiilor. Incinerarea conduce la emisii extrem de ridicate și este motorul principal al emisiilor provenite din gestionarea deșeurilor din plastic. La nivel global, utilizarea incinerării în gestionarea deșeurilor din plastic este pe cale de a crește dramatic în următoarele decenii. Numai în SUA emisiile rezultate din incinerarea materialelor plastice în 2015 sunt estimate la 5,9 milioane tone metrice de CO2. Pentru ambalaje din plastic, care reprezintă 40% din cererea de plastic, emisiile globale rezultate din incinerare totalizează 16 milioane tone metrice de CO2 în 2015.

Poluare cu plastic

Această estimare nu însă ia în calcul cantitatea imensă, de 32% din deșeurile de ambalaje din plastic care este necontrolată și dificil de cuantificat, arderea deschisă a acestor cantități de plastic, incinerarea fără recuperare de energie sau alte practici care sunt larg răspândite în unele țări ale lumii.

Plasticul în mediu

Plasticul care nu este gestionat controlat ajunge în mediul înconjurător unde continuă să aibă un impact dăunător asupra climei. Eforturile de cuantificare a acestor emisii sunt încă în stadii incipiente, dar deja demonstrează că plasticul de pe suprafața oceanului eliberează continuu metan și alte gaze cu efect de seră și că aceste emisii cresc pe măsură ce plasticul continuă să se descompună.

Producţia mondială de plastic

Estimările curente abordează doar plasticul aflat la suprafața oceanului. Însă 99% din plastic se află pe fundul oceanului, iar emisiile acestor imense cantități nu pot fi încă nici măcar estimate. Mai grav este că microparticulele de plastic din oceane afectează capacitatea de absorbție și asimilare a dioxidului de carbon. Oceanele au absorbit între 20% și 40% din totalul carbonului antropic emis de la începutul erei industriale. În prezent contaminarea cu microplastic a planctonului oceanic naște mult mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar aceste întrebări au nevoie urgent de atenție.

Plantele microscopice (fitoplanctonul) și animalele minuscule (zooplanctonul) joacă un rol critic în captarea carbonului de la suprafața apei și transportul lui în adâncul oceanelor, împiedicându-l astfel să reintre în atmosferă.

În întreaga lume însă acum fitoplanctonul și zooplanctonul sunt contaminate cu microplastic, iar experimentele de laborator semnalează fără dubiu că această poluare cu plastic reduce capacitatea fitoplanctonului de a fixa carbonul prin fotosinteză și scade semnificativ rata metabolică, succesul reproducerii și supraviețuirea zooplanctonului.

În toate oceanele, de la Atlanticul de Nord la Pacificul de Nord, la Oceanul Indian și Marea Chinei, zooplanctonul este contaminat cu microplastic. Iar dacă - după cum sugerează experimentele de laborator - această contaminare are efecte semnificative asupra hrănirii, vitalității și ratei de supraviețuire a acestor organisme, implicațiile pentru carbonul din oceane și pentru climă la nivel global sunt enorme și profund îngrijorătoare.

Poluare cu plasticSoluții false

S-ar putea crede că reciclarea, transformarea plasticului în energie sau curățarea oceanelor pot rezolva problema plasticului.

Creșterea modestă sau chiar semnificativă a reciclării nu va rezolva nici criza plasticului și nici nu va reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră legate de materialele plastice. Abia atunci când reciclarea va fi combinată cu existența comunităților Zero-Waste, când vor fi interzise atât exploatările de combustibili fosili cât și construirea unor noi fabrici de plastic, când prin responsabilitatea extinsă a producătorului se vor asigura produse din material plastic proiectate și realizate pentru folosire îndelungată și repetată, abia atunci se vor putea crea premisele unei reale economii circulare - se mai spune în raport.

Producerea de plastic care va folosi doar energie regenerabilă nu va reduce emisiile din aval, de la incinerarea și eliminarea plasticului și nici nu va scădea impactul asupra ecosistemelor oceanice.

Multe tipuri de plastic numite biodegradabile pot fi „degradate“ numai cu echipamente speciale sau în condiții specifice, facilități care nu există în majoritatea comunităților locale. Chiar și plasticul despre care se spune că se descompune în natură nu poate face acest lucru decât în anumite limite. Iar faptul că un material plastic este biodegradabil nu spune multe despre emisiile provenite din producția și utilizarea lui.

În mod similar, utilizarea biomateriilor prime în industria petrochimică reduce întrucâtva emisiile asociate cu producția de combustibili fosili, dar generează simultan noi emisii, deloc neglijabile cantitativ, din agricultura intensivă atât din punct de vedere chimic cât și mecanic, din recoltarea, transportul și prelucrarea materiilor prime în plastic care va produce alte emisii mari cantități de gaze cu efect de seră.

Dezvoltarea organismelor care „mănâncă“ material plastic nu va reduce emisiile considerabile de gaze care apar pe parcursul întregului ciclu de viață al plasticului.

Transformarea deșeurilor în energie, incinerarea sau co-incinerarea materialelor plastice au potențialul de a mări semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră generate de producția de plastic în creștere, la care se adaugă expunerea comunităților din apropierea incineratoarelor la emisii toxice extrem de periculoase.

Poluare

Conceptul de curățare a plasticului din largul oceanelor, deși este unul atrăgător, nu abordează efectele nocive ale materialelor plastice asupra solului, a apelor dulci și a coastelor oceanelor. În plus, nu limitează nici producția de plastic și nici generarea de deșeuri care ajung în mediul acvatic. Operațiunile de curățare au șanse minime de captare a unor cantități mari din microplasticele care contaminează suprafața și adâncul oceanelor. Mai mult decât atât, biologii au unele îngrijorări cu privire la potențialul impact dăunător al acestor acțiuni asupra vieții sălbatice din oceane.

Creșterea producției și a emisiilor vor exacerba criza climatică

Nepăsătoare la toate semnalele venite din partea comunității științifice, industria plasticului și cea petrochimică intenționează să crească producția de plastic și amenință să exacerbeze impactul climatic al plasticului, fapt ce va face imposibilă limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5°C.

Dacă producerea, eliminarea și incinerarea plasticului continuă pe traiectoria actuală de creștere, în anul 2030 emisiile globale ar putea ajunge la 1,34 gigatone pe an, echivalentul emisiilor a 295 de centrale pe cărbune a câte 500 megawați fiecare. Până în 2050 producția și incinerarea materialelor plastice ar putea emite 2,8 gigatone de CO2 pe an, eliberând în atmosferă mai multe emisii decât 615 centrale pe cărbune de 500 megawați, iar emisiile anuale se vor acumula în atmosferă.

Pentru stoparea impactului climatic al plasticului se impun acțiuni urgente și ambițioase

Mediu toxicRaportul menționat ia în considerare o serie de soluții la poluarea cu plastic și evaluează eficacitatea lor în atenuarea impactul asupra climei, mediului și sănătății. Nu există la ora actuală o soluție care ar mai putea salva omenirea de la dezastrul provocat de plastic la nivel global.

Cu toate acestea, unele acțiuni cu prioritate ridicată ar putea reduce întrucâtva emisiile de gaze cu efect de seră din ciclul de viață al plasticului, ar da un răgaz comunității științifice pentru a găsi noi soluții de rezolvare a crizei și ar aduce unele beneficii sociale semnificative. Acestea includ:
 interzicerea imediată a producției și utilizării produselor de unică folosință din plastic și a microplasticelor;
 oprirea dezvoltării de noi uzine petrochimice de producere a plasticului;
 încurajarea tranziției către comunitățile cu deșeuri zero;
 implementarea responsabilității extinse a producătorului ca o componentă critică a economiilor circulare;
 adoptarea și aplicarea unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din toate sectoarele, inclusiv producția de plastic.

Că aceste măsuri nu vor fi luate de nici o țară în viitorul apropiat este de pe acum o certitudine.

Concluzii

Un consens științific copleșitor demonstrează că o încălzire globală chiar de numai 1,5°C va aduce riscuri tot mai mari, iar depășirea acestui nivel va provoca daune ireparabile și ireversibile ecosistemelor, precum și pierderi incalculabile în ce privește traiul uman, drepturile omului și viața în general. Autorii studiului spun că pentru a evita aceste consecințe, lumea întreagă trebuie să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 45% până în 2030 și să ajungă la zero emisii nete până la mijlocul secolului.

Raportul mai semnalează faptul că economia actuală bazată pe plastic este fundamental incompatibilă cu acest obiectiv și dacă va continua pe aceeași traiectorie de dezvoltare va duce la extincția vieții pe Pământ într-un orizont de timp mult mai apropiat decât ne-am aștepta. 



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă