Ce este Extinction Rebellion şi de ce atâta tevatură? - Dezvoltare durabilă | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Dezvoltare durabilă

Ce este Extinction Rebellion şi de ce atâta tevatură?

09 August 2019 - 05:13 PM Dezvoltare durabilă

Act now!De la sfârșitul anului trecut mass-media britanică vuiește din ce în ce mai mult pe subiectul Extinction Rebellion. Articole pro și contra manifestanţilor, materiale care analizează reacţiile mai mult sau mai puţin inspirate ale poliţiei în confruntările cu rebelii pașnici, relatări despre vedete sau cetăţeni obișnuiţi dar cu povești deosebite care se alătură mișcării, ce ar trebui să facă Guvernul și mai ales ce ar trebui să nu mai facă, toate au ajuns între subiectele fierbinţi din presă, iar mișcarea a luat amploare internaţională și continuă să crească. Să vedem cum a apărut Extinction Rebellion, pentru ce militează, cum se manifestă și cu ce consecinţe.
 Irina Tomșa

Autobiografia

Pe site-ul rebellion.earth aflăm definiția: „Extinction Rebellion este o mișcare internațională care utilizează nesupunerea civică non-violentă în încercarea de a opri extincția în masă și de a minimiza riscul unui colaps social“.

Tot acolo se spune cum a apărut Extinction Rebellion (prescurtat XR): „Pe 31 octombrie 2018 ne-am adunat în Piața Parlamentului din Londra să anunțăm o Declarație de rebeliune împotriva Guvernului britanic. Ne așteptam la vreo două sute de oameni. Dar au venit 1.500 să participe la nesupunerea civică pașnică. Energia era contagioasă! A fost un vârtej în săptămânile care au urmat. Șase sute dintre noi s-au adunat la Londra să blocheze în mod pașnic cinci poduri principale peste Tamisa. Am plantat pomi în mijlocul Pieței Parlamentului și am săpat o groapă în care am așezat un coșciug reprezentând viitorul nostru. Ne-am lipit cu Super Glue de porțile palatului Buckingham și am citit o scrisoare adresată Reginei. Acțiunile noastre au generat o imensă publicitate la nivel național și internațional și pe măsură ce știrile se răspândeau, sute de mii de oameni din întreaga lume aderau la ideile noastre“. Autorii textului subliniază că grupuri de adeziune apar în zeci de țări, „din Insulele Solomon până în Australia, din Spania în Africa de Sud, din Statele Unite în India“.

În textul care datează probabil din 2018 reprezentanții mișcării spuneau și cum vor continua povestea: „Deci ce va urma? Lucrăm neobosiți și construim mișcarea pentru a pregăti faza a doua, o rebeliune internațională care va începe pe 15 aprilie 2019. Vino să ni te alături. Rebel pentru viață. Pentru planetă. Pentru viitorul copiilor copiilor noștri. Este atâta muncă de făcut...“

Vom vedea în cele ce urmează ce s-a întâmplat din 15 aprilie 2019 încoace, dar mai întâi să aflăm ce vor oamenii ăștia.

Pentru ce militează rebeliunea

Nota descriptivă de pe pagina oficială de Facebook declară că Extinction Rebellion este o necesitate. „Establishmentul nostru politic a eșuat în a proteja oamenii de poluare, în a opri extincția continuă a speciilor de pe Pământ și a preveni posibilitatea extincției omenirii în viitorul apropiat. De aceea trebuie să ne răzvrătim pentru a apăra viața cetățenilor și a mediului natural, ori riscăm să pierdem tot ce iubim.

extinction rebellionNe aflăm deja în cea de-a șasea extincție în masă a vieții de pe Pământ, cu 200 de specii pierdute în fiecare zi. În fiecare lună apar alte condiții meteo extreme: inundații, incendii spontane, secetă și pierderi de culturi care pot duce în curând la foamete. În fiecare an se pierd sute de mii de vieți omenești din cauza schimbărilor climatice. Industriile care ucid mediul continuă să profite de pe urma distrugerilor fără să le pese de viețile oamenilor și ale necuvântătoarelor. Mass-media a eșuat în a vă spune adevărul, crudul adevăr despre cât de profundă este criza mediului. Iar guvernul nostru a eșuat în a acționa corespunzător, dând prioritate banilor în fața vieții. Ne-au împins pe toți spre extincție: acest sistem toxic ne ucide“.

Reprezentanții mișcării susțin că o lume mai bună este posibilă, iar soluțiile sunt la îndemână; ceea ce lipsește este voința politică și o democrație adevărată în care să li se audă vocile. Site-ul oficial precizează că a trecut vremea negării și e timpul pentru acțiuni concrete. „Abordările convenționale ca votul, lobby-ul, petițiile și protestul au eșuat din cauza puternicelor interese politice și economice care se opun schimbării. Strategia noastră este așadar una non-violentă, de nesupunere civică perturbatoare - o rebeliune.“

Cererile concrete ale mișcării XR din Marea Britanie sunt următoarele:
1. Guvernul trebuie să spună adevărul, să declare stare de urgență climatică și ecologică și să colaboreze cu alte instituții pentru a difuza mesajul despre nevoia de schimbare;
2. Guvernul trebuie să acționeze acum pentru a opri pierderea habitatelor și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la zero net până în 2025;
3. Trebuie înființată o „Adunare a cetățenilor“ cu reprezentanți din întreaga societate și consiliere din partea experților care să conducă acțiunile Guvernului cu privire la rezolvarea crizei climatice.

Protest

Cum reuşeşte Extinction Rebellion să atragă atenţia şi să convingă oamenii

Analizând la rece, strategia XR cuprinde toate elementele de bază ale manipulării: specularea insistentă a unor temeri deja existente în mintea oamenilor, tenacitatea cu care se menține în atenția mass-media și a publicului prin acțiuni de amploare organizate la intervale regulate, momentele atent alese - cum ar fi Black Friday, London Fashion Week sau discuțiile despre Brexit din Camera Comunelor - accentele dramatice (coşciugul viitorului, „sângele“ copiilor, măști de elefant și nenumărate elemente de recuzită), autovictimizarea prin gesturi ca lipirea unor adepți de vagoane de metrou ori de poarta palatului Buckingham și mai ales disponibilitatea rebelilor de a se lăsa arestați în număr mare.

Desigur, nu putem privi lucrurile doar la rece și să rămânem nepăsători. Cu toții suntem conștienți într-o măsură mai mare sau mai mică de pericolele schimbării climatice, de poluarea aerului care îmbolnăvește și ucide, de plasticul care umple mările și oceanele, de gunoaiele care ne sufocă, de noxe, de metale grele, de compuși toxici și de alte nenumărate pericole pe care noi le-am creat. Suntem tot mai speriați de condițiile meteorologice extreme și nu trece o zi fără să auzim la știri despre alți oameni morți în incendii, inundații, „furtuni perfecte“ (termen de care nu auzisem până de curând), tornade, alunecări de teren și alte grozăvii.

Protest

Dincolo de aceste temeri din ce în ce mai accentuate pe care le aveam cam toți locuitorii planetei înainte de apariția mișcării Extinction Rebellion, mai este ceva care ne caracterizează pe noi, oamenii: suntem predispuși să dăm crezare unor teorii ale conspirației. Nu toți suntem gata să credem la fel de mult în conspirații, dar un sâmbure de îndoială se formează ușor în oricare dintre noi, iar dacă este alimentat corespunzător, poate crește la un nivel care ne depășește rațiunea.
Extinction Rebellion pe asta mizează: chiar și o persoană foarte rațională și puțin emotivă simte îndoiala rezonabilă că guvernanții ar spune adevărul despre nivelurile poluării și despre pericolele care ne așteaptă. O îndoială pe care chiar autoritățile o alimentează involuntar, dând dovadă de politici netransparente și luând măsuri contrare celor pe care le declară necesare și sănătoase.

Logoul Extinction Rebellion înfățișează o clepsidră schematizată încadrată într-un cerc. Clepsidra e menită să ne alerteze că timpul trece în defavoarea noastră, iar laturile ei oblice din partea de jos împreună cu cercul ne amintesc de simbolul vizual al mișcării Flower Power, transmițând mesajul de pace, de non-violență.
Într-adevăr, Extinction Rebellion promovează atitudini non-violente: adepții sunt chemați să blocheze traficul în marile orașe și să pună în scenă diferite manifestări cu impact emoțional cum ar fi să toarne valuri de vopsea roșie în locuri intens circulate pentru a vorbi despre „sângele copiilor“ sacrificați de inacțiunea guvernanților în ce privește riscurile încălzirii globale.

Protest

Peste 1.100 de protestatari au fost arestați la Londra în timpul unor manifestări din aprilie a.c. Potrivit paginii dedicate mişcării Extinction Rebellion pe Wikipedia (care citează un număr uriaș de surse, deci putem să-i dăm crezare), în iunie și iulie 2019 au fost aduși în instanță protestatari arestați în primăvară, când au blocat mai multe intersecții londoneze timp de mai bine de zece zile. Protestul pașnic al oamenilor care blocau traficul a fost sancționat pentru nerespectarea somațiilor poliției de a elibera locul. Cei care și-au recunoscut vinovăția au primit eliberare condiționată, iar aceia care au pledat nevinovați urmează să fie judecați în septembrie și octombrie a.c.

Poliţiştii sunt mai legaţi la mâini decât arestaţii

Arestarea unor oameni nevinovați care manifestează pașnic pentru adevăr și pentru salvarea planetei are impact emoțional asupra publicului, iar sentințele blânde încurajează protestatarii să se lase luați de poliție. Un articol din 18 iulie a.c. publicat de The Guardian relatează că poliția londoneză a acuzat Extinction Rebellion de perturbări grave și a cerut instanțelor să dea sentințe mai aspre care să-i împiedice pe manifestanți să mai provoace haos, cu atât mai mult cu cât grupul se laudă public că activiștii săi sunt persecutați în masă. Problema polițiștilor este chiar pacifismul protestatarilor și recunosc că le-ar fi mai ușor să se confrunte unul la unul cu o persoană violentă decât să fie nevoie de patru ofițeri care să ridice o persoană care nu face nimic altceva decât să stea întinsă pe jos.
Potrivit unor estimări menționate în articol, numai protestele din aprilie 2019 au costat peste 16 milioane de lire sterline, iar acestea nu includ investigarea celor arestați și cheltuielile de judecată.

Protest

În iulie a.c. Extinction Rebellion a organizat o nouă serie de proteste în mai multe orașe britanice importante unde a blocat artere de circulație majore, exasperându-i pe oamenii legii. Mai mult decât atât, manifestanții și-au găsit și alte ținte, cum ar fi blocarea porților unei fabrici de ciment londoneze.

Desigur, au urmat noi arestări, iar acțiunile continuă cu și mai mare avânt. Gruparea a anunțat o nouă serie de proteste masive în octombrie, când poliția se așteaptă oricum la mișcări de stradă pe o altă temă fierbinte, și anume decizia privind Brexitul.

Pe site-ul grupării sunt publicate cel puțin o dată pe zi anunțuri adresate publicului larg. În unele își exprimă pe un ton emoționant părerea de rău pentru neplăcerile create oamenilor prin diferitele lor acțiuni. După cazul trist care a făcut vâlvă în presă, al fiului blocat în trafic care nu a putut ajunge la spital să își vadă tatăl pe patul de moarte, Extinction Rebellion a stabilit o linie de comunicare cu polițiștii prin care oamenii de ordine să poată extrage persoanele blocate aflate în situații de urgență, cum a fost de exemplu în Bristol o gravidă căreia îi începuseră contracțiile și a fost ajutată să ajungă la spital. Reprezentanții mișcării își cer scuze pentru cazurile în care nu au ajuns la timp pentru a rezolva toate situaţiile speciale, spun că nu au dorit să creeze probleme oamenilor, însă insistă că fac ceea ce trebuie pentru a salva omenirea de la dispariția sa ca specie. Cu angajamentele că vor face în așa fel încât să minimizeze și mai mult la următoarele acțiuni impactul negativ asupra persoanelor aflate în dificultate, nu-ți mai vine să te superi pe ei.

Protest

Nu poți să te superi pe ei când îți blochează drumul stând cuminți pe asfalt și cântându-le polițiștilor „Vă iubim!“. Ba chiar te fac să zâmbești când îi vezi că pun în mijlocul unei intersecții o bărcuță roz sau se adună cu sutele aducându-și bicicletele.

Nu poți să te superi decât dacă ești polițist sau procuror. Serviciul de Procuratură al Coroanei are de lucru la dosarele a peste 900 de manifestanți arestați, iar arestările nu se opresc. Mai mult decât atât, Extinction Rebellion a declarat că salută această „oportunitate extraordinară“ de a-și duce mesajul în tribunale, pentru ca și magistrații să afle adevărul despre gravitatea situației în care se află omenirea. Echipa de avocați care apără protestatarii speră ca prin aceste cazuri să creeze un precedent major în legislația britanică „prin stabilirea dreptului cetățeanului de a acționa în fața urgenței“. Urgența în această speță fiind desigur cea climatică.

Protest

Oamenii de ordine solicită măsuri mai aspre și spun că „acest tsunami de cazuri este o povară fără precedent care va afecta munca de zi cu zi a sistemului de justiție“, iar cum cei mai mulți manifestanți arestați scapă doar cu eliberare condiționată, nu se justifică pierderea de timp și resurse din tribunale.

Spiritele se încing în continuare. Cine trişează şi cine profită?

Pe 17 iulie 2019 organizația Policy Exchange a dat publicității un raport pe care-l comandase unui fost șef al comandamentului antiterorism de la Scotland Yard, pe nume Richard Walton. Concluziile documentului întins pe 73 de pagini susțineau că în urma investigațiilor reiese că Extinction Rebellion „trebuie tratat ca un grup extremist anarhist“ cu o agendă „subversivă“ prin care urmărește de fapt să răstoarne ordinea de stat și democrația în loc să militeze pe tema schimbărilor climatice.

Protest

Cuvintele dure au fost preluate în titluri de scandal, dar s-a văzut imediat că alegerea autorului raportului fusese în sine o idee proastă. Presa britanică și-a amintit că Richard Walton s-a retras din fruntea departamentului de contraterorism în 1998, exact la timp pentru a nu mai putea fi anchetat pentru suspiciunea că a spionat familia unei victime, un adolescent de culoare ucis cu 20 de ani înainte și al cărui caz rămăsese nerezolvat.

Tot demersul celor de la Policy Exchange le-a dat și mai multă apă la moară militanților pentru adevăr. Chiar a doua zi, pe 18 iulie 2019 un material publicat pe www.opendemocracy.net a atras atenția asupra mai multor scandaluri în care fuseseră implicați Richard Walton și Tom Wilson, celălalt coautor al studiului incriminant.

Protest

Semnatarul articolului publicat de openDemocracy a subliniat că Policy Exchange n-a vrut să declare sursele din care a finanțat raportul și dealtfel refuză sistematic să spună public de unde primește bani, coautorii n-au răspuns nici ei cum au fost plătiți, iar când openDemocracy a cerut ca Shell, BP și ExxonMobile să spună dacă au făcut sau nu finanțări în beneficiul Policy Exchange, nimeni n-a vrut să declare nimic. Lucrurile se leagă atât de bine, încât Extinction Rebellion nici nu mai trebuie să-și acuze detractorii.

Bilanţ de etapă

Cuvintele şocante din raportul comandat de Policy Exchange pe banii nu se știe cui - „grup extremist anarhist“ cu „agendă subversivă“ și care urmărește distrugerea „ordinii de stat și a democrației“ - au atras atenția doar câteva ore, până când au fost dezvăluite dedesubturile afacerii.

Raportul nu doar că a căzut în derizoriu, ci a reușit chiar să provoace o suspiciune întemeiată despre o conspirație între magnații industriei poluante, agenți de servicii secrete cu reputația demult mânjită și o organizație care refuză să spună de unde își primește banii. Probabil că finanțatorii misterioși își smulg părul văzând că din toată tărășenia Extinction Rebellion a câștigat dezbaterea pe banii lor, fără să fi visat măcar așa cadou.

Protest

Extinction Rebellion a reușit și să impună rapid un alt nivel al vocabularului când se vorbește despre problema încălzirii globale. La doar două săptămâni după seria de demonstrații din aprilie, The Guardian remarca deja că limbajul s-a schimbat. Cuvinte ca „extincție“, „criză“, „colaps“ și „rebeliune“ au devenit uzuale în conversațiile de zi cu zi despre pericolele de mediu. Mai mult decât atât, s-a schimbat percepția despre ceea ce este considerat „realist din punct de vedere politic“ cu privire la mediu.

Numeroase voci susțin că solicitarea militanților ca guvernul britanic să obțină zero net emisii de gaze cu efect de seră până în 2025 este complet nerealistă și ar da totul peste cap: ar însemna schimbarea radicală a sistemelor de transport, inclusiv naval și aerian, înlocuirea surselor convenționale de energie electrică și căldură, modificări drastice în industriile extractoare și cele poluante, regândirea regimului nostru alimentar din care ar trebui să eliminăm mare parte din carne și lactate, reorientarea forței de muncă spre alte industrii și multe alte măsuri teribil de incomode. Totul în doar cinci ani de acum înainte.

Da, putem admite că nu se pot face schimbări atât de dramatice într-un răstimp așa de scurt, însă reflectăm la obiectivele Uniunii Europene și ale guvernelor din cele mai dezvoltate țări ale lumii și facem comparația. Marea Britanie și-a propus reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80% până în 2050, iar disproporția față de zero net de atins în 2025 este evidentă, ca să nu mai spunem că la cum merg lucrurile în momentul de față, chiar și obiectivul stabilit pentru 2050 pare cam ambițios.

Protest

Extinction Rebellion a mai câștigat ceva important și continuă să câștige în fiecare moment: noi oameni din toate colțurile lumii care îi aud mesajele și încep să-și pună întrebări, să se intereseze cum stau lucrurile. Și ei descoperă că guvernele lor ascund adevărul și neagă cu strășnicie tot ceea ce oamenii de știință și experții în probleme de mediu strigă la unison: viața de pe planeta noastră este amenințată în toate formele ei, singura vinovată este omenirea și tot oamenii sunt singurii care pot repara ce au stricat, până nu e prea târziu.

Deja este foarte târziu, dar în guverne oamenii repetă discursuri despre economia mondială, de parcă produsul intern brut ne-ar învia din groapă, iar marii afaceriști își mai aprind câte un trabuc în avioanele lor private după ce mai taie o panglică la inaugurarea altei uzine puternic poluante.

Ca fapt divers: drăgălașa bărcuță roz folosită de Extinction Rebellion în aprilie era botezată Berta Cáceres, în memoria unei activiste de mediu din Honduras asasinată în 2016. 



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă