Când cererea de bio, eco şi sustenabil devine arzătoare la propriu - Dezvoltare durabilă | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Dezvoltare durabilă

Când cererea de bio, eco şi sustenabil devine arzătoare la propriu

13 January 2020 - 03:50 PM Dezvoltare durabilă

177-40_lrÎn anul care tocmai se încheie ne-au șocat știrile despre incendiile care au devastat Amazonia. Am aflat cu stupoare că focul a fost pus de mâna omului, cu acordul autorităților, ba chiar încurajat de guvernanți. Ca să descoperim cum a fost posibil un astfel de dezastru trebuie să înțelegem care sunt interesele aflate în joc, care sunt mizele comerciale pe plan global și să mergem pe firul banilor. Anul 2019 intră în istorie și avem ceva important de învățat în urma lui.     Irina Tomșa

Sute de mii de focuri ardeau în diverse zone ale Braziliei în august 2019 și se extindeau amenințător. Întreaga lume s-a îngrozit privind imaginile din 19 august cu orașul São Paulo care părea că se cufundă în beznă, acoperit de nori negri veniți de la peste 2.700 de kilometri depărtare. Fumul vizibil din satelit acoperea jumătate din suprafața Braziliei și se răspândea ca o plagă spre Bolivia, Peru și Paraguay.

Revoltați, protestatari de pe tot globul i-au cerut președintelui brazilian să ia urgent măsuri și l-au acuzat de favorizarea incendiilor. Jair Bolsonaro a răspuns arogant, declarând că ONG-urile au dat foc vegetației ca să se răzbune pe guvernul său, acuzat de blocarea unei finanțări de 33,2 milioane de dolari din partea Norvegiei către Fondul pentru Amazonia.

De-abia instalat la putere în ianuarie 2019, președintele Bolsonaro a decis unilateral să schimbe regulile de administrare a Fondului pentru Amazonia și totodată a relaxat până la labilitate politicile de mediu, dând liber la defrișări. Ca urmare, tăierile de lemn s-au intensificat într-un ritm alarmant, incendiile au izbucnit în numeroase locuri, iar pe 15 august a.c. Norvegia a refuzat să mai finanțeze dezastrul.

Reacția lui Bolsonaro a fost una sarcastică: „Nu e Norvegia țara care ucide balene la Polul Nord? Nu produce și petrol? N-are nicio bază să ne spună nouă ce să facem. Să-i dea banii Angelei Merkel să reîmpădurească Germania“. Germania își stopase și ea finanțările nerambursabile pentru Fondul Amazoniei. Deja comitetul tehnic al Fondului fusese dizolvat de președintele brazilian care consideră și acum că activitatea oricărui ONG este o conspirație împotriva suveranității patriei, așa că acțiunile de protejare a acestei zone unice în lume au fost sistate.

Pe de altă parte, în iunie a.c. Uniunea Europeană și Mercosur, cea mai mare coaliție comercială a Americii de Sud, au ajuns la un acord pentru crearea celei mai mari alianțe comerciale din lume. Conform planificărilor, pactul ar reprezenta un sfert din economia mondială, ar implica 780 milioane de oameni și ar elimina taxele de import la 90% din mărfurile comercializate între cele două părți. Guvernul brazilian a estimat că până în 2035 acordul va duce la o creștere cu aproape 100 miliarde de dolari SUA a exporturilor braziliene, în special de produse agricole.

În acest context este posibil ca Bolsonaro să fi considerat că Uniunea Europeană va prefera să mențină acordul comercial în pofida sfidării reglementărilor privind protecția mediului și a drepturilor omului și foarte probabil a dorit ca Brazilia să devină un partener comercial de neînlocuit.

A ars sau nu a ars jungla Amazoniei?

Un studiu realizat prin Proiectul de Monitorizare a Amazoniei Andine (Monitoring the Andean Amazon Project, MAAP) și publicat pe 13 noiembrie a.c. arată că nu jungla propriu-zisă a ars în 2019, ci părți de pădure care fuseseră anterior defrișate. Mai exact, 4.500 de kilometri pătrați din Amazonia braziliană, terenuri despădurite între 2017 și 2019 au fost incendiate în august.

177-41

Oamenii de știință de la MAAP au suprapus imaginile înregistrate prin sateliți și au declarat încă din septembrie că cele mai numeroase incendii din Amazonia nu au izbucnit acolo unde arborii erau verzi, ci în zone unde fuseseră deja doborâți. E drept că în multe cazuri focul a scăpat de sub control și a pârjolit și porțiuni din pădurile învecinate, dar acestea au fost suprafețe reduse față de ansamblul dezastrului.

Imaginile analizate arată că în 2019 au fost defrișați și incendiați 2.980 de kilometri pătrați de pădure amazoniană, e-chivalentul a 65% din suprafața de 4.500 kilometri pătrați despădurită între 2017 și 2019. Directorul MAAP, cercetătorul Matt Finer, a constatat că cele mai multe focuri au fost puse pentru a elimina resturile de vegetație și să îngrașe pământurile menite să devină culturi agricole și ferme de vite.

Obsesia agriculturii intensive: efecte colaterale și victime nevinovate

Uriașa zonă a Amazoniei din nordul Braziliei, acoperită de junglă și păduri primare, fusese destul de ferită de agrozootehnie intensivă și industrializare. Dar îndată ce s-a văzut președinte, Bolsonaro a decis să schimbe lucrurile. Normele de protecție a pădurii și ecosistemelor au fost aproape complet înlăturate, iar guvernul a venit cu propunerile cerute de șeful statului: suprafețe mari alocate culturilor de soia și palmier de ulei, crescătorilor de vite și o uriașă infrastructură cu șosele, poduri, stații de alimentare cu carburant, centrale electrice etc.

177-42

De asemenea, pe teritoriile indigenilor - până recent protejate - au fost planificate exploatări miniere, de exemplu de bauxită. Potrivit survivalinternational.org, în Brazilia există 305 de triburi aborigene care însumează 900.000 de membri. De-a lungul anilor statul a recunoscut ca aparținând indigenilor 690 de teritorii, iar aproape toate (98,5%) se află în Amazonia. Acum Bolsonaro le-a pregătit o nouă soartă aborigenilor, pe care vrea să-i asimileze cu orice preț.

Cu jungla străbătută de drumuri pe care pot circula camioane, cu restricțiile de mediu ridicate și cu băștinașii rămași fără protecție, tăietorii ilegali de lemne nu puteau rata oportunitățile. Și cum un om cu o drujbă în mână nu poate fi oprit, mulți indigeni au fost uciși pentru că s-au opus distrugerii habitatelor lor. Atât de mulți încât organizațiile de mediu au organizat între 17 octombrie și 20 noiembrie a.c. un turneu în 12 țări europene sub deviza „Sânge indigen: nici un strop mai mult“, la care au participat 12 lideri aborigeni.

Opinia publică internațională s-a revoltat, dar președintele brazilian nu s-a clintit. Pentru Bolsonaro nativii Amazoniei sunt doar niște victime colaterale. Țelul lui e să se lupte cu Statele Unite și să le dea lovitura decisivă în topul mondial al exportatorilor de soia. Incendiile din august-septembrie a.c. asta au fost: lovitura decisivă. Cele mai recente informații arată că în 2020 cel mai mare exportator de soia la nivel global va deveni Brazilia, care va detrona supremația Statelor Unite ale Americii. Brazilia se situa deja de ani buni foarte aproape de nivelurile de export ale liderului global, dar producția nu putea fi extinsă din cauză că ONG-urile se încăpățânau să protejeze Amazonia.

Bravul Bolsonaro a recuperat din mâinile ONG-urilor suveranitatea statului său, pe care l-a defrișat și incendiat masiv ca să producă cele mai multe boabe de soia din lume. Și să nu uităm că a reușit să-și atingă obiectivul în doar în primele 9-10 luni din mandat.

177-43

Brazilia nu a fost însă singurul stat care în 2019 și-a incendiat teritoriile pentru a-și extinde culturile de soia. Așa că nu poți să nu te întrebi care e de fapt miza la nivel global și de ce planta a devenit brusc atât de importantă.

Soia a crescut pe modelul visului american

Istoria marii industrii de soia începe în țara tuturor posibilităților. Soia (Glycine hispida) originară din Asia a ajuns în America în 1765. Atunci un fermier pe nume Samuel Bowen și-a dorit să înființeze o mică plantație în Savannah, Georgia, pentru a produce sosul tradițional chinezesc, spune Matthew Roth de la Universitatea din Pennsylvania, autorul cărții „Magic Bean: The Rise of Soy in America“.

177-44

177-45La scurt timp după ce a ajuns pe meleagurile americane, soia și-a dovedit bogăția în proteine și a început să fie cultivată pentru furajarea animalelor. Încă din vremea Războiului Civil i s-au căutat întrebuințări în alimentația umană, iar sărăcia și foametea din Primul Război Mondial au intensificat dorința de a transforma soia în substitut pentru carne și produse lactate.

Matthew Roth precizează în cartea sa că unul dintre marii pionieri ai fabricării alimentelor din soia a fost Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, care patrona câteva sanatorii. Pacienții dispuși să mănânce înlocuitori de carne și de lactate din soia au devenit o sursă frumoasă de venituri pentru fabricile adventiste care din 1930 și-au dezvoltat și o rețea de magazine cu „hrană sănătoasă“. Adventiștii au fost primii care au produs substitute de carne în anii ’20 și lapte de soia în anii ’30, a spus Roth, citat de history.com.

În paralel, încă din Marea Criză izbucnită în 1929, soia intrase în alimentația americanilor sub formă de ulei ieftin, bun la gătit orice: de la salate în care se potrivea datorită gustului neutru până la cartofi prăjiți în baie de ulei și putea fi chiar refolosit de mai multe ori fără să se simtă gust de ars, deoarece nu fumegă la temperaturi înalte.

De la experimente excentrice la subvenții de război

Henry Ford, inventatorul automobilului și fondatorul mărcii care-i poartă numele, era atât de fascinat de plantă încât a cultivat-o pe hectare întregi. Și-a comandat haine din fibre de soia în care poza pentru reviste. Și-a propus să cupleze tehnologia auto cu roadele agriculturii, așa că a decis să producă un automobil din plastic derivat din soia. Zis și făcut. Automobilul Ford „din soia“ a fost produs și prezentat în premieră pe 13 august 1941. Potrivit unui martor, caroseria era din „fibră de soia într-o rășină fenolică cu formaldehidă pentru impregnare“. Faptul că automobilul a fost distrus după câțiva ani și experimentele nu au fost reluate sugerează că „plasticul“ n-a corespuns de fapt așteptărilor.

177-47

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial statul american a încurajat fermierii să planteze cât mai multă soia. Afișe cu titlul „Cultivând mai multă soia ajutați America să distrugă dușmanii libertății!“ au împânzit statele, iar guvernul a acordat stimulente. Culturile de soia s-au extins într-atât încât în anii ’50 SUA cochetau deja cu poziția de lider în producția mondială.

Manipularea prin care uleiul de soia a cucerit 80% din piața americană

177-46

Boabele de soia erau deja valorificate în industria farmaceutică (lecitină, vitamina E ș.a.) și mai ales ca furaje pentru animale. Existau și diverse aplicații în industria chimică, de exemplu vopseluri, lianți și adezivi. În alimentația americanilor uleiul de soia stătea bine, dar cu cât industria lua amploare, cu atât obiectivele deveneau mai ambițioase. Așa a luat naștere o campanie împotriva „grăsimilor saturate care cresc colesterolul și provoacă maladii cardiovasculare“, inițial îndreptată împotriva uleiurilor de cocos și de palmier. Publicitatea omniprezentă a acoperit vocile oamenilor de știință care spuneau că aceste uleiuri erau absolut inofensive și apoi s-a îndreptat împotriva grăsimilor de origine animală, convingând oamenii ca în loc de unt să folosească „margarină sănătoasă“ din ulei de soia. Iată cum în doar câțiva ani uleiul de soia a ajuns să ocupe 80% din ponderea grăsimilor vegetale consumate de americani.

Marketing „eco-friendly“ pentru o industrie care nu e eco deloc

Producția de înlocuitori de carne și lactate din soia se diversificase și ea începând din anii ‘50. A cunoscut un avânt nesperat prin anii ’60, când mișcarea hippie a început să popularizeze tofu și laptele de soia drept alimente bune, care le lăsau pe animale să trăiască în pace. Consumul a crescut nu doar în Statele Unite, ci a început să prindă și în Europa.

În anii 2000 deja industria americană de soia avea o putere redutabilă. Ce nu spunea însă milioanelor de consumatori era faptul că uleiul aflat la baza produselor nu era obținut natural, ci hidrogenat, cu un conținut mare de acizi grași trans. Degeaba în 2002 Institutul de Medicină din SUA a declarat că „niciun nivel de grăsimi trans nu este considerat sigur pentru alimentație“, că industria se asigurase că oamenii nu vor face legătura între acizii trans și uleiul de soia. Vânzările au continuat să crească și alimentele din soia să fie considerate sănătoase.

177-49

Producția americană de soia a tot crescut. N-a mai fost nevoie de extinderea culturilor, ci de utilizarea boabelor modificate genetic astfel încât să reziste la toxine și fermierii să poată folosi din belșug erbicidul Roundup, pe bază de glifosat, o substanță extrem de toxică. Iar când controalele FDA au descoperit în culturile americane de soia reziduuri de trei ori mai mari decât pragul maxim admis, industria de soia și cea a chimicalelor (Roundup este sub licență Monsanto, azi Bayer) au reușit să convingă FDA să tripleze nivelul acceptabil.

Curentul sustenabilității este cel care suflă acum cu putere în pânzele industriei americane de soia. Nevoia de a înlocui combustibilii fosili, produsele petrochimice și unii compuși toxici a generat o uriașă diversitate de produse pentru toate industriile: de la biocombustibili la mase plastice, cerneluri, vopseluri, emailuri, produse de etanșare, spumă pentru perne de mobilier și pentru scaune auto, gazon artificial, covoare, creioane, cosmetice de toate felurile, produse farmaceutice, de uz medical sau agrozootehnic, uleiuri hidraulice, substanțe de curățat orice, încălțăminte, anvelope auto și câte și mai câte - vedeți doar câte sunt prezentate pe soynewuses.org/products.

Soia pentru săraci...

177-48Când America de Sud a început să fie tot mai afectată de foamete, ONU a cerut marilor corporații să ofere soluții. Coca-Cola a lansat în Brazilia Saci, o băutură din soia cu proteine și vitamine pentru copii, care s-a dovedit mult prea scumpă pentru familiile ce nu-și permiteau lactate și carne. Gigantul american a încercat o colaborare cu statul care să subvenționeze Saci printr-un program de alimentație în școli, dar proiectul a eșuat și marca a dispărut.

Deși cercetările continuă de zeci de ani, nici un produs din soia nu a reușit deocamdată să devină un aliment cu adevărat hrănitor și accesibil oamenilor săraci. Uleiul din soia a pierdut meciul în SUA și n-a prins niciodată pe piața europeană, însă industria vrea să-l vândă țărilor sărace. Acum, după ani de studii care au dovedit că „niciun ni-vel de grăsimi trans nu este considerat sigur pentru alimentație“, estimările prezintă uleiul de soia drept motorul creșterii pieței în 2020-2025, motivând că sunt atâtea populații sărace care au nevoie de hrană...

Pe scurt, Statele Unite folosesc soia pentru a fabrica produse cu mare valoare adăugată și încurajează țările sărace să cumpere supraproducția pentru ulei alimentar pentru consumul uman sau ca furaj pentru animalele din carnea și laptele cărora se vor înfrupta cei înstăriți.

Mirajul pieței chineze sucește mințile

China, cea mai mare piață de desfacere pentru soia, se află în duel comercial cu SUA. Ca urmare a taxelor impuse de Trump, în 2018 China a ripostat renunțând la importurile de soia din SUA. După șase luni tranzacțiile au fost reluate, dar situația s-ar putea repeta. Unor exportatori ca Brazilia le-au sclipit ochii la gândul că într-o zi ar putea fi ei aleșii chinezilor și au decis să producă mai mult.

177-50

Economia Chinei este în creștere și tot mai mulți oameni își permit să consume carne. Țara are nevoie de cantități importante de soia, în principal pentru furaje, nu pentru alimentația umană. Un chinez consumă între 9,3 și 36 de grame de soia pe zi, iar nivelul maxim echivalează cu o supă miso cu câteva cubulețe de tofu. Asiaticii nu au privit niciodată soia drept un substitut pentru carne sau lactate și prepară boabele prin fermentație îndelungată astfel încât să elimine și toxinele din boabele cele mai bio, așa că n-ar fi buni clienți pentru alimentele americane din soia.

Carnea de vită în calculele Braziliei

Brazilia a devenit recent și cel mai mare exportator mondial de carne de vită. Bilanțul exporturilor din 2018 arată că țara s-a situat anul trecut pe o poziție de forță cu 2.025.000 tone metrice, urmată de India cu 1.900.000 (dar care includ și carnea de bivol), Australia cu 1.610.000 și SUA cu 1.372.000 tone metrice.
Interesant este că potrivit aceleiași surse beef2live.com, la capitolul importuri de carne de vită SUA s-au situat în 2018 pe primul loc cu 1.373.000 tone metrice (cu 1.000 tone metrice mai mult decât a exportat), în timp ce pe locul al doilea s-a clasat China, care a importat 1.200.000 tone metrice, mult peste cele 15.000 exportate. Ceea ce ne arată cât de mare este potențialul.

177-51

Creșterea vitelor și producția de soia sunt principalele motive pentru defrișările din Brazilia. Aproximativ 80% din defrișările din Amazonia au fost făcute doar pentru a înființa noi ferme de bovine. Soia aduce însă mult mai mulți bani din export: datele din 2017 arată că exporturile de soia au adus Braziliei 31 miliarde de dolari americani, în timp ce vitele doar 5,4 miliarde.

Complicii lui Bolsonaro sunt toate industriile, companiile „eco“ și consumatorii cu bune intenții

La defrișările din ultimii ani din Amazonia și incendiile fără precedent din 2019 Bolsonaro a avut complici din toate industriile și de pe toată fața pământului: de la giganți ai mobilei la cei din sectorul îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii care folosesc piele de vită braziliană prelucrată în China, de la restaurante la producători de alimente, cosmetice și alte bunuri de larg consum care utilizează soia, carne de vită, lactate și lemn, inclusiv derivatele acestor materii prime.

Industriașii sunt amendați pe de o parte cu sute de milioane de dolari americani pentru folosirea materiilor prime de proveniență nesustenabilă, dar în contrapartidă sunt finanțați de marile trusturi financiar-bancare pentru a-și extinde afacerile, ceea ce acum pot face în mod legal, grație lui Bolsonaro.

177-52

Consumatorii industriali și casnici de biocombustibil (la care Brazilia e pe locul al doilea ca exportator mondial, tot după SUA) și de produse „eco“ și „bio“ din soia, de la cerneală la mase plastice, gazon artificial, anvelope, șampon, materiale biodegradabile ș.a.m.d. trebuie să fie conștienți că alegând aceste produse contribuie cu mâna lor la defrișarea Amazoniei, cu tot ce implică ea ca impact asupra comunităților, ecosistemelor, biodiversității speciilor (inclusiv a celei umane) și chiar asupra aportului de 20% din oxigenul pe care îl respirăm și care provine de acolo.

Vinovate sunt toate industriile care vin cu produse noi, „din surse regenerabile“ ca soia sau palmier de ulei. Nicio sursă nu este regenerabilă în cantități imense și pentru mult timp.

Morala poveștii: nu există morală

Nu întâmplător v-am povestit în amănunt cum a evoluat în SUA industria de soia și cum s-a dovedit capabilă să manipuleze oameni și piețe, să schimbe norme de sănătate publică și legi europene de restricționare a substanțelor periculoase.

Credeți că pentru produsele bio-eco n-ar proceda la fel giganții americani sau multinaționali? Sau industriile conexe despre care v-am vorbit, care și-acum au prea multă putere, de la sectorul chimic la cel auto sau al produselor din plastic?

Dacă ne gândim bine vedem că deja suntem manipulați. Totul este o uriașă gogoriță, o păcăleală la scară planetară. Marile industrii cred că ne pot seduce dacă scriu pe un produs că e bio, natural, sănătos. În realitate alimentele din soia nu sunt grozav de sănătoase și nici măcar nu există studii care să demonstreze că un consum mai mare decât cel de 36 de grame pe zi per persoană al asiaticilor n-ar avea efecte dăunătoare. În plus sunt scumpe și prin asta adâncesc discrepanțele sociale dintre bogații planetei și cei cu adevărat săraci.

Mult visatul plastic bio și materialele destinate industriei de ambalaje sunt departe de a fi ce trebuie. Masele plastice din soia cedează imediat la variațiile de umiditate, iar cernelurile și vopselurile se șterg foarte repede. Biodieselul din soia este încă un experiment, dar și dacă s-ar demonstra nepoluant în procesul de producție, fiabil în utilizare și rentabil ca preț, câte planete ar trebui să cultivăm pentru a obține destulă soia pentru mașini, avioane, vapoare și toate mașinăriile noastre care funcționează pe combustie?

Ar fi păcat ca acest an 2019 să treacă fără să învățăm ceva pentru viitor. Să ne gândim mai bine ce alegem și ce anume ne face de fapt să alegem. Și mai ales ce consecințe pot avea alegerile noastre. 

177-53



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă