„Proprietarii ar trebui să fie stimulaţi prin lege să asigure paza zonelor împădurite“ - Dezvoltare durabilă | Ecologic

Dezvoltare durabilă

„Proprietarii ar trebui să fie stimulaţi prin lege să asigure paza zonelor împădurite“

21 May 2011 - 01:28 PM Dezvoltare durabilă

padure20_rr

România avea în anul 1800, 8,5 milioane de hectare de pădure, adică 35-45 % din teritoriu, suprafaţă care s-a redus continuu, astfel că în anul 1974 ajunsese la doar 6,5 milioane de hectare (27% din teritoriu), iar acum suprafaţa împădurită a scăzut sub optimul ecologic. Cauzele acestei reduceri drastice presupun defrişarea abuzivă, iresponsabilă şi păşunatul excesiv, poluarea industrială, situaţia produce mari neajunsuri, dat fiind că posibilităţile de regenerare a pădurilor sunt foarte reduse. Dar sunt şi situaţii unde administrarea corectă a suprafeţelor împădurite a condus la gospodărirea durabilă a pădurii.

ecologic: Vă rugăm să ne faceţi o scurtă prezentare a activităţii desfăşurate de dumneavoastră.

Dorel Fechete, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Păduri (AAP)
: Studiile mele au început cu liceul silvic după care, în anul 1986, am absolvit Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere de la Braşov. Practic am intrat în silvicultură de la vârsta de 14 ani. Tatăl meu era angajat la un ocol silvic şi de atunci am mers pe ideea de a lucra într-un astfel de domeniu. După terminarea facultăţii, am obţinut repartiţia la Ocolul silvic de stat „Valea Satului“ din Tălmaciu, unde am lucrat 3 ani de zile, mai întâi la birou şi apoi ca şef de distribuţie.

În anul 1989, am venit în localitatea Sălişte, unde am început să lucrez la Ocolul silvic de stat al oraşului Sălişte. Aici am lucrat primii doi ani ca inginer silvic şi apoi ca şef de ocol silvic până în anul 2001.
În anul 2002 am înfiinţat Ocolul Silvic privat „Valea Frumoasei“ pe lângă primăria oraşului Sălişte. Am avut norocul că la înfiinţarea ocolului, eu cunoşteam tot personalul din zonă, cunoşteam pădurea din zonă şi atunci mi-am ales o parte din colegii cu care am colaborat la Ocolul silvic de stat din Sălişte şi mi-am format o echipă.

Avantajul meu a fost că de la vârsta de 14 ani am fost în contact permanent cu pădurea, cu mediul silvic. Am început să lucrez la toate nivelele, la plantat, la cules de fructe de pădure, am reuşit să nu sar nicio etapă şi astfel, atunci când am ajuns în situaţia de a conduce un ocol silvic, să supraveghez activitatea unor oameni, mi-a fost mult mai uşor să gestionez o astfel de situaţie atât la birou cât şi pe teren. Am plecat de jos şi am trecut prin toţi paşi, ceea ce cred că este foarte important.

ecologic: Ce atribuţii are un şef de ocol silvic privat?

Dorel Fechete, preşedintele AAP: În primul rând, ocolul silvic privat este o unitate care gospodăreşte o anumită suprafaţă de pădure. Mai exact, un ocol silvic privat este o subunitate în cadrul Direcţiei Silvice şi Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP).
O diferenţă majoră între un şef de ocol silvic de la RNP şi şeful de ocol silvic privat este că acesta din urmă este în acelaşi timp şi administrator, şi director, şi tot ceea ce înseamnă angajarea prin semnătură şi implicit răspunderea aferentă semnăturii. Din punct de vedere juridic, un ocol silvic privat are personalitate juridică şi stă în faţa legii ca şi RNP.

ecologic: Din punctul dumneavoastră de vedere, ce este mai avantajos, un ocol silvic de stat sau unul privat?

Dorel Fechete, preşedintele AAP: Din experienţa mea, eu consider că din punctul de vedere al statului, cel mai avantajos şi cel mai indicat ar fi ca acesta să-şi administreze singur suprafeţele împădurite şi să lase proprietarii să-şi administreze pădurile. Pentru că o administraţie privată este mai aproape de proprietar, înţelege mai bine doleanţele acestuia. Ocolul silvic privat nu are atâtea structuri superioare ca cel stat. Cheltuielile ocolului privat sunt mai mici şi ele pot fi verificate mult mai uşor de către proprietar.

În ceea ce priveşte statul, dacă luăm în considerare profitul care se realizează, este mult mai avantajos şi sunt foarte multe ţări unde statul se ocupă doar de administrarea pădurilor statului. În România, statul are încă în administrare atât pădurile statului, cât şi o parte din zonele împădurite private.

ecologic: Care sunt şi cum se promovează interesele administratorilor de păduri?

Dorel Fechete, preşedintele AAP
: Interesele noastre sunt clare, dorim să administrăm pădurea, să avem anumite drepturi şi, mai ales, să avem legi cu care să putem lucra, să putem acţiona. Interesele administratorilor de păduri aproape coincid cu cele ale proprietarilor, avem interese comune, dorim să avem o legislaţie care să ne permită să facem administraţia pădurii cât mai bine şi cât mai corect. Cel mai bine ar fi ca fiecare ocol silvic, indiferent că este de stat sau privat, să aibă personalitate juridică. Delegarea aceasta de competenţă duce la un dinamism şi la o flexibilitate mult mai mare. Din păcate, structura care există astăzi în cadrul unui ocol silvic de stat este cu totul alta. De exemplu, un administrator doreşte să ia o decizie la nivel de ocol, care lui i se pare avantajoasă şi i-ar reduce din costuri, trebuie să ceară aprobarea de sus.

Acest lucru implică foarte mult timp pierdut, care ar putea fi altfel valorificat. În cadrul ocolului silvic privat, dacă vrei să implementezi ceva nou şi cadrul legal permite, se pune imediat în practică. Cred că aşa totul ar fi echitabil, atât pentru ocoalele silvice de stat, cât şi pentru cele private. Dar atunci ar dispărea o verigă importantă, şi anume Direcţiile Silvice, în momentul în care ai oferi această autonomie ocolului silvic de stat, să îşi facă licitaţiile, să îşi facă contractele, să fie persoană juridică. Ar rămâne doar Regia Naţională a Pădurilor, unitatea care controlează şi însumează toate raportările. Interesul nostru este ca legislaţia, tot ce apare nou, să apere şi să sprijine interesele proprietarilor de păduri private.

ecologic: Cum s-a născut ideea unei Asociaţii a Administratorilor de Păduri?

Dorel Fechete, preşedintele AAP
: Când am început să facem ocoalele, legislaţia era strict prevăzută pentru RNP. Noi eram oarecum excluşi din toate acestea. Dar uşor-uşor, am început să modificăm legislaţia. La presiunea noastră, autorităţile au înţeles că trebuie readaptată toată legislaţia la sistemului actual de gospodărire, care este un sistem dual. De ce? Pe de-o parte există pădurea statului cu administrare, pe de altă parte sunt ocoalele silvice private care aparţin proprietarilor. Acestea au culminat uşor, cu modificarea Codului Silvic, asta nu înseamnă că este cea mai bună lege în momentul de faţă, dar are un caracter mai unitar. De asemenea, dorim să eliminăm discriminarea care există în legislaţie, între RNP şi ocoalele silvice private. Şi o să vă dau un exemplu, gradele profesionale care se dau pentru personalul silvic de stat, şi anume la nivelul RNP şi le dau ei, la nivelul o-coalelor silvice private le dă Autoritatea Publică Centrală.

Statutul personalului silvic nu permite la ora actuală unui ocol silvic privat să ofere gradele profesionale personalului silvic. Normal ar trebui să existe o singură comisie care să stabilească condiţiile în urma cărora se dau aceste grade, atât personalului silvic al RNP-ului, cât şi al ocoalelor silvice private.
Una dintre problemele, pe care le discutăm ori de câte ori ne întâlnim cu secretarii de stat ai Ministerului Mediului şi Pădurilor, este de a avea o legislaţie unitară, dar încă se mai lucrează pe marginea acestui subiect. De aceea AAP îşi doreşte foarte mult unificarea legislaţiei.

ecologic: Care sunt parteneriatele cu organizaţiile şi instituţiile implicate în domeniul silvic? Cum s-au creat aceste parteneriate?

Dorel Fechete, preşedintele AAP
: Avem o colaborare foarte bună cu Asociaţia Patronală a Forestierilor din România (ASFOR). Aceştia sunt foarte buni colaboratori atât cu ocoalele silvice de stat, cât şi cu cele private. Normal ar trebui să avem o colaborare şi cu Asociaţia Proprietarilor de Păduri (APP), dar se pare că din cauza unor neînţelegeri privind organele de con- ducere, această asociaţie s-a risipit.
Înainte ne bazam pe APP, dar acum am rămas singuri şi încercăm să adunăm cât mai mulţi proprietari să refacem APP. Momentan suntem aproximativ 15-20 de membri care însumează 300 de mii de hectare de pădure.

ecologic: Cum este verificat un ocol silvic privat? Cine îl verifică?

Dorel Fechete, preşedintele AAP
: Din punct de vedere tehnic, un ocol silvic privat este verificat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV). Există şapte inspectorate la nivel naţional şi fiecare are o subunitate la nivel judeţean. Practic, un ocol silvic privat trebuie verificat în termen de şase luni de la înfiinţare şi apoi o dată la doi ani. ITRSV verifică zona împădurită, şi anume cum s-a marcat şi cum s-a pus în valoare masa lemnoasă, dacă s-au respectat regulile de exploatare, dacă sunt pagube în teren, dacă s-a furat lemn etc.

Din punct de vedere financiar, un ocol silvic privat este verificat de Curtea de Conturi, dar avem şi controale din partea proprietarilor ori de câte ori consideră aceştia că este necesar.
În cadrul ocolului, noi avem un program de control, fiecare ocol are mai multe cantoane, iar de fiecare canton se ocupă câte un pădurar. Conform regulamentului de pază, noi avem obligaţia să facem cel puţin două controale de fond la fiecare pădurar. În cadrul acestor controale, noi verificăm dacă zona are tăieri de arbori nemarcaţi, tăiaţi ilegali, iar dacă pădurarul nu le justifică, le plăteşte. După aceea verificăm plantaţiile, lucrările de îngrijire, inventarul. Prin lege, avem obligaţia să facem cel puţin de două ori pe an aceste controale.

În ocoalele în care se respectă acest program de controale, nu pot să apară probleme aşa cum au apărut în alte zone, cum ar fi zona Harghitei. Dacă apar probleme, înseamnă că ori pădurea nu este administrată sau nu are contracte în această direcţie, ori ocolul nu îşi face treaba. Personalul silvic face controlul pe raza drumului forestier, când se termină această zonă şi începe un drum judeţean sau naţional atribuţiile de control aparţin poliţiei. În momentul în care un pădurar taie un arbore şi l-a dat cuiva, nu obţine preţul care să acopere paguba, amenda. Sistemul este creat în aşa fel încât să descurajeze astfel de acţiuni.

Când au loc astfel de situaţii, de tăieri ilegale, se întâmplă pentru că suprafaţa forestieră ori nu este în Fondul Forestier Naţional (FFN), ori sunt nişte păşuni împădurite, unde nu există obligativitatea de a încheia contracte de pază. Păşunile cu arbori care nu sunt prinse în FFN, nu au această obligaţie de a încheia contracte de pază. În Codul Silvic este specificat, dacă păşunile au suprafaţa împădurită peste 40%, intră în Fondul Forestier Naţional. Dar dacă nimeni nu a făcut o inventariere a acestor păşuni, şi conform legii ITRSV ar trebui să o facă, atunci nimeni nu a ştiut cu exactitate câţi arbori s-au aflat acolo şi dacă zona trebuia să fie inclusă în FFN. Într-adevăr, sunt câteva zone în România cu probleme pe linia aceasta, cum ar fi Harghita, Covasna (cu o situaţie un pic mai bună), Bacău, Maramureş, Neamţ.

Un ocol silvic privat poate să-şi asume responsabilitatea administrării unei suprafeţe împădurite doar la cererea proprietarului. Proprietarii ar trebui să fie stimulaţi prin lege să asigure paza zonelor împădurite.
Introducerea unei suprafeţe în FFN se face în urma studiilor de amenajare, iar în baza lor se face o carte care reprezintă amenajamentul silvic. Acest amenajament silvic implică nişte costuri, acestea fiind suportate de către proprietar, astfel ai o bază legală în urma căreia se pot face lucrări pe suprafaţa împădurită, să se facă exploatări şi să se valorifice masa lemnoasă astfel încât se scot cheltuielile de pază. Dar există şi păşuni tinere unde s-au făcut lucrări de împădurire, unde avem cheltuieli doar în ceea ce priveşte paza zonei forestiere. În amenajamentul silvic sunt menţionate toate lucrările care pot fi făcute pe o anumită zonă forestieră, timp de zece ani de zile. Când o suprafaţă împădurită este verificată din punct de vedere tehnic de către ITRSV, verifică da-că în pădure s-au făcut lucrările menţionate în caietul de amenajament silvic. Un administrator nu are voie să facă nici mai mult, nici mai puţin decât este menţionat în amenajamentul silvic.

Pădurea este o sursă regenerabilă. Nu se poate tăia mai mult decât creşterea anuală, adică ce poate să dea pădurea într-un an de zile, chiar dacă amenaja- mentul silvic este valabil timp de patru, cinci ani de zile. Ca să poată tăia din arbori, un proprietar de păduri trebuie să aibă un contract cu un ocol silvic şi să întocmească amenajamentul silvic. Un ocol silvic dacă are un contract încheiat cu un proprietar, dar acesta nu are amenajamentul silvic efectuat, atunci se pot marca doar arborii loviţi, doborâţi accidental, dar nimic mai mult.

Codul Silvic spune că amenajamentele se fac din banii statului la proprietăţile sub treizeci de hectare, sub trei sute de hectare dacă nu există o asociaţie, codul silvic spune că nu ai voie să faci amenajamentul silvic.
Din păcate, statul nu a realizat până a-cum nici un amenajament pentru niciun hectar de pădure, dar în acelaşi timp nici proprietarii care au sub treizeci de hecta-re nu au amenajamentul făcut pentru că legislaţia nu îi lasă. Nu este normal să exis- te această obligativitate de a realiza amenajamentul pentru suprafeţe atât de mici.
După cum se ştie, aceste amenajamente implică şi nişte costuri, şi din păcate nu sunt bani, nu au fost până acum şi nici nu vor fi.

Atunci este mult mai bine să eliminăm această obligativitate privind suprafeţele mici, pentru că nu este rentabil. Amenajamentele se fac pentru suprafeţele mari. La suprafeţele mici, ar fi bine să existe un regulament de punere în valoare, de marcare. Sunt foarte multe ţări care au până la treizeci, patruzeci, chiar o sută de hectare care nu au nevoie de amenajamente.
Dar România a impus aceste amenajări, dar nu are resursele necesare pentru a le pune în practică.

Proprietarii suprafeţelor forestiere sub treizeci de hectare plătesc impozitul pe terenul împădurit, serviciile de pază, fac contracte cu Regia Naţională şi mulţi poate au datorii de sute, milioane poate chiar miliarde de lei către această regie, datorii pentru pază, pentru că nu li s-a permis să facă tăieri, să îşi valorifice masa lemnoasă. Regiile nu au făcut amenajamentele suprafeţelor împădurite pentru că Guvernul nu a alocat bani pentru astfel de lucrări.

ecologic: A crescut preţul lemnului pe piaţă?

Dorel Fechete, preşedintele AAP: În ultimul timp, da a crescut. A fost perioada anului 2008-2009, când preţul lemnului a mers în jos, dar acum a început să îşi mai revină.

ecologic: Cine sunt membrii Asociaţiei Administratorilor de Păduri?

Dorel Fechete, preşedintele AAP: Membrii asociaţiei pot să fie ocolul silvic ca entitate juridică, şefi de ocoale silvice ca persoane fizice, deci avem o asociaţie mixtă de persoane fizice cu persoane juridice. Această asociaţie administrează peste un milion de hectare de pământ.

ecologic: Câţi angajaţi sunt la ocolul silvic Valea Frumoasei?

Dorel Fechete, preşedintele AAP
: La ocol sunt angajaţi 23 de persoane. Avem în administrare peste 10 mii de ha de pădure în administrare. Proprietarii au fost şi sunt mulţumiţi de activitatea noastră. Am făcut investiţii bineînţeles cu acordul proprietarilor în cantoane silvice, în utilaje pentru drumurile forestiere. Avem opt cantoane, unele le-am preluat de la Direcţia Silvică, altele le-am construit noi. Avem pepiniere de puieţi de brad şi anul trecut am reuşit să vindem puieţi din producţie proprie, cu un câştig în jur de 300 milioane lei vechi. De asemenea, avem două cabane intrate în circuitul turistic.
Cabana de pe Valea Frumoasei am inaugurat-o în anul 2005, este o cabană cu o capacitate de 23 de locuri şi încă de la deschidere a intrat în circuitul turistic. Costurile acestei cabane au fost de 3 miliarde de lei, din care 2,4 miliarde lei vechi a costat construirea ei şi 600 milioane lei vechi dotările, banii venind din fondurile proprii ale ocolului silvic. Tariful pentru cazare aprobat de Consiliul Local este de 40 de lei de persoană pe zi. Am reuşit să aducem un număr considerabil de turişti şi chiar am reuşit să le oferim diferite pachete de servicii promoţionale. Ce ne bucură foarte tare este că turiştii revin cu mare plăcere la noi în fiecare an.

Ramona Preda



Alte articole in rubrica Dezvoltare durabilă