Masacrarea păsărilor cântătoare din Europa - Eco-life | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Eco-life

Masacrarea păsărilor cântătoare din Europa

14 March 2015 - 05:20 PM Eco-life

Pasăre prinsă în capcană (Foto: birdlife.org)Din cele cinci miliarde de păsări care traversează anual Europa pe timpul migraţiei către Africa de Nord şi ţările din zona mediteraneană, circa un miliard de păsări sunt ucise de oameni. Un sistem complex de  capcane, de plase, de crengi acoperite cu clei, de boxe din care se aud ciripituri, de mâncare otrăvită le aşteaptă an de an. În unele ţări, aceste păsări considerate adevărate delicatese sunt pe cale de dispariţie. Tocmai de aceea, hoarde întregi de vânători năvălesc anual ţările din Balcani, unde vânarea păsărilor cântătoare este încă permisă, ori numai parţial interzisă.ecologic

O zi de toamnă dedicată vânătorii de păsări îi poate aduce unui deţinător de momeli electronice (sisteme audio care imită cântatul de păsări) până la o sută de „trofee“. Un organizator de vânători din România se lăuda chiar că unul dintre clienţii lui a reuşit în numai o singură zi uciderea a 400 de păsări, arată cu tristeţe Luke Dale-Harris într-un articol publicat la începutul lunii februarie a.c. în cunoscuta publicaţie Newsweek, ediţia pentru Europa.

În interiorul graniţelor Uniunii Europene, problema protecţiei populaţiilor de păsări migratoare a fost în mare reglementată prin Directiva Păsări, adoptată în 1979 (79/409/ CEE), care a primit ulterior unele revizuiri, precum şi o nouă numerotare (Directiva 2009/147/EC). Ea poate fi parcursă la adresa http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/birdsdirective/index_en.htm.

Principala problemă a legislaţiei europene însă este aceea că, deşi sunt prevăzute măsuri de protecţie a păsărilor şi a locurilor lor de cuibărit, vânătoarea lor este permisă în anumite condiţii. Din păcate, ceea ce este pus pe hârtie de cele mai multe ori nu se întâmplă şi în realitate. Statele membre pot solicita derogări, care de regulă sunt acordate. În mai multe ţări ale Uniunii Europene au fost adoptate reglementări care vizează traficul cu păsări. Dar efectele acestora sunt limitate: un negustor din Marea Britanie poate deveni infractor, în timp ce „marfa“ furnizată de el este servită legal într-un restaurant din Franţa.

Vrăbii vânate în Europa de Sud-Est şi confiscate în Olanda (foto: Yubanet.com)În ţările din sud-estul Europei (Albania, Bulgaria, Serbia, România), vânătorii italieni de păsări au devenit în ultimii ani inamicii publici ai organizaţiilor care se ocupă cu conservarea speciilor protejate. Un număr semnificativ de companii cu capital suficient şi cu sedii situate în paradisurile din Cipru sau Malta au început de ani buni să organizeze vânători al căror scop este cel de a asigura piaţa italiană cu „delicatese“ considerate în multe zone ale ţării drept mâncăruri tradiţionale. Mulţi vânători italieni se justifică arătând că acesta este un mod de viaţă tradiţional. Numai că acest „mod de viaţă“ a produs pagube semnificative populaţiilor de păsări din Italia, iar „vânătorii“ au început să se îndrepte spre ţările unde condiţiile sunt mai permisive, folosindu-se de libera circulaţie, de frontierele deschise şi urmărind, de cele mai multe ori, obţinerea unor profituri care ajung uneori chiar la 3.000%! Potrivit unui raport publicat în 2008 de TRAFFIC (o reţea de monitorizare a comerţului cu animale sălbatice, a vânătorii şi a contrabandei cu păsări sălbatice în Italia), o privire de ansamblu a activităţii „vânătorilor“ creează imaginea unei activităţi criminale extrem de bine organizate în sud-estul şi centrul Europei, care are ca finalitate vânarea ilegală a sute de mii de păsări sălbatice anual şi exportul lor în Italia. TRAFFIC estimează valoarea anuală a comerţului ilegal cu păsări la peste zece milioane de euro, dar alte organizaţii susţin că suma este mult subestimată.

Se dă ca exemplu un caz petrecut înaintea publicării raportului de către TRAFFIC, când poliţia italiană de frontieră a descoperit 120.000 de păsări cântătoare într-un singur camion care venea din Serbia, omorâte cu ocazia unei vânători „turistice“ organizate de două societăţi italiene. În procesul intentat ulterior celor două societăţi de către justiţia italiană s-au depus mărturii potrivit cărora pe o perioadă de şase ani au fost introduse ilegal în Italia numai din Serbia peste 2 milioane de păsări. Fiecare pasăre vânată poate aduce pe piaţa neagră între 5 şi 150 de euro bucata! CITES (organism internaţional de monitorizare a comerţului cu animale sălbatice) a trimis guvernului sârb o notă în care sublinia faptul că preţurile practicate pe piaţa neagră a anumitor specii depăşeau ca valoare preţurile stupefiantelor cu grad ridicat de risc (cocaină şi heroină).

Trofee de vânătoare (Foto: Newsweek)Când sosesc în România, vânătorii italieni poartă doar un echipament uşor, haine de schimb, bani şi două-trei valize goale. Când se întorc înapoi în Italia, ei au valizele pline cu ciocârlii. Conform legislaţiei din România, un vânător are dreptul să împuşte cel mult 100 de ciocârlii pe zi. Dacă vânătorul stă o săptămână, el poate „strânge“ legal până la 700 de ciocârlii, scrie Newsweek. Într-o mărturisire a lui Daniel Raffaeli, co-proprietarul companiei de vânătoare Raffaeli-Caccia România, acesta recunoştea că de fapt un vânător italian se poate întoarce acasă cu oricât de multe păsări, chiar şi dacă printre ele se regăsesc şi exemplare din specii protejate, cu singura condiţie de a plăti taxele corespunzătoare greutăţii bagajelor. De restul „amănuntelor“ au grijă reprezentanţii companiei de vânătoare.

În lunile septembrie şi octombrie, în fiecare an, peste 10.000 de vânători italieni intră în România prin intermediul companiilor de vânătoare, dispunând de mijloacele puse la dispoziţie de către acestea în toată zona Bărăganului şi a Dobrogei, adică în regiunile unde poposesc ciocârliile. România este singura ţară din Europa de Est în care vânarea ciocârliilor este legală, existând o cotă anuală stabilită la 700.000 de exemplare. Potrivit Grupului Milvus din Târgu Mureş (asociaţie non-profit care se ocupă cu protecţia păsărilor şi a habitatelor), oficial nu există un studiu referitor la mărimea populaţiei de ciocârlii. Cota de vânătoare este stabilită pe baza cererilor asociaţiilor de vânători.

Ediţia europeană online a publicaţiei americane exemplifică şi o reacţie a autorităţilor. În Constanţa se afla în desfăşurare (la data publicării reportajului) procesul în care au fost acuzaţi trei vânători italieni şi un complice român. Au existat mai multe procese intentate braconierilor, dar cel mai adesea vinovaţi cad administratorii români ai zonelor de vânătoare. Însă, în timp ce poliţiştii  îi urmăresc pe braconieri, legislativul le face mai uşoară viaţa acestora, mărind prin diverse iniţiative cotele legale de vânătoare, în ciuda faptului că asociaţiile de protecţie a păsărilor au semnalat că se înregistrează scăderea populaţiilor pentru mai multe specii. Este citată chiar o iniţiativă depusă la Senat, potrivit căreia vânătoarea s-ar putea face şi în Delta Dunării şi în alte zone protejate. Se face chiar şi o figură de stil: a vorbi împotriva vânătorii este ceva echivalent cu sinuciderea politică!

Semnale de alarmă s-au tot tras, inclusiv în presa din România. În noiembrie 2011 RFI România exemplifica un caz semnalat de poliţia maghiară („Pateu de limbă de privighetoare, motiv de contrabandă“), în care la vama Nădlac a fost capturat de vameşii maghiari un camion în care se aflau 11.000 de cadavre de păsări, inclusiv ale unor specii protejate.

În numărul din iulie 2013 al revistei National Geographic România a fost publicat un larg reportaj având acelaşi subiect.

În noiembrie 2013 cotidianul Libertatea titra cu litere de o şchioapă: „Nu ne mai omorâţi ciocârliile!“. Se făcea cunoscută solicitarea AGVPS (Asociaţia naţională a vânătorilor) de a se interzice total vânarea acestei specii.

În septembrie 2014, Societatea Ornitologică Română trăgea un semnal de alarmă (preluat de postul ProTV): „Vom fi martori la noi crime ecologice“. Concret, modificările Legii nr. 407/2006 prevedeau prelungirea perioadelor de vânătoare pentru cinci specii de păsări şi posibilitatea vânătorilor străini de a vâna în România fără probleme.   



Alte articole in rubrica Eco-life