A înnebunit lumea? - Eco-life | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Eco-life

A înnebunit lumea?

10 May 2015 - 02:24 PM Eco-life

CăprioarăÎntrebarea din titlu reprezintă o primă reacţie firească a oamenilor de ştiinţă din mai multe domenii atunci când s-au confruntat cu comportamente neaşteptate ale unor specii animale, necunoscute cercetătorilor. Adevărul este însă cu totul altul. Bogăţia uluitoare a vieţii, comoara adevărată a biodiversităţii planetei a creat pe de o parte concepţii eronate referitoare la viaţa unor specii, întârziind pe de altă parte descoperirea unor particularităţi ale comportamentului acestora necunoscute de către publicul larg.ecologic

Căprioarele care mănâncă păsări

Această specie considerată ierbivoră nu e chiar cea care are o alimentaţie vegană adevărată, relevă concluzii recente ale unor cercetători care studiau, prin intermediul unor camere video care filmau cuiburile, comportamentul mai multor specii de păsări cântătoare. Iar acest comportament se pare că se întâlneşte le multe specii de ierbivore din întreaga lume, care încearcă să îşi completeze dieta prin câteva „mese“ carnivore, scrie io9.com într-un articol publicat la începutul lunii aprilie a.c.

În statul american Dakota de Nord, cercetători ornitologi au instalat camere de luat vederi îndreptate spre cuiburile unor specii de păsări cântătoare, pentru a le studia comportamentul. Desigur, ei se aşteptau să vadă atacuri ale veveriţelor, nevăstuicilor, bursucilor şi vulpilor îndreptate împotriva ouălor şi puilor. Imaginile au dezvăluit însă prezenţa unui alt vânător feroce, la care nu s-au aşteptat: exemplare de cerbi cu coadă albă!

Ierbivorele nu s-au ferit să mănânce de vii puii găsiţi în cuiburi. Iniţial ornitologii au crezut că a fost vorba de o greşeală, dar o altă întâmplare prin care a trecut o echipă de cercetători canadieni i-a făcut să creadă că altceva este la mijloc. Pentru a putea studia păsările adulte, canadienii au întins mai multe plase fine printre copaci, în care au prins mai multe exemplare de păsări şi de lilieci care urmau să fie eliberate după efectuarea studiilor. Ornitologii s-au pomenit însă cu cerbi apăruţi din pădure, care s-au îndreptat direct către plasele-capcană şi care au prins păsările care se zbăteau, mâncându-le.

Cu un an înainte, în India un fermier a observat uluit cum o vacă a mâncat un pui. Iar cazuri similare se pare că s-au petrecut în toată lumea. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că alimentaţia exclusiv vegetală a ierbivorelor nu le asigură în totalitate elementele nutritive necesare, idee care a fost documentată de studiile unor biologi scoţieni cu mai bine de zece ani în urmă. Astfel, într-un articol publicat în august 2003 de National Geografic sunt descrise cazuri petrecute pe Insula Rum (nord-vestul Scoţiei), unde cercetătorii au avut ocazia să vadă exemplare de cerb roşu care mâncau capetele şi picioarele mai multor păsări furtunar (Puffinus Puffinus). Această problemă începuse deja să îi preocupe pe administratorii rezervaţiei naturale de pe insulă, care începuseră să găsească carcase intacte ale păsărilor marine, cărora le lipseau capetele şi picioarele.

Bob Furness, un cercetător de la Universitatea din Glasgow interesat de populaţiile de rândunică arctică din Insulele Shetland, a constatat că puii acestor păsări au căzut în mai multe rânduri pradă oilor care păşteau liber în zonă şi cărora li se „amputau“ picioarele.

Ornitologii cred că aceste comportamente ale unor ierbivore (al căror sistem digestiv nu este pregătit pentru o dietă carnivoră) este determinat numai de nevoia animalelor de a-şi asigura un supliment alimentar bogat în calciu.

Somnul la atacPăsări care mănâncă peşti am văzut. Dar invers?

În sud-vestul Franţei, pe Râul Tarn, lângă orăşelul Albi, apele scaldă o mică insulă pe care stoluri mari de porumbei poposesc pentru a se odihni şi pentru a-şi face o bine-meritată toaletă în apa puţin adâncă de pe maluri. Dar apa râului Tarn este patrulată de exemplare mari de până la 1,5 metri ale somnului european, cel mai mare peşte răpitor de apă dulce de pe continent. Atraşi de zarva generată de porumbeii năzdrăvani, somnii se apropie tiptil de mal şi se reped cu viteză asupra păsărilor neatente, care sunt prinse şi trase spre adâncuri, scria Discover Magazine în decembrie 2012.

Acest mod de acţiune se cunoştea deja, dar nu la somn. Pe plajele americane din Carolina de Sud delfinii „mânau“ bancuri de peşti către mal până cădeau pradă mamiferelor marine, iar în America de Sud balenele ucigaşe argentiniene goneau spre mal leii de mare până sfârşeau ca pradă cetaceelor flămânde.

Cercetătorul Julien Cucherousset de la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse compara comportamentul somnilor de apă dulce cu cel al balenelor ucigaşe. În vara anului 2011, el a studiat timp de câteva săptămâni, de pe un pod, comportamentul somnilor. El a reuşit să filmeze pe viu 54 de atacuri asupra păsărilor de pe mal, care au avut o rată de succes de 28%!

Motivul pentru care exemplarele de somn au procedat la acest comportament nu a putut fi determinat încă de către cercetători. Este posibil însă ca somnul - o specie invazivă introdusă în Râul Tarn în 1983 - să fi înflorit şi să fi decimat în acelaşi timp populaţiile de peşti mici din râu, hrana devenind insuficientă.

Foca şi rechinul: cine e vânat, cine e vânător?

Publicaţia IFLScience a readus luna trecută în discuţie o întâmplare observată pentru prima oară în 2004. Există numeroase studii referitoare la foci, numai că aceste mamifere cu ochi nevinovaţi se pare că mai ascund încă destule secrete legate de locul lor în lanţul trofic marin. În luna martie a.c. Jurnalul african de Ştiinţe Marine a publicat un studiu care se referă la mai multe atacuri ale focilor împotriva unor exemplare de rechin albastru. Se ştie că în mod tradiţional aproape toate speciile de foci constituie hrana preferată a speciilor mari de rechini. Există destule imagini ale atacurilor rechinilor împotriva focilor.

Rolurile se inversează uneori (foto: quebec.huffingtonpost.ca)

În 2004, fotograful şi expertul în rechini Chris Fallows a observat, într-o excursie cu barca în apropiere de Cape Town, cum o focă mascul a alergat şi a prins un rechin albastru, sfâşiindu-i abdomenul şi mâncându-i viscerele. Mai târziu, în decembrie 2012, pe timpul unor scufundări organizate pentru turişi, el a observat ceva şi mai interesant. O focă a atacat un grup de mai mulţi rechini albaştri, reuşind să ucidă într-un interval scurt de timp cinci exemplare, cărora le-a mâncat, la fel ca în incidentul văzut cu ani în urmă, numai viscerele. Restul porţiunilor din rechinii ucişi, inclusiv carnea, au rămas nemâncate.

Acest comportament l-a făcut pe Chris Fallows să tragă concluzia că nu lipsa hranei a fost cauza. Viscerele rechinilor se pare că reprezintă o sursă bogată în proteine pentru focile africane. Acestea au o dietă similară cu cea a rechinilor albaştri, constituită din peşti mici, crustacee şi moluşte. Rechinii albaştri au fost văzuţi alergând focile, care se pare însă că sunt mai rapide. Dar foci atacând şi ucigând rechini albaştri nu au fost văzute decât în cele două cazuri amintite.  



Alte articole in rubrica Eco-life