Pe baza unor evaluări mincinoase a efectivelor, continuă măcelul păsărilor şi animalelor sălbatice în România - Eco-life | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Eco-life

Pe baza unor evaluări mincinoase a efectivelor, continuă măcelul păsărilor şi animalelor sălbatice în România

09 June 2016 - 01:35 PM Eco-life

În luna mai a anului acesta, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a făcut publice aşa numitele „cote de recoltă pentru perioada de vânătoare 2016 - 2017“. Nu mai puţini de 560 de gestionari de fonduri cinegetice se vor ocupa de recoltare, adică de măcelul animalelor sălbatice, o bună afacere în România, ţară în care nu prea a mai rămas nimic de furat în afara pădurilor şi a vietăţilor sălbatice. Ce animale, ce păsări, cât şi unde se poate împuşca legal este stabilit prin ordin de ministru, pe baza unor evaluări care supraevaluează mult efectivul real de animale sălbatice pe care îl mai are ţara noastră.    ecologic

1,8 milioane de păsări vor putea fi împuşcate legal anul acesta în România

Despre cum se face vânătoare în România s-ar putea scrie mult şi în termeni specifici ţării noastre. S-ar putea scrie despre modul mai mult decât discutabil în care s-a făcut atribuirea fondurilor de vânătoare, cui au fost atribuite aceste fonduri, cu ce drepturi şi cu ce obligaţii. Ar fi foarte interesant de ştiut şi câte animale sălbatice mai sunt încă în România, fiindcă în prezent toate speciile, fără excepţie sunt mult supraevaluate. Fiindcă numai astfel cei care trăiesc din împuşcarea animalelor pot obţine de la autorităţi cote mari de vânătoare. Declari că ai foarte multe animale ca să împuşti multe.

Săptămânile trecute Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a stabilit în cifre exacte cotele de vânătoare la păsări şi la unele animale sălbatice pentru perioada 2016 - 2017.

În primul rând ar fi bine de ştiut cam câte animale sălbatice consideră responsabilii ministeriali că mai are România în anul 2016. Fiindcă pe site-ul MMAP în afară de căpriori comuni, evaluaţi a fi anul trecut nu mai puţin de 45.233 şi anul acesta 46.702, nu prea găseşti efectivele altor animale existente, evaluate sau considerat a fi vieţuitoare prin pădurile României.
Găseşti însă cotele de vânătoare aprobate pentru perioada 2016 - 2017. La căpriori s-a alocat o cotă de 2.605 exemplare anul trecut şi 3.735 de exemplare anul acesta.

Ciocârlie (foto: Răzvan Zinica)

La cerbul lopătar s-a alocat o cotă de 1.250 de exemplare. Capre negre se pot împuşca anul acesta în ţara noastră 446 de exemplare, considerându-se probabil că numărul acestora a crescut nepermis de mult.

Puţini sunt cei care cred că mai avem în Carpaţi 500 de capre negre. Bolile luate de la caprele domestice din sutele de stâne căţărate acum pe toţi munţii le-au nimicit.

Mistreţi pot fi împuşcaţi 37.733, iepuri - 116.604, fazani - 124.778, potârnichi - 20.629, marmote - 11, viezuri - 3.229, vulpi - 43.015, câini enoţi - 22, şacali - 7.383, jderi de copac - 1.293, jderi de piatră - 438, dihori comuni - 2.815, nevăstuici - 2.255, hermeline - 550, bizami - 4.423.

Păsările sunt însă principalele vietăţi vizate de marii bărbaţi înarmaţi. În anul 2016 - 2017 vor fi împuşcaţi 39.922 de porumbei guleraţi, 2.981 de porumbei de scorbură, 45.236 de turturele, 123.850 de guguştiuci, 627 de ierunci, 253.600 de prepeliţe, 86.020 de grauri, 21.664 de sturzi de vâsc, 11.081 de sturzi cântători, 74.552 de sturzi ai viilor, 61.269 de sturzi de iarnă, 4.733 de stancuţe şi... 369.847 de ciocârlii de câmp.

Gâşte de vară vor putea fi împuşcate 14.783, gârliţe mari - 54.596, raţe mari - 131.550, raţe mici - 60.029, raţe fluierătoare - 3.464, raţe cu cap castaniu - 5.119, raţe moţate - 3.455, raţe pestriţe - 3.077, raţe şuierătoare - 2.043, raţe lingurar - 4.224, raţe suliţar - 3.510, raţe cârâitoare - 4.958 şi raţe cu cap negru - 1.208.

Lişiţe vor fi omorâte 15.274, găinuşi de baltă - 3.580, sitari de pădure - 14.191, becaţină comună - 15.324, becaţină mică - 4.972, cioara grivă - 134.227, cioara grivă sudică - 1.675, cioara de semănătură - 108.602, coţofana - 139.556 şi gaiţe - 22.150.

Numărul total al păsărilor care vor putea fi împuşcate legal anul acesta în România este 1.846.979. 

SOR: „Vrem să scoatem toate păsările cântătoare de pe lista propusă pentru vânat“

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al SORDupă ce s-au publicat cotele de vânătoare pentru anul 2016 - 2017, noi, cei din redacţia Revistei ecologic, am urmărit cu mare interes reacţia societăţii civile, măcar a unuia din sutele de ONG-uri de protecţie a mediului din România, a vreunui activist războinic gata să-şi pună pielea la bătaie pentru protejarea animalelor. Poate însă că nu ne-am documentat noi suficient, fiindcă nu am găsit nici măcar o singură reacţie la cifrele privind animalele care vor fi vânate legal anul acesta în România. Şi fiindcă am rămas încă sub impresia campaniei „Opreşte barbaria, salvează ciocârlia“, campanie derulată anul trecut de către Societatea Ornitologică Română, am adresat câteva întrebări purtătorului de cuvânt al acestei organizaţii, Ovidiu Bufnilă.

ecologic: Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a publicat un ordin privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă.
Se pot vâna în continuare ciocârlii în România, raţe, gâşte şi cam tot ce zboară. Cum comentaţi dumneavoastră acest fapt ca cel mai important ONG care se ocupă de protecţia păsărilor?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: În privința cotelor de recoltare a păsărilor trebuie să facem diferenţa între păsările de pasaj și păsările cuibăritoare.

Anul trecut a fost realizată o campanie de conștientizare privind situația cocârliei în țara noastră, acțiune care a fost concretizată într-un protocol semnat între noi, WWF, alte ONG-uri și AGVPS (Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi). Conform acestui protocol noi ne propunem să schimbăm Legea Vânătorii care are destule semne de întrebare și nu doar pentru noi, ci pentru foarte mulți cetățeni din țara noastră. În cadrul acestui protocol noi am stabilit pentru început ceea ce ne dorim, iar una dintre cerințele noastre este nu doar să scoatem ciocârlia de pe lista noastră de vânătoare, ci să scoatem toate păsările cântătoare de pe listă propusă pentru vânat.

Iar pe lista actuală publicată de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice aceste specii au apărut. Anul trecut în urma campaniei noastre cota de ciocârlie a fost redusă, în anul 2016 această cotă a rămas jos, deci nu a mai fost nevoie de o altă campanie și cred că până la urmă Ministerul Mediului a înțeles că se doresc niște cote joase.

Acestea nu au mai fost mărite și nu se mai încurajează turismul cinegetic pentru ciocârlie. Până la urmă braconierul poate să vină și să spună că a venit pentru vânătoarea de fazani și să tragă în ciocârlii și în pițigoi, iar din păcate noi știm toate aceste aspecte.

În continuare cota este mică, iar la un posibil control dacă vânătorul a fost prins cu o cotă mai mare de 50 de astfel de exemplare (n.r. pe zi pentru fiecare vânător), chiar este considerată vânătoare ilegală. Vreau să spun că numărul de vânători este mai puțin important, ideea este că ei nu au cum să atragă atât de multe păsări în pasaj în mod legal.

Vânatecologic: Există o mulţime de aparate şi de instrumente pe care vânătorii de păsări cântătoare le folosesc pentru atragerea vânatului. Ce se întâmplă în aceste cazuri?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: Este ilegal. Iar atunci când ei folosesc tot felul de instrumente pentru vânat care sunt considerate ilegale, aceea persoană nu mai face vânătoare legală, ea face braconaj.

Trebuie făcută o diferență foarte clară între vânători și braconieri. Specia cu cea mai mare problemă a fost ciocârlia, pentru că din punctul nostru de vedere este considerată o specie umbrelă. Noi am avut un reprezentant în zona Ialomiței, iar acesta împreună cu cei de la Poliție au constatat că se vânau și pițigoi, pițigoi albaștri etc.

Aceasta este situația pentru ciocârlie, pentru familia păsărilor cântătoare, este ceea ce noi ne-am dorit și am semnat pentru asta. Astfel, primul pas a fost făcut anul trecut, iar noi am continuat cu al doilea pas și am semnat protocolul cu vânătorii, iar acesta a fost făcut public și poate fi accesat de pe site-ul AGVPS-ului.

ecologic: Ce se întâmplă însă cu celelalte păsări?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: În privința celorlalte cotele au fost mărite un pic și aici ne referim la speciile de păsări de pasaj, iar aceste informații sunt publice pe site-ul ministerului. Aceste specii de pasaj sunt păsările călătoare cum ar fi gâștele şi rațele. În România, există o singură specie de gâscă care cuibărește.

Dar de exemplu sunt specii la care nu ai voie deloc, cum ar fi gâsca cu gât roșu care cred că mai sunt aproximativ 50 de mii de exemplare în toată lumea, iar în această situație vânătorii știu că nu ai voie să vânezi o astfel de gâscă.

Într-o astfel de situație lucrurile sunt foarte clare, pe noi anul trecut AGVPS-ul ne-a ajutat, noi am identificat locurile unde gâștele hibernau și anume lacul Balta Albă. Astfel, am semnat un protocol, iar acolo o perioadă nu s-a mai vânat.

Fazani

ecologic: Cotele de vânătoare se fac în funcţie de numărul de exemplare. Cum se evaluează numărul păsărilor de pasaj?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: Ideea este că în această situație cotele au mai crescut un pic. Acestea sunt păsări de pasaj, iar evaluarea populației nu se poate face la fel de bine ca la păsările cuibătoare. De exemplu, la rața mare, la gâsca de vară sau la pelicani poți să te duci să numeri cuiburile și astfel să obții o imagine de ansamblu a populației respective de păsări, dar în schimb la păsările de pasaj, care vin și pleacă, o astfel de evaluare se face mult mai greu. Acestea își schimbă locul, noi cunoaștem anumite areale unde păsările veneau, dar acestea schimbau aceste locuri, într-o noapte acestea pot dormi pe mare și vin pe uscat doar ca să mănânce.

Noi considerăm că evaluarea păsărilor de pasaj nu a fost făcută la fel de bine ca la păsările cuibăritoare.

Capcană (Foto: peterlengyel.wordpress.com)

Nu știu dacă s-a dorit neapărat să se crească aceste cote de vânătoare, dar trebuie spus că vănătoarea de gâște pentru toți vânătorii este destul de frustrantă deoarece există fondul de vânătoare unde gestionarul pune o sumă și spune că se vânează cu taxa de un million de lei (n.r. - lei vechi), cinci milioane sau chiar zece milioane, iar un vânător se duce acolo și are toate șansele să nu găsească nicio pasăre pentru că genul acesta de păsări își schimbă foarte des locul, mai ales dacă locul respectiv este permanent deranjat de diverși factori. Iar într-o astfel de situație apar foarte multe frustrări, fiindcă vânătorii stau foarte multe ore pe teren și se întorc în traistă cu nimic.

ecologic: Se vânează în Delta Dunării?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: În Delta Dunării nu se mai vânează de foarte mult timp, și dacă cineva a intrat să vâneze, acest lucru înseamnă braconaj direct, fără nicio discuție.

Iar acest aspect este valabil, indiferent de specie, trebuie să precizez faptul că nu se dau autorizații pentru vânătoare sau pescuit în Delta Dunării.

Știu multe persone care stau la poarta rezervației și urmăresc din diverse colțuri stolurile de păsări. Acest lucru nu este permis și, mai mult, el este ilegal. În plus, Administrația Rezervației Biosfera „Delta Dunării“ a mai angajat oameni și astfel au intensificat patrulele din regiunea Deltei.

TrofeeDe asemenea, aș dori să menționez că SOR a demarat organizarea unor grupuri de lucru cu privire la tot ceea ce înseamnă vânătoarea păsărilor și nu vrem ca părțile implicate să fie doar ONG-urile care au un interes să protejeze, dar și gestionarii de fonduri cinegetice, pentru că și aceștia au un cuvânt de spus în privința vânătorii, și de ce nu și proprietari de terenuri pentru că și aceștia pot fi afectați. Împreună ne dorim să modificăm Legea Vânătorii, iar un exemplu concret este scandalul care a apărut în jurul subiectului cu oierii și câinii ciobănești. Din păcate, în prezent Legea Vânătorii a ajuns să arate ca un sac rupt în diverse locuri și permanent cârpit. Această lege este mult prea alambicată și avem nevoie de una mult mai simplă, astfel încât să priceapă și agricultorul, şi gestionarul de fond, şi vânătorul și ONG-istul, dar și cetățeanul simplu ceea ce se întâmplă pe teren.

ecologic: Există în România un ONG, Fundaţia Conservation Carpathia, care se ocupă de un areal în zona Pietrii Craiului, unde a interzis vânătoarea. Face Societatea Ornitologică Română acelaşi lucru în ariile de care se ocupă?

Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române: Cei de la Conservation Carpathia sunt gestionari de fond de vânătoare, ceea ce SOR nu este. Noi suntem custode pentru mai multe arii protejate, șase până în anul 2016, iar anul acesta am participat la câteva concursuri și am mai luat zece.

În ariile protejate, dar și în siturile Natura 2000, vânătoarea este o activitate care până la urmă se autorizează, dar noi suntem custozi și o să putem face și controale la vânătoarea care se va desfășura în astfel de locuri. Da, în siturile Natura 2000 în mare parte se poate vâna. Singurele locuri unde nu se poate vâna deloc sunt Delta Dunării și câteva rezervații din parcurile naționale. Dar trebuie să precizez că nu se vânează oricând, acum de exemplu este sezonul de cuibărit și în prezent nu se vânează și este interzisă și tăierea lemnelor. 

„Este necesară iniţierea unei campanii pe termen lung pentru realizarea inventarului cinegetic naţional“

Mihai Zotta, director tehnic al Fundaţiei Conservation CarpathiaPentru a afla care este modalitatea în care se estimează numărul animalelor care trăiesc pe un fond de vânătoare am cerut părerea lui Mihai Zotta, directorul tehnic al Fundaţiei Conservation Carpathia, singura deţinătoare a unui fond de vânătoare din România unde vânătoarea este interzisă.

După părerea lui Mihai Zotta evaluările privind fondul cinegetic sunt false. „Ceea ce trebuie spus de la bun început este faptul că evaluarea populaţiilor speciilor de faună sălbatică se face de către gestionarii fondurilor cinegetice în cadrul unor etape şi cu metode definite de instrucţiunile privind evaluarea speciilor de faună de interes cinegetic.

La anumite specii cum ar fi cerbul, se ţine cont de perioada de boncănit când se face o evaluare specifică la locurile de boncănit, şi în plus sunt obligatorii o serie de observaţii repetate în perioada decembrie - februarie după urme pe zăpadă pe tot fondul cinegetic. Datele calendaristice la care se fac observaţiile în teren se comunică la Garda Forestieră pentru a putea fi verificate. Acest lucru ar trebui să se întâmple în teorie. În practică, necazul apare după cum ştiţi din mai multe motive.

Dacă populaţia pe care o raportează gestionarul scade cu mai mult de 20% faţă de efectivele pentru care au semnat la primirea fondului cinegetic, oricând Garda Forestieră poate rezilia contractul. Deci odată ce şi-au asumat nişte cifre populaţionale când au preluat fondul cinegetic ei intră într-un cerc vicios. Efectivele «moştenite» pe hârtie ale fondurilor cinegetice sunt în general mari, şi vin de cu mulţi ani în urmă, unele chiar din perioada comunistă.

Păsări migratoare (Foto: Daniel Petrescu)

Pe de altă parte, dacă nu raportează efective mai mari decât cele optime (efectivele optime le au calculate şi înscrise în fişa fondului cinegetic, fişa pe care o primesc atunci când preiau administrarea) atunci formula de calcul a cotelor de recoltă le restricţionează aceste cote. De asemenea, dacă au sub 75% din efectivele optime nu primesc cota de recolta. În concluzie, cu cât estimează populaţii mai mari cu atât pot cere cote mai mari.

Dar chiar dacă estimarea s-ar face real şi exact după instrucţiuni, este foarte probabil în cazul metodei după urme pe zăpadă să se ia în considerare frecvent aceleaşi exemplare ca fiind unele diferite.

Garda Forestieră nu are personal suficient şi nu poate participa decât la un mic procent de evaluări şi poate fi de asemenea subiectivă.

Nu în ultimul rând, gestionarii au interes să «recolteze» un număr de exemplare şi unii dintre aceştia din păcate pornesc probabil cu evaluarea şi «calculele» invers, de la rezultatul pe care vor să-l obţină respectiv de la câte animale doresc să împuşte…“

Metode de evaluare pe bază de ADN

Singura modalitate de a afla câte animale mai sunt în România este schimbarea metodelor de evaluare, total incorecte în prezent. Mihai Zotta a mai precizat faptul că: „Este necesară iniţierea unei campanii pe termen lung pentru realizarea inventarului cinegetic naţional la speciile protejate (carnivore mari), precum şi la specii emblematice cum ar fi cerbul carpatin, care este clar în declin în multe zone din munţii Carpaţi.

Ursoaică cu pui

Metodele de evaluare moderne nu sunt folosite în prezent şi aplicarea lor este absolut necesară pentru acest inventar naţional. Dintre acestea, metoda bazată pe analize genetice, respectiv bazată pe ADN extras din lăsături şi păr, este extrem de sigură şi elimină posibilitatea dublei numărători... dar costă.

Ce se poate vedea pe statistici este că, în unele cazuri, se cere de către gestionari o cotă de recoltă în baza estimărilor, dar apoi nu o realizează decât parţial. Desigur că unul dintre motive, pe lângă alte explicaţii «meşteşugite» la o parte din aceste exemple, este că nu au mai găsit în sezonul de vânătoare animalele «programate» spre împuşcare. Semn rău pentru populaţia de cerbi de altfel.

Există şi cazuri de gestionari de bună credinţă care raportează populaţiile mari conform hârtiilor ca să nu aibă probleme, dar apoi cer să realizeze cote de recoltă mai mici decât ar putea conform calculelor. Semn de normalitate atât cât se poate în situaţia dată.

Comparaţiile de acest gen se pot face pe datele existente pe site-ul ministerului sau pe cele de detaliu solicitate de la Gărzile Forestiere“. 



Alte articole in rubrica Eco-life