Ateliere Fără Frontiere: inserție socială și profesională, donații și responsabilitate socială - Eco-life | Ecologic

Eco-life

Ateliere Fără Frontiere: inserție socială și profesională, donații și responsabilitate socială

09 September 2016 - 12:01 PM Eco-life

Ateliere Fără Frontiere este o asociaţie română creată în anul 2008, care are ca scop inserţia socială, profesională şi civică a persoanelor aflate în mare dificultate. Cea mai mare parte a activităţilor asociaţiei este legată de deşeurile electrice şi electronice. Laptopurile, calculatoarele, imprimantele şi celelalte aparate primite de la firmele care le sprijină activitatea sunt verificate, reparate şi apoi donate sau valorificate.
Angajaţii atelierului care se ocupă de domeniul inserţiei sunt persoane care au avut sau au în continuare dificultăţi financiare, de familie, de calificare, fără proiect profesional, fără locuinţă, au probleme de comportament, şomaj de lungă durată, adicţii, probleme medicale, de acte, cu justiţia, de handicap fizic sau intelectual şi altele. Am stat de vorbă despre activitatea asociaţiei cu Patrick Ouriaghli, directorul Asociaţiei Ateliere Fără Frontiere, în cadrul unui interviu pe care vi-l redăm în continuare.ecologic

Dezmembrarea aparaturiiecologic: Care au fost începuturile Asociației Ateliere Fără Frontiere?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Am pornit de la o inițiativă a Asociației Atelieres Sans Frontières din Franța, cu sediul la Bonneuil-sur-Marne, lângă Paris. Aceasta este tot o întreprindere socială de inserție, care în anul 2007 își dorea să se replice cumva și în alte zone ale lumii. În acea perioadă, eu eram în Maroc și lucram la Ateliere Fără Frontiere încă din anul 2004. În România nu existau pe atunci asociații care să desfășoare o asemenea activitate economică și care să angajeze persoane în dificultate. Raluca, soția mea, a avut multe întâlniri, a realizat proiecte punctuale şi șantiere de solidaritate în Sibiu și Călărași împreună cu Asociația Samusocial, care se ocupă de persoanele străzii. A făcut un proiect cu fonduri europene, iar în anul 2009 am reușit să înființăm atelierul cu o cofinanțare de aproximativ 40% din buget pe o perioadă de trei ani de zile. În luna mai 2009 a fost înființat atelierul de inserție din București și atunci a fost și momentul când am venit și eu în România. De fapt, venisem din ianuarie și împreună cu Raluca am înființat acest atelier și am angajat primele persoane aflate în dificultate, beneficiari de la Asociația Samusocial, dar nu numai. Am început să colaborăm cu mai multe organizații, asociații, instituții, cu Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, centre de plasament, serviciul de probațiune, asociațiile care lucrează cu persoanele care au un handicap sau care au diverse probleme de sănătate și cu foști copii instituționalizați.

ecologic: Cum colaborați cu aceste instituții?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Colaborăm bine. De atunci și până în prezent, toate aceste instituții ne trimit candidați când noi avem posturi deschise, iar noi trimitem cereri atunci când avem nevoie de persoane, de exemplu dacă avem două sau trei posturi pentru un anumit departament. Am făcut cu ei un parteneriat, fiindcă ei cunosc bine profilul candidaților pe care dorim să îi ajutăm. Noi nu avem criterii de experiență, competențe sau studii și credem că cel mai important criteriu este motivarea, deoarece este foarte greu să supraviețuiești când întâmpini atâtea dificultăți.

Am realizat niște statistici, iar persoanele pe care le angajăm au în medie aproximativ șapte dificultăți cu privire la acte, la familie, locuință, sănătate, aspecte economice, educație sau discriminare. Când ai atâtea greutăți, trebuie să ai o motivație și mai mare ca să te poți lupta cu toate aceste piedici care nu te lasă să construiești multe lucruri în viață și nu ai o bază stabilă. Practic, de atunci am început colaborarea cu zece, iar acum am ajuns la 15 organizații care ne trimit persoane pe care le angajăm și care lucrează în cadrul mai multor activități desfășurate de noi.

Patrick Ouriaghli

ecologic: Cum ați început primul atelier și care a fost relația cu autoritățile?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: În 2009 era un singur atelier, acela de DEEE-uri, pentru care am obținut destul de repede autorizația de mediu ca să putem să colectăm astfel de deșeuri. La început a fost un pic mai greu, pentru că nu prea existau asociații care să desfășoare activități economice, iar administratorii ne spuneau că dacă nu avem un număr de înregistrare de la Registrul Comerțului, nu putem desfășura o astfel de activitate.

După ce am obținut autorizația de mediu, am început activitatea și tot atunci am încheiat și parteneriatul cu Ecotic, acesta fiind organismul unde raportăm cantitățile de deșeuri electrice și electrocasnice. Noi dezmembrăm și reutilizăm astfel de deșeuri, iar același lucru se face și în Franța. Accentul a fost pus pe refolosire și abia apoi pe dezmembrare.

În prezent, am colectat cam 500 de tone de DEEE-uri, din care aproximativ trei sferturi au fost dezmembrate. Din echipamentele pe care le recondiționăm, calculatoare, imprimante, laptopuri, am reușit să salvăm și să refolosim aproximativ 50%, din care două treimi au fost donate.

În ceea ce privește lucrurile refolosite, avem două posibilități: vânzarea și donația.

Vânzarea ne ajută să ne autofinanțăm proiectele, dar trebuie spus că noi vindem doar o treime din flux, iar două treimi donăm către asociații, organizații și școli prin intermediul proiectelor de solidaritate digitală.

Până în prezent, am donat aproximativ 10.000 de calculatoare către 2000 de beneficiari, diverse structuri care au declarat la rândul lor că aproximativ 300 de mii de persoane fizice au beneficiat de aceste produse. Aceasta a fost ideea de la bun început: să avem un impact numeric mare și pot spune că toată lumea a auzit de noi în domeniul educațional și în cel al ONG-urilor, iar cei care au nevoi apelează la Asociația „Ateliere fără Frontiere“. Încercăm să facem donații către cele mai bune proiecte și este foarte important să le selectăm cu grijă, deoarece dacă se face o donație și în spate nu există un proiect foarte bun, există posibilitatea ca donația să fie în zadar și să nu existe un impact serios. Evaluăm la o perioadă de două sau șase luni stadiul proiectului, trimitem chestionare, cerem fotografii, iar dacă nu primim toate aceste lucruri, atunci eliminăm aceste structuri din următoarele apeluri.

De aceea, pot spune că după atâta timp avem o bază corectă și reușim, cu puține resurse financiare, să facem proiecte care au un impact mare și să reducem decalajul informaţional între București și restul țării.

ecologic: Acesta este un aspect. Un altul, la fel de important, este acela al locurilor de muncă pe care le-ați creat. Câți oameni aveți în prezent și cum ați început? Vă mai aduceți aminte cum se numea primul angajat?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Da, îmi aduc aminte. De fapt, nu a fost doar unul, ci au fost mai mulți angajați, aproximativ 10-15 persoane, printre care și Doru Perian. Îmi aduc aminte bine de el pentru că a mai venit pe aici, am reușit să îi facem și actele pentru pensie. Are acum 65 de ani și o poveste de viață grea. A fost plecat în SUA, a fost arestat, apoi a fost expulzat aici, a trăit pe stradă, a lucrat la noi, am reușit să îi găsim un job, a plecat și s-a întors, a trecut prin mai multe experiențe și de aceea îmi amintesc destul de bine de el.

Doru Perian

De la început și până acum au fost mai mult de 150 de persoane angajate, iar obiectivul nostru este ca ele să ajungă la un loc de muncă pe piața convențională a muncii. În cadrul acestui atelier, persoanele stau între doi și trei ani de zile și pe lângă faptul că lucrează, noi le formăm, le ajutăm să obțină calificări externe și recomandări, iar împreună încercăm să găsim proiectul profesional potrivit, proiectul de viață pentru fiecare în parte, pe lângă faptul că rezolvăm și problemele de bază cum ar fi situația locuinței sau a actelor, dar punem mai mult accent pe partea profesională. Totodată, dacă este nevoie, îi mai trimitem pe oameni la școală sau îi calificăm pe parcurs pentru alte meserii, iar la sfârșitul acestui drum încercăm să le găsim un loc de muncă. Cred că în prezent aproximativ 45 de persoane din cele 150 și-au găsit un loc de muncă. Practic, în atelier mai sunt acum aproximativ 20 de persoane și astfel facem o medie de cel mult 40% din persoane cu ieșire pozitivă, iar noi ne dorim mult mai mult. În Franța, acest procent este mai mare de 60%, dar la noi se pare că mai este nevoie de timp, deoarece acest concept al inserției prin activitate economică este unul nou.

În atelierul de dezasamblareecologic: Care este sprijinul pe care îl primiți din România? Oamenii de afaceri înțeleg efortul pe care îl faceți?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Avem sprijin din partea mai multor companii, mai ales a celor din Franța, care cu siguranță ne înțeleg eforturile. Dar nu numai companiile din Franța ne susțin. De exemplu, compania Kaufland ne sprijină din anul 2013, ne mai susțin Vodafone, Petrom și alții, dar, cantitativ vorbind, printre parteneri sunt mai multe companii franceze care colaborează cu atelierul din Franța și pe care le-am întâlnit și aici în România.

Aceste companii au politici de responsabilitate socială pe axele noastre: mediu, inserție, solidaritate și educație, iar pentru că le-a plăcut ceea ce am realizat noi, ne-au oferit ajutor și din afară, dar și din bugetul local al companiilor franceze, de la filiale. Este adevărat că sprijinul local a venit mai mult din sectorul privat și nu din cel public, dar în ultima perioadă lucrurile au început să se mai schimbe.

Raluca este președintele Comisiei Naționale Anti-Sărăcie și ne întâlnim destul de des în acest cadru pentru a discuta despre legea economiei sociale, care ar trebui aplicată, adică facem lobby prin rețeaua pe care am creat-o cu alte organizații de inserție. Această rețea se numește RISE (Rețeaua Întreprinderilor Sociale și de Inserție) și este compusă în prezent din 11 organizații, printre care atelierul nostru, Organizația Umanitară Concordia, Touched Collection și alte structuri cu întreprinderi sociale care fac inserție de integrare socială.

Prin această rețea suntem reprezentați în cadrul mai multor dezbateri publice pentru obținerea unor fonduri europene, pentru lupta împotriva sărăciei și pentru Legea Economiei Sociale.

Astfel, încercăm să promovăm modelul de activare prin economia socială și așa începem să fim ascultați. Este adevărat că până în prezent nu am primit un sprijin public financiar și, după cum se știe, nu avem niciun avantaj fiscal sau de orice altă natură, dar colaborăm cu Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, care ne trimit candidați.

ecologic: Ați pornit cu echipamente electrice și electronice, iar în continuare am înțeles că vă gândiți să dezvoltați și alte activități. Care sunt acestea?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Este adevărat că am început cu deșeuri de echipamente electrice și electronice, în zona IT, iar acum, pe partea de electrice, vrem să dezvoltăm și o latură a echipamentelor medicale. Avem un proiect european împreună cu niște parteneri italieni, Medicus Mundi Attrezzature. Din anul 1992, ei colectează, testează și recondiționează echipamente medicale, mai ales electrice și electronice, și le trimit în Africa sau în Asia, către diverse ONG-uri, voluntari, medici și spitale.

Muncă migăloasă

I-am întâlnit prin rețelele europene din care facem parte și ne-am hotărât să facem împreună un proiect la nivel european. În iulie 2014 am început proiectul, iar în prezent suntem în faza de implementare. Am pus deja bazele laboratorului de colectare, Life Med. Am contactat clinici și spitale ca să colectăm deșeurile de echipamente electrice medicale și avem și autorizație să facem acest lucru. Astfel, vom încerca să le testăm, să le reutilizăm și să le donăm către centre medicale de la sate, dispensare, ONG-uri și fundații care oferă servicii medicale. Am început să avem și cereri din partea beneficiarilor.

Patrick OuriaghliAici lucrăm și împreună cu un expert și cu studenți de la Facultatea de Inginerie Medicală, sub formă de voluntariat, dar și ca expertiză tehnică. Am donat deja câteva echipamente și vrem să dezvoltăm acest segment.

La sfârșitul anului 2011 am înființat un al doilea atelier, REMESH, care este specializat pe zona confecțiilor, unde transformăm bannerele publicitare în sacoșe, genți și diverse accesorii, pe care le vindem mai mult către companii, pentru clienții acestora sau pentru diverse evenimente și conferințe. Aceste sacoșe și mape fabricate din bannere au o poveste socială, fiindcă ele sunt confecționate de femei abuzate, victime ale violenței. În același timp, trebuie spus că deșeurile pe care le recondițio-năm nu au o rezolvare în România; aici sunt aruncate la groapa de gunoi și, după cum știm, conțin clor și alte substanțe care pot afecta mediul. Acestea nu sunt eliminate și nici nu pot fi incinerate, dar noi am găsit această soluție de reciclare. Încercăm să reutilizăm tot ceea ce putem, ca să oferim materialelor o a doua viață.

Al treilea atelier, cum îl numim noi, deși nu este chiar unul, este o fermă bio la care am început activitatea de curând. Aceasta este situată la o distanță de 30 de kilometri de București, în satul Ciocănari din județul Dâmbovița. Acolo avem patru hectare de teren pe care cultivăm legume și fructe bio, iar în principiu de acolo vom aduce coșurile cu produse bio care vor fi livrate către unele companii partenere și către anumite spații de depozitare. Avem deja o listă de persoane interesate, deși nu avem încă o varietate de produse ca să oferim un coș întreg și începând cu luna august o să livrăm către aproximativ 200 de abonați din cadrul unor companii sau către persoane fizice care au spații de depozitare corespunzătoare. Acum avem o producție de roșii, ardei kapia, castraveți, vinete și foarte mulți dovlecei. Nu am prevăzut să obținem o cantitate atât de mare de dovlecei, de aceea am fost și ne-am interesat la anumite piețe bio, la unele restaurante și tocmai ce am discutat cu cei de la „Le Bistrot Français“, de lângă Ateneul Român, care vor să folosească legume bune și gustoase și care sunt și bio.

Este adevărat, costurile sunt mai mari, mai ales că noi avem numai legume de sezon și când în România este timpul lor, prețurile scad, iar când nu mai este sezonul lor, sunt aduse legume din afară și sunt scumpe. Acest lucru înseamnă că țăranul român nu câștigă niciun ban, ceea ce nu este ok și de aceea cred că ar trebui să ne obișnuim să consumăm mai mult produse locale.

Bucuria lucrului bine făcut

Se culege recoltaecologic: Aveți acolo și solarii. Care este suprafața acestora?

Patrick Ouriaghli, directorul Asociației Ateliere Fără Frontiere: Solariile noastre se întind pe 4000 de metri pătrați și căutăm soluții ca în curând să le dotăm și cu un sistem de încălzire; ideal ar fi să fie încălzite cu deșeurile organice pe care le producem noi. O altă componentă a acestei ferme este platforma pentru compost, care ocupă o suprafață de 1000 de metri pătrați. În prezent, colectăm deșeurile organice alimentare de la Carrefour, acesta fiind și partenerul principal în acest proiect, și colectăm deșeurile organice alimentare, legume și fructe casate de la trei hipermarketuri din Vitan, Berceni și Vulcan. Până acum, ceilalți retaileri le aruncau și nu aveau nicio intenție de recuperare și de valorificare. Acum obiectivul nostru este să compostăm direct aceste deșeuri: le luăm, le cântărim și le trimitem la platformă.

În octombrie 2015 am colectat peste 100 de tone de deșeuri de legume și fructe și trebuie să precizez că aici există un potențial foarte mare. Vom face și o platformă de sortare, pentru că ne-am dat seama că o mare parte, aproximativ 20%, se poate folosi. Multe fructe sau legume sunt bune, nu sunt stricate, au fost doar puse într-o plasă cu alte produse stricate și este păcat de ele. Compostarea este bună, dar dacă putem recupera produsele bune pentru a le dona către organizații, asociații, cantine sociale sau centre de plasament, este și mai bine. Astfel, aici colectăm, cântărim, triem, sortăm și tot ceea ce nu poate fi consumat va fi depozitat într-un container și trimis la Ciocănari pentru compostare, iar tot ceea ce poate fi consumat va fi ridicat, pus în lădițe și transportat în fiecare zi. Deocamdată nu avem decât fluxul de compostare, dar vrem ca până în septembrie să punem la punct și acest flux de solidaritate alimentară.

Acest flux se desfășoară și pe partea de coșuri bio, pentru că noi le propunem abonaților noștri la coșurile săptămânale ca atunci când nu sunt în localitate și nu pot intra în posesia acestora, fie să își doneze coșul unui coleg, fie să îl doneze către o familie nevoiașă, către persoane aflate în dificultate și care au tot dreptul și ele la o alimentație sănătoasă. Astfel, toate resturile pe care le vom obține vor fi donate în aceeași manieră, iar dacă nu vom reuși să vindem toate produsele, vom face donații. Inițiem acest proiect de solidaritate alimentară care poate avea un impact semnificativ, pentru că în București sunt foarte multe persoane care nu au suficiente alimente sau nu mănâncă sănătos și eu cred că putem să le ajutăm astfel. 



Alte articole in rubrica Eco-life