94% din apele pentru scăldat europene respectă standardele minime pentru calitatea apei - Eco-life | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Eco-life

94% din apele pentru scăldat europene respectă standardele minime pentru calitatea apei

06 August 2013 - 02:56 PM Eco-life

La plajăRaportul anual al Agenţiei Europene de Mediu, publicat în luna mai 2013, arată că 94% din zonele de scăldat cuprinse în Uniunea Europeană respectă standardele minime pentru calitatea apei. Mai mult, calitatea apei este excelentă în cazul a 78% din astfel de zone fiind cu aproximativ 2% mai multe zone care îndeplinesc cerinţele minime în comparaţie cu raportul din anul 2012. În privinţa României, raportul menţionează că ţara noastră se află pe locurile fruntaşe în ceea ce priveşte calitatea apei pentru scăldat, iar acest lucru ar putea fi o reuşită sau poate o exagerare în raportările către Uniunea Europeană.

În Europa există o mare diversitate de plaje frumoase şi zone pentru scăldat, iar în fiecare an milioane de europeni îşi petrec vacanţele şi weekend-urile în astfel de destinaţii. De aceea este extrem de important ca populaţia să fie corect informată de calitatea apei pentru scăldat şi astfel cetăţenii ştiu dacă sănătatea lor este pusă sau nu în pericol.

Începând cu anul 2009, Agenţia Europeană de Mediu (AEM), prin Centrul Tematic European pentru Apele Interioare, Costiere şi Marine, pregăteşte anual un raport privind cali- tatea zonelor cu ape interioare (canaluri, lacuri, râuri şi fluvii) şi costiere.

Agenţia Europeană de Mediu şi Comisia Europeană speră ca rezultatele raportului pe anul 2012 să încurajeze şi mai mult cetăţenii europeni să se distreze cât mai mult în zonele cu ape pentru scăldat.

Acest raport oferă un rezumat cuprinzător privind calitatea apelor penru îmbăiere din statele membre ale Uniunii Europene din perioada sezonului de scăldat 2012. De asemenea, raportul arată şi evoluţia calităţii apei pentru scăldat în perioada 1990-2012.

În fiecare an, Agenţia Europeană de Mediu colectează date privind calitatea apei pentru îmbăiere, strânse de către autorităţile locale de la peste 22.000 de zone aflate în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în Croaţia şi Elveţia. De asemenea, agenţia măsoară şi nivelurile de bacterii provenite din apele uzate şi de la animale. Mai mult de două treimi din zone sunt plaje costiere, râuri şi lacuri.

„Este încurajator să constatăm cum calitatea apelor pentru scăldat din Europa continuă să se amelioreze. Cu toate acestea, mai rămân încă multe de făcut pentru a garanta că toate apele noastre sunt adecvate pentru scăldat şi pentru băut şi că ecosistemele acvatice sunt într-o stare bună. Apa este o resursă preţioasă şi trebuie să punem în practică toate măsurile necesare pentru a o proteja în totalitate“, a declarat Janez Potočnik, comisarul pentru Mediu.

„De la fiordurile nordice la plajele subtropicale, Europa este bogată în locuri de răcorire pe timp de vară. Acest raport dovedeşte că, în general, calitatea apelor pentru scăldat este foarte bună, însă mai există unele zone cu probleme de poluare, astfel încât oamenii sunt încurajaţi să verifice calitatea locului lor preferat pentru înot“, a mai precizat Jacqueline McGlade, director executiv al AEM.

Anul trecut 94% din apele de agrement au înregistrat o calitate la cel mai mic nivel obligatoriu, iar calitatea acestor ape s-a îmbunătăţit la 1,8% în anul 2012 comparativ cu 2,5% în anul 2010. De asemenea, a fost înregistrat şi o scădere a numărului de zone de agrement închise sau în care înotul este interzis, comparative cu situaţia din anul 2011.

Ciprul şi Luxemburg se remarcă prin faptul că zonele lor pentru scăldat au o calitate excelentă a apelor pentru îmbăiere. Opt ţări au înregistrat valori excelente ale calităţii apei, depăşind astfel media Uniunii Europene: Malta (97%), Croaţia (95%), Germania (88%), Portugalia (87%), Italia (85%), Finlanda (83%), Grecia (93%) şi Spania (83%). Aceasta este o îmbunătăţire a rezultatelor faţă de anul 2011, continuând tendinţa pozitivă de când a început monitorizarea apelor pentru scăldat în anul 1990.

În anul 2012, 95,3% din apele costiere pentru scăldat, din cele cele 27 de state ale UE, au atins standardele minime de calitate solicitate de către directivele europene şi o creştere de 2% în comparaţie cu anul 2011. Anul trecut, apele interioare pentru scăldat au fost monitorizate ca având o calitate excelentă în proporţie de 72%, cu o creştere de 1,6% faţă de anul 2011, 91% din aceste zone au o calitate bună sau satisfăcătoare şi doar 2,3% nu respectă nivelul minim al standardelor de calitate.

Numărul total al apelor pentru scăldat

Cinci ţări au avut înregistrate toate zonele cu ape pentru scăldat, clasificate ca respectând cel puţin valori obligatorii şi aume Cipru, Luxembourg, Malta, Slovenia şi România. De asemenea, zece ţări au atins nivelul maxim al nivelurilor de conformitate privind zonele cu ape pentru scăldat care se situează peste media Uniunii Europene, 78,3% şi anume Cipru (100%), Luxembourg (100%), Malta (96,6%), Croaţia (95,3%), Grecia (93,3%), Germania (88,15), Portugalia (86,7%), Italia (85,1%), Finlanda (83,4%) şi Spania (82,8%). Totuşi, trebuie menţionat că o parte dintre aceste ţări au înregistrat şi zone cu ape pentru scăldat neconforme. Cele mai ridicate niveluri ale apelor pentru scăldat neconforme s-au înregistrat în Belgia (13%), Olanda (6,5%), Anglia (5,7%), Spania (3,8%) şi Danemarca (3,1%).

Europenii îşi doresc să înoate în ape sigure şi nepoluate

Înotul şi scufundările în apele răcoritoare sunt unele dintre cele mai mari plăceri ale verii pentru milioane de europeni şi pe măsură ce temperaturile cresc, cetăţenii se gândesc din ce în ce mai mult la plajă şi la înot.

Prima legislație privind situația apelor pentru scăldat, Directiva privind calitatea apelor pentru scăldat, a fost adoptată în anul 1975 şi a intrat în vigoare în anul 1976. Principalele sale obiective au fost acelea de a proteja sănătatea cetăţenilor şi mediul acvatic în zonele de apă costiere şi interioare. Situaţia piscinelor şi zonelor cu ape, folosite în scop terapeutic, nu au fost incluse în această directivă. În anul 2006, a fost adoptată o nouă legislaţie europeană privind apele pentru scăldat şi aceasta va intra pe deplin în vigoare la sfârşitul anului 2014. Această nouă directivă actualizează măsurile legislaţiei din 1975 şi simplifică metodele de monitorizare şi de management ale acestor zone.

Situaţia apelor pentru scăldat

Implementarea legislaţiei Uniunii Europene privind situaţia apelor pentru scăldat în anul 2012

În anul 2012, ţările europene au identificat 22.184 de ape pentru scăldat, din care 20.930 se află pe teritoriul celor 27 de ţări din Uniunea Europeană. Un total de 26 de ţări au trimis rapoarte privind zonele cu apele interioare pentru scăldat (râuri şi lacuri). În Cipru, Malta şi România, nu au existat rapoarte privind astfel de zone. Mai puţin de 10 zone cu ape interioare pentru scăldat au fost raportate în fiecare din următoarele țări: Bulgaria, Grecia, Irlanda şi Croaţia.

Statele membre ale Uniunii Europene au monitorizat 7.539 de zone cu ape pentru scăldat în anul 1990, iar toate aceste zone se aflau în şapte ţări. În anul 1991, acestea au crescut la 15.075 şi erau înregistrate pe teritoriul a 12 ţări din Uniunea Europeană. În ultimii cinci ani, numărul acestora a ajuns între 20.600 şi 21.500 (vezi Figura 1 la pag. anterioară). În anul 2012, cele 27 de state membre Uniunii Europene au raportat monitorizarea a 20.930 de astfel de zone, dintre care 69% au fost apele costiere pentru scăldat. Mai mult de un sfert din zonele cu ape pentru scăldat sunt situate în Italia (5.509) şi 16% (3.322) în Franţa.

Aproape jumătate din toate zonele costiere pentru scăldat din Uniunea Europeană se află în Italia (34%) şi în Grecia (15%) şi jumătate din zonele cu ape interioare pentru scăldat se află în Germania (30%) şi în Franţa (20%).

Statele membre sunt obligate să furnizeze rezultatele probelor către Comisia Europeană înainte de data de 31 decembrie a anului în care s-au recoltat probele. Înainte de începerea sezonului estival din anul următor, Comisia Europeană împreună cu Agenţia Europeană de Mediu, publică un raport la nivel european cu privire la situaţia zonelor cu apele pentru scăldat din Uniunea Europeană.

În anul 2012 a fost identificat un total de 20.930 ape pentru scăldat pe teritoriul statelor membre şi 1.254 în Elveţia şi Croaţia. Ţara cu cele mai multe zone cu ape pentru scăldat este Italia cu 5.509, a doua este Franţa cu 3.322, a treia ţară este Germania cu 2.295, iar a patra este Grecia cu 2.156 de astfel de zone. România se situează pe locul 22 cu 49 de zone cu ape pentru scăldat (datele sunt prezentate în Tabelul 1, de pe pagina alăturată). În figura 2 (la pag. 50) sunt prezentate rezultatele privind calitatea apelor pentru scăldat pentru fiecare ţară.

Calitatea şi nivelul de poluare ale apelor pentru scăldat

Multe dintre activităţile umane au ca rezultat poluarea apelor. Sursele principale de poluare sunt deversarea în urma tratării apelor reziduale din zonele urbane, inundarea sistemului de canalizare, apele uzate industriale, şi devărsările din zona fermelor.

În ultimul secol, numărul mare al populaţiei a dus la creşterea deversărilor din sursele reziduale urbane şi industriale, rezultând într-o creştere importantă a apelor poluate.

Numeroşi ani de investiţii în sistemul de canalizare alături de tratamentul mult mai eficient al apelor reziduale au avut ca rezultat faptul că apa din zonele de scăldat ale Europei este considerabil mult mai curată decât în urmă cu 30 de ani, când mari cantităţi de ape reziduale netratate sau tratate parţial erau deversate în astfel de zone.

Care sunt sursele majore de poluare ale zonelor pentru scăldat?

Apele curate şi nepoluate sunt esenţiale pentru ecosisteme şi pentru diverse utilizări ale oamenilor. Poluarea din multe ape de suprafaţă ale Europei au efecte negative asupra ecosistemului acvatic şi astfel flora şi fauna acvatică au fost grav afectate. Aceşti poluatori sunt de asemenea o sursă de îngrijorare pentru sănătatea publică. Poluarea apelor ia diverse forme, dar una dintre cele dominante este contaminarea cu fecale din canalizări şi de la animale. Acest gen de poluare face ca apa să aibă un aspect estetic neplăcut şi nesigur în ceea ce priveste activităţile recreative cum ar fi înotul.

Situaţia în 2012

Sursele majore de poluare responsabile pentru bacteriile fecale din astfel de zone de agrement sunt :

 Poluarea din sistemul de canalizare şi anume bacteriile din canalizări pot pătrunde în apele de agrement ca rezultat al proastei funcţionări. Apele reziduale tratate insuficient care îţi croiesc drumul către apele dulci şi mari constituie încă o problemă pe unele plaje.

 Apele care se scurg de la ferme (cu sau fără animale), gunoiul de grajd depozitat necorespunzător sau balega de la turmele de vite se pot înfiltra în izvoare, care mai târziu afectează zonele pentru scăldat din aval. Casele împrăştiate cu sistemul de scurgeri conectat greşit sau care au o întreţinere superficială a tancurilor septice pot fi şi acestea cauza poluărilor.

 Animalele şi păsările din apropierea plajelor reprezintă o altă cauză de poluare. Apele de agrement pot fi afectate de fecalele câinilor, păsărilor sau ale altor animale, având în vedere că acestea conţin un nivel ridicat de bacterii. Plajele aglomerate, cu mulţi turişti, pot avea la rândul lor o calitate proastă.

Poluarea având ca surse fermele şi sistemul de canalizare creşte în timpul ploilor abundente, ajungând la un grad crescut în râuri şi mări şi astfel sunt inundate sistemele de scurgere.

2012: Rezultatele privind situaţia apelor pentru scăldat din România

În anul 2012 autorităţile din România au raportat în conformitate cu prevederile Directivei 2006/7/CE o listă a apelor pentru scăldat, o situaţie cu perioada de început şi de sfârşit a sezonului pentru fiecare apă pentru scăldat, evenimentele de poluare pe termen scurt, situaţiile care au afectat calitatea acestor zone şi valorile măsurate ale concentraţiilor pentru doi parametri microbiologici şi anume enterococi intestinali şi Escherichia coli, cunoscut şi sub denumirea de E.coli. Acest raport oferă şi prezentarea generală a calităţii apei pentru scăldat din România pentru sezonul 2012.

În România, sezonul pentru scăldat 2012 a durat 106 zile, în perioada 1 iunie - 15 septembrie. Astfel, au fost înregistrate şi monitorizate un total de 49 de ape costiere pentru scăldat şi nu au fost raportate nicio zonă cu ape interioare pentru scăldat.

De asemenea, rapoartele anterioare sunt disponibile pe site-ul Comisiei Europene, http://ec.europa.eu/environment/water/water-bathing/index_en.htm, şi pe site-ul Agenţiei Europene de Mediu, http://www.eea.europa.eu/themes/water/status-and-monitoring/state-of-bathing-water.

Anul trecut, în România, toate apele pentru scăldat au îndeplinit valorile obligatorii, la fel ca şi în anul 2011. De asemenea, în anul 2012, nicio zonă cu apă pentru scăldat nu a fost închisă în timpul sezonului estival, aceeaşi situaţie înregistrându-se şi în anul 2011. Rezultatele privind calitatea apelor pentru scăldat din România, pentru perioada 2008-2012 sunt prezentate în Tabelul 2.

Situaţia în România

UE publică anual un raport de sinteză privind calitatea apei pentru scăldat, pe baza rapoartelor pe care statele membre trebuie să le transmită înainte de sfârşitul anului precedent. Pentru raportul din acest an, toate cele 27 de state membre, precum şi Croaţia şi Elveţia, au monitorizat şi au raportat calitatea apei pentru scăldat, având în vedere noile dispoziţii.

Cetăţenii pot obţine mai multe informaţii despre calitatea apei din zona preferată pentru scăldat accesând web- site-ul AEM dedicat apei pentru scăldat. Acest site permite utilizatorilor să descarce date şi să consulte hărţi interactive. De asemenea, cetăţenii pot transmite informaţii cu privire la calitatea apelor pentru agrement locale utilizând site-ul www.eyeonearth.org.

Ramona Buciu



Alte articole in rubrica Eco-life