Europa îşi pierde fluturii! - Eco-life | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Eco-life

Europa îşi pierde fluturii!

11 September 2013 - 03:33 PM Eco-life

Lasiommata MegeraPopulaţiile de fluturi specifice zonelor acoperite de păşuni au înregistrat un declin dramatic între 1990 şi 2011. Această tendinţă a fost cauzată de intensificarea exploatării agricole a terenurilor şi de un management neadecvat al acestui ecosistem specific, se arată într-un raport publicat în cursul lunii iulie de către Agenţia Europeană de Mediu.

Declinul dramatic al populaţiilor de fluturi de păşune ar trebui să declanşeze un semnal de alarmă cât se poate de serios, deoarece acest ecosistem specific suferă. Tocmai de aceea, există pericolul ca multe din speciile specifice lui să dispară pentru totdeauna.

Diminuarea populaţiilor de fluturi îngrijorează în mod special, deoarece această variaţie s-a constatat că poate fi considerată ca un indicator pentru majoritatea speciilor de insecte terestre. Ori aceste două grupe însumează circa două treimi din totalul speciilor de insecte terestre de pe glob.

Raportul examinează evoluţia unui număr de 17 specii de fluturi, dintre care şapte specii au o răspândire globală, celelalte zece specii având areale specifice. Din aceste 17 specii, opt au înregistrat un declin al populaţiilor, pentru două s-a înregistrat o oarecare stabilitate, iar pentru o specie s-a constatat o creştere a numărului de exemplare. Pentru restul de şase specii nu s-a putut determina o tendinţă notabilă.

Polyommatus Icarus

Printre speciile care au constituit subiectul raportului sunt fluturele albastru comun (Polyommatus icarus, a cărui populaţie a înregistrat un declin semnificativ), fluturele portocaliu (Anthocharis cardamines, cu o populaţie stabilă după 1990) şi fluturele comun roşcat (sau fluturele „comandant“, Thymelicus acteon), a cărui răspândire nu indică o tendinţă specifică.

De ce dispar fluturii?

Două dintre principalele cauze ale dispariţiei fluturilor sunt intensificarea exploatării agricole a terenurilor, respectiv tendinţa de abandon a acestora. În zonele cu şes relativ, unde lucrările agricole pot fi efectuate cu uşurinţă se înregistrează intensificarea activităţii umane. Zonele cu păşuni de altitudine şi cele mai umede sunt cele abandonate cu precădere, fenomenul înregistrându-se mai ales în Europa de Est şi de Sud. În ambele situaţii are loc o degradare a păşunilor şi implicit a habitatului specific speciilor locale de fluturi. Pe suprafeţele pe care s-au intensificat exploatările agricole, păşunile sunt uniformizate şi dispare biodiversitatea. În plus, fluturii sunt sensibili la pesticidele utilizate adesea în agricultura intensivă.

Cupido Minimus

Abandonarea unor zone de păşune are drept cauză în special situaţia economică. Atunci când exploatarea agricolă se face local şi pe parcele cu suprafeţe mici, veniturile înregistrate sunt scăzute şi nici nu sunt aplicabile măsurile prevăzute în Politica Agricolă Comună a Uniunii. În scurt timp, păşunea abandonată este acaparată de vegetaţia înaltă şi de tufăriş.

În câteva regiuni din Nord-Vestul Europei, răspândirea populaţiilor de fluturi este afectată de reţeaua rutieră şi feroviară densă, zonele umede sau pietroase, ori de aglomerările urbane în creştere ca număr şi suprafaţă. Ele tind să se deplaseze către zonele rurale în care continuă să se practice o agricultură tradiţională.

Deşi raportul se bazează pe informaţii colectate începând cu anul 1990, trebuie subliniat faptul că tendinţele actuale îşi au începutul înaintea acestui an. Tocmai de aceea, raportul sugerează posibilitatea ca declinul cu circa 50% a populaţiilor de fluturi să fie mai accentuat pe o perioadă mai îndelungată.

Monitorizarea fluturilor europeni

Raportul se bazează pe un indicator compilat pe baza datelor colectate de mai multe organizaţii şi organisme: De Vlinderstichting (organizaţie olandeză de conservare a fluturilor), Butterfly Conservation Europe şi Statistics Netherlands. Informaţiile utilizate au fost colectate în perioada 1990-2011. Indicatorul adună la un loc informaţiile obţinute de către schemele naţionale de monitorizare a fluturilor din 19 ţări europene, majoritatea membre ale Uniunii Europene. La colectarea informaţiilor au contribuit câteva mii de voluntari pregătiţi în prealabil, care au străbătut circa 3.500 de suprafeţe desemnate pentru cercetare de-a lungul întregului continent.

Strategia europeană pentru biodiversitate recunoaşte statutul defavorizat al păşunilor, fiind necesar un management adecvat al acestor areale, nu numai în cadrul siturilor protejate din cadrul reţelei Natura 2000, ci şi a zonelor cu suprafeţe agricole. Tocmai de aceea, raportul menţionează faptul că o îmbunătăţire a sistemului de plăţi din cadrul Politicii Agricole Comune ar putea constitui o soluţie a problemei păstrării biodiversităţii pe suprafeţele cu păşuni.

Marian Jianu



Alte articole in rubrica Eco-life