O viziune asupra principiilor politicii de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice - Legislatie internă, legislatie externă si directive europene | Ecologic

Legislaţie

O viziune asupra principiilor politicii de gestionare a deÅŸeurilor de echipamente electrice ÅŸi electronice

07 September 2009 - 01:39 PM Legislaţie

În propunerea sa pentru revizuirea Directivei 2009/96/CE privind DEEE, Comisia Europeană afirmă că: „[...]statele membre se vor asigura că producătorii şi terţele părţi care acţionează în numele acestora vor atinge o rată de colectare de minimum 65%“ şi că „statele membre se vor asigura că producătorii vor finanţa colectarea, tratarea, valorificarea şi eliminarea nepoluantă a DEEE-urilor din gospodării depozitate la punctele de colectare înfiinţate conform Art. 5(2). Statele membre, acolo unde este cazul, vor încuraja producătorii să finanţeze toate costurile aferente punctelor de colectare a DEEE din gospodării“.

WEEE Forum a evidenţiat cu claritate faptul că ţinta de colectare măsurabilă în kilograme per locuitor, prevăzută în Directiva iniţială (originală), este inadecvată. Totuşi, există motive de a crede că noua ţintă propusă, exprimată ca procent din cantitatea de echipamente pusă pe piaţă şi impusă producătorilor, şi nu statelor membre, nu va reuşi să soluţioneze prolemele apărute în procesul de aplicare a Directivei. Un eşec în a stabili cerinţa ca toate deşeurile electrice şi electronice să fie predate producătorilor, în combinaţie cu propunerea de a încuraja producătorii să finanţeze costurile aferente facilităţilor de colectare a deşeurilor din gospodării, va crea condiţii inechitabile. Există deja câteva astfel de exemple de condiţii inechitabile şi concurenţă neloială privind DEEE în Europa. Modificările propuse vor mări dramatic costurile pentru producători şi vor amplifica măsura în care producătorii pot fi ţinuţi captivi de către colectorii de deşeuri.

Adevăratul obiectiv al Directivei nu va fi atins, iar problemele identificate legate de export şi tratare ilegală nu vor fi rezolvate.

În schimb, comercianţii de deşeuri care controlează colectarea de DEEE vor putea să dicteze condiţiile în baza cărora producătorii sau schemele lor colective vor avea acces la DEEE. Răspândirea unui astfel de comportament în întreaga Europa ar trebui prevenită prin rezolvarea acestor probleme la nivelul statelor membre.

Soluţia WEEE Forum se sprijină pe următoarele principii esenţiale:

• Toate părţile implicate în gestionarea DEEE-urilor trebuie să constituie subiect al obligaţiilor de raportare, înregistrare şi tratare prevăzute în Directivă. Dacă totuşi acest principiu este considerat nepotrivit din punct de vedere politic, trebuie introdusă o reglementare care să garanteze accesul echitabil la deşeuri pentru toate părţile care au obligaţii legale.

• Părţile care au obligaţii legale sunt datoare să primească toate DEEE-urile care le sunt predate.

• Municipalităţile trebuie să rămână concentrate a-supra activităţilor pe le-au îndeplinit bine de-a lungul timpului: colectarea tuturor tipurilor de deşeuri, inclusiv deşeuri de echipamente electrice şi electronice.

• Autorităţile trebuie să combată în mod activ practicile ilegale.

• Trebuie avută în vedere o extindere a restricţiilor privind exportul anumitor tipuri de DEEE.

Prin acest document, WEEE Forum caută să contribuie, atât prin furnizarea unei opinii profesionale, cât şi a faptelor şi a cifrelor, la discuţiile privind revizuirea Directivei. Elementul principal al acestui document îl constituie noile ţinte de colectare propuse şi cerinţele îndreptate către statele membre privind finanţarea cel puţin a costurilor preluării de la punctele de colectare, tratării, valorificării şi eliminării DEEE şi de a încuraja producătorii să preia responsabilitatea colectării DEEE-urilor, în principal prin finanţarea colectării DEEE de-a lungul întregului lanţ, inclusiv din gospodării.

În evaluarea impactului făcută de Comisie se presupune în mod explicit că producătorii vor putea să îşi recupereze costurile direct de la consumator. A-ceasta pare a fi o justificare pentru extinderea responsabilităţii producătorului, însă noi o considerăm o presupunere greşită. Nu este garantat nici faptul că valoarea materialelor reciclabile din DEEE este returnată producătorului - şi probabil că nici nu este în majoritatea ţărilor.

Care este adevărata problemă?

Noua ţintă de colectare - Articolul 7 al propunerii Comisiei spune că: „[...] statele membre sunt obligate să se asigure că producătorii sau terţele părţi care acţionează în numele lor ating o rată minimă de colectare de 65%“ şi că „[...] rata de colectare este calculată pe baza cantităţii totale de DEEE colectată [...] în decursul unui an într-un stat membru, exprimată ca procent al mediei greutăţii echipamentelor electrice şi electronice puse pe piaţă în cei doi ani precedenţi în acel stat membru“.

WEEE Forum consideră că această abordare este defectuoasă.

• Este incorect din punct de vedere legal ca părţile implicate să fie făcute responsabile pentru ceva, fără a li se asigura mijloace de a-şi îndeplini responsabilităţile. Nicio parte nu ar trebui să fie făcută răspunzătoare pentru ceva ce nu-i este sub control - consumatorii nu pot fi obligaţi să returneze aparatura aflată la sfârşitul perioadei de utilizare, decât prin lege.

• Este inadecvat ca legislaţia UE să se adreseze doar unui singur actor al societăţii, mai exact producătorilor şi terţilor care acţionează în numele acestora, în vederea atingerii ţintei de colectare. În primul rând, producătorii sau terţii care acţionează în numele acestora nu se află în postura de a obliga consumatorii să le returneze aparatura aflată la sfârşitul perioadei de utilizare.

În al doilea rând, aceştia nu pot împiedica alte segmente ale societăţii - precum comercianţii de deşeuri metalice sau municipalităţile - să vândă deşeuri electronice cu scopul de a face profit. Cu alte cuvinte, producătorii nu au la dispoziţie instrumente legale pentru a obţine accesul la deşeuri sau să se asigure că ceilalţi actori care colectează deşeuri electrice şi electronice le gestionează corespunzător; în mod special, DEEE-urile cu valoare materială pozitivă vor fi inaccesibile producătorilor. De exemplu, în Marea Britanie, câteva organizaţii comerciale deţin un control semnificativ asupra DEEE-urilor colectate, neavând nicio obligaţie din punct de vedere legal, asupra locaţiilor de tratare sau asupra alegerii anumitor producători sau scheme de conformitate. Există dovezi care atestă faptul că în Polonia, consumatorii predau DEEE-urile punctelor de colectare (mai mult de 1000 dintre aceştia numai în Varşovia), de unde ajung pe mâna comercianţilor, care le tranzacţionează pe piaţa neagră şi astfel nu ajung să fie tratate corespunzător. Procesatorii joacă un rol important în activităţile legate de DEEE.

• Dacă procentul propus este sau nu adecvat, este discutabil şi mai puţin important. Însă studii recente asupra unor cifre cheie (vezi anexa I şi cifrele cheie pe 2007, care vor fi publicate în numărul următor al revistei ecologic), au demonstrat cu claritate faptul că ţinta de 65% nu a fost până acum atinsă de nicio organizaţie de preluare a responsabilităţii producătorilor din cadrul WEEE Forum, cu excepţia unuia sau a două cazuri din statele membre unde sistemele au acces mai facil la deşeuri şi o îndelungată istorie a predării DEEE-urilor către sistem şi unde populaţia este informată cu privire la problemele legate de mediul înconjurător. Aşadar, din toate punctele de vedere, ţinta propusă este complet nerealistă pentru majoritatea statelor membre unde operează cadrul legal existent. Există motive să credem că ţinta va rămâne de neatins pentru majoritatea statelor membre, în primul rând din cauza incapacităţii acestora de a garanta accesul la deşeuri, dar şi din considerente culturale, economice şi din alte motive, precum şi ca rezultat al faptului că anumite condiţii nu se vor regăsi prea curând (vezi anexa II).

• Este de asemenea interesant de observat faptul că ţinta de colectare bazată pe volumul de vânzări al ultimilor doi ani va avea ca rezultat mai puţine deşeuri electrice şi electronice care vor trebui colectate într-un anumit an ca o consecinţă a recesiunii economice, în timp ce vor fi necesari ani de zile până când produsele se vor transforma în DEEE.

Responsabilitate financiară pentru colectarea din gospodării - Prevederile privind ţintele de colectare ar trebui citite alături de articolul 12, care spune: „Statele membre vor lua măsuri astfel încât producătorii să asigure cel puţin finanţarea preluării, tratării, valorificării şi eliminării nepoluante a DEEE din gospodării colectate la punctele de colectare reglementate de Art. 5(2). Statele membre, acolo unde este cazul, vor încuraja producătorii să finanţeze costurile aferente punctelor de colectare a DEEE din gospodării“.

Evaluarea impactului care însoţeşte propunerea Comisiei pentru o nouă Directivă evidenţiază obiectivul acestei măsuri, şi anume: „crearea condiţiilor echitabile de desfăşurare a activităţii atât pentru producătorii care optează pentru scheme individuale de colectare separată a DEEE-urilor, cât şi pentru producătorii care optează pentru soluţii colective, folosind locaţiile de colectare municipale, transferând astfel către terţe părţi o parte din costurile de colectare selectivă“.

În plus, responsabilizarea financiară a producătorilor pentru colectarea din gospodării, în combinaţie cu noua ţintă de colectare, sunt gândite a fi stimulente pentru producători sau terţele părţi care acţionează în numele lor, pentru a pune bazele unor facilităţi de colectare proprii.

Această abordare este defectuoasă din mai multe considerente:

• O reglementare CE care ar obliga statele membre să încurajeze părţile obligate legal să finanţeze toate costurile generate de facilităţile de colectare, transcede măsurile necesare îndeplinirii obiectivului privind eficientizarea Directivei. Tocmai din acest considerent încalcă principiul proporţionalităţii. Se poate chiar argumenta că aceasta încalcă principiul subsidiarităţii.

• Propunerea presupune în mod incorect că actorii din statele membre deţin modalităţile legale de a deveni posesori ai DEEE-urilor. În statele unde există mai multe scheme de conformare şi nu există niciun drept de acces către DEEE-urile colectate în concordanţă cu cota de piaţă a schemei, această problemă este exacerbată. În Marea Britanie a-cest lucru a condus la cantităţi colectate în excces, fapt care le depăşeşte obligaţiile, căutând apoi să le vândă altor scheme. Pe o piaţă în care 100% din DEEE-urile colectate separat trebuie finanţate conform cotelor de piaţă, acele scheme care nu colectează cantităţile stabilite de DEEE-uri trebuie să le cumpere de la alţii. În absenţa unei autorităţi de gestionare centralizată şi unor mecanisme de control al preţurilor, unora dintre părţi li se cere răscumpărarea din partea colectorilor de DEEE. Legislativul din Marea Britanie nu numai că nu a putut garanta accesul liber la deşeuri, dar nici nu a reuşit să stabilească o autoritate de gestionare centralizată.

• Se vor crea condiţii inegale de desfăşurare a activităţii în Europa. Municipalităţile din statele mai sărace, unde nu există încă o infrastructură adecvată de colectare, vor fi tentate să transfere costurile de amenajare a sute de noi puncte de colectare de-a lungul întregului lor teritoriu părţilor care au obligaţii legale. În acele state în care infrastructura a fost deja dezvoltată, status quo-ul ar putea prevala.

• Formularea sugerată poate avea efectul ca uneia dintre părţi să-i fie solicitată aprobarea tuturor costurilor şi semnarea unui cec în alb, fără a avea vreo influenţă asupra managementului acestor costuri. Această situaţie nu poate duce la eficienţă şi, de aceea, costurile colectării, cel mai probabil, vor scăpa de sub control. Articolul 12 subminează abordarea tradiţională a negocierii dintre actori liberi, supuşi regulilor din statele membre. Această situaţie este similară celei create de o taxă şi trebuie astfel aprobată în mod unanim şi, în niciun caz, doar cu majoritatea calificată de voturi din Consiliul Miniştrilor.

• Consumatorii vor sfârşi prin a plăti de două ori, odată prin taxele de colectare a deşeurilor pe care le plătesc deja autorităţilor şi apoi prin preţurile mai ridicate ale noilor produse, deoarece producătorii nu vor avea altă alternativă decât să-şi mărească preţurile pentru a-şi acoperi costurile.

• Obligaţia de a plăti toate costurile aferente punctelor de colectare - dat fiind şi faptul că părţile obligate legal nu au niciun cuvânt de spus în privinţa managementului acestor servicii - nu garantează în niciun fel faptul că deşeurile nu vor mai fi exportate în mod ilegal sau tratate necorespunzător. De aceea, măsura propusă este total ineficientă.

• Colectarea este adesea, şi pe bună dreptate, o competenţă exclusivă a municipalităţii. Multe municipalităţi din cadrul statelor membre îşi doresc să se menţină această situaţie şi au o multitudine de instrumente administrative şi legale la dispoziţia lor, cum ar fi politica de emitere a autorizaţiilor, prin care să descurajeze iniţiativele actorilor privaţi de a încheia contracte cu furnizori de servicii competitori sau de a înfiinţa puncte de colectare concurente. A-ceasta este în mod evident o problemă. A solicita unei părţi să achite facturile altei părţi, fără asigurarea unor modalităţi alternative realiste de conformare, încalcă un principiu legal esenţial: nicio parte nu poate fi făcută responsabilă de ceea ce nu poate fi controlat direct sau indirect de către aceasta.

• Dacă totuşi cineva, cum ar fi magazinele cu profil electro sau facilităţile obişnuite de colectare municipale, ar avea din punct de vedere legal dreptul de a recupera costurile colectării la domiciliu, mai multe părţi vor fi încurajate să pornească asemenea tip afaceri şi să creeze obligaţii suplimentare pentru producători şi schemele de colectare ale acestora. Totuşi, cineva ar trebui să se întrebe dacă există vreun beneficiu real din punct de vedere al protecţiei mediului în multiplicarea numărului de puncte de colectare în aceeaşi localitate (ţinând în mod special cont de creşterea numărului de transporturi pentru aceeaşi cantitate de DEEE).

• În astfel de cazuri, unde punctele de colectare competitoare sunt în principiu acceptate, realitatea poate dovedi că sunt prohibitiv de costisitoare.

• Producătorii se vor vedea obligaţi să înceapă negocierile cu organizaţiile pentru a obţine accesul la DEEE-uri - o practică destul de nouă în majoritatea statelor membre. Aceştia nu vor a-vea variante alternative pentru a nu plăti un preţ inaccesibil de mare pentru conformare. În unele state membre, deja se desfăşoară negocieri cu părţi nerezonabile; Directiva propusă ar agrava această situaţie.

• Cu alte cuvinte, producătorii şi terţii care acţionează în numele lor se vor găsi participanţi la o piaţă aşa-zis „captivă“, piaţă în care terţe părţi pot pune presiune asupra lor sub motivul obligaţiei de a se conforma legislaţiei. Acest lucru este incceptabil.

(Continuare în numărul viitor)

ecologic



Alte articole in rubrica Legislaţie


Alege o altă temă de culori

Revista

Cele mai populare articole