Nor de controverse în jurul noului ordin privind pesta porcină africană - Legislatie internă, legislatie externă si directive europene | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Legislaţie

Nor de controverse în jurul noului ordin privind pesta porcină africană

12 October 2018 - 02:27 PM Legislaţie

Liber la vânătoareOrdinul nr. 827 din 23 august 2018 privind aprobarea unor măsuri pentru combaterea pestei porcine africane emis de Ministerul Apelor și Pădurilor a fost aspru criticat de mai multe organizații de protecția mediului. Noile prevederi ar urma să aibă consecințe dezastruoase asupra faunei din România - susțin ONG-urile. Am analizat documentul ministerial și dispozițiile pe care le completează, am citit cu atenție luările de poziție și am descoperit că problema este în altă parte.
Irina Tomșa

Pesta porcină amenință să se extindă acum la nivelul întregii Europe. Recent prezenţa virusului PPA a fost confirmat în data de 12 septembrie a.c. și într-o comună aflată la circa zece kilometri de graniţa Belgiei cu Franţa, ceea ce potrivit Ministerului francez al agriculturii „constituie o răspândire de o rapiditate fără precedent a bolii, care necesită o reacţie la înălţimea mizelor economice considerabile pentru firmele agroalimentare franceze“. Planurile prevăd măsuri de zonare extreme, restricţii serioase ale unor activităţi cum ar fi vânătoarea, supravegherea extrem de atentă a crescătoriilor şi a faunei sălbatice, aplicarea unor măsuri de biosecuritate fără precedent pentru a evita introducerea virusului în crescătoriile de porci şi măsuri stricte de supraveghere în abatoare. Seriozitatea de care dau dovadă oficialii din alte țări europene ar trebui să fie un exemplu pentru cei din București.

În România, locul de unde a izbucnit această epidemie, autoritățile par însă total depășite de situația care este de o gravitate extremă nu numai pentru crescătorii de porci care își văd afacerile distruse ci, poate în primul rând, pentru oamenii de rând care din creșterea acestor animale își asigurau subzistența.

Liber la vânătoare

Cu mai mult de 1000 de focare de pestă porcină și cu peste 300.000 de porci eutanasiați, autoritățile din România încearcă cu disperare să găsească acum o cale de limitare a dezastrului.

Una din aceste măsuri este eliminarea posibililor vectori care pot transmite boala, altfel spus omorârea unor animale sălbatice.

Decizia, nefericită, dar necesară se pare, este contestată de reprezentanții societății civile.

Problema pestei porcine care ar trebui poate să țină mai mult de siguranță națională și mai puțin de dezbatere publică, a declanșat la noi un adevărat război mediatic între Ministerul Agriculturii, asociațiile vânătorilor și unele ONG-uri care se opun măsurilor pe care autoritățile vor să le ia.

Ordinul nr. 827 din 23 august 2018 emis de Ministerul Apelor şi Pădurilor este mărul discordiei. Documentul prevede pe lângă suplimentarea cotelor de vânătoare la mistreți și vânarea integrală, până la 1 decembrie 2018, a cotelor de recoltă la speciile șacal, vulpe, cioară grivă și coțofană aprobate pentru perioada 2018 - 2019 în zonele neafectate de pesta porcină africană (PPA).

„Prin simpla prezență a vânătorilor în zonele afectate și prin sunetul focurilor de armă se va crea un deranj major, iar mistreții purtători activi ai virusului probabil se vor muta în alte zone“, atrage atenția Cristian Remus Papp, manager național pentru Biodiversitate și Arii Protejate WWF România.

Vorbim despre zone diferite

Greșeala WWF și a altor organizații de mediu care au protestat pe această temă este că au impresia că Ministerul Apelor și Pădurilor vrea să intensifice vânarea animalelor în zone afectate de PPA, cu animale infestate de virus, pe când la o lectură atentă a Ordinului nr. 827 vedem că fiecare articol se referă explicit și exclusiv la ariile neafectate.

Pesta porcină face ravagii

Iată ce se spune la articolul 3: „Cotele de intervenție pentru specia mistreț aprobate conform prevederilor art. 1 se realizează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin în toate fondurile cinegetice neafectate de virusul pestei porcine africane“. La art. 4 se prevede clar că „În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, în toate fondurile cinegetice neafectate de virusul pestei porcine africane se vânează integral cotele de recoltă la speciile șacal, vulpe, cioară grivă și coțofană“.

Conformitate sau neconformitate cu recomandările Comisiei Europene?

Într-un interviu pentru RFI, Ovidiu Bufnilă, responsabilul de comunicare al Societății Ornitologice Române (SOR), spune că documentul emis de Ministerul Apelor și Pădurilor ar stimula vânarea animalelor în zone afectate de pestă și măsurile prevăzute ar intra astfel în contradicție cu recomandările din Strategia pentru UE privind pesta porcină africană.

Reprezentantul SOR a declarat că „în documentul de pe site-ul Comisiei Europene, la articolul 8 este precizat că vânarea mistreților nu este o soluție, ci o problemă, dat fiind că turmele de mistreți infectați vor fi dislocate și vor întâlni alte populații pe care să le infecteze. Mai mult, din partea Comisiei Europene este recomandat ca vânătoarea de mistreți să fie interzisă la apariția unor focare active. Ea poate fi reluată la trei luni după ce nu apar noi cazuri. Aceeași situație este și la European Food Safety Authority, care nu recomandă intensificarea vânătorii de mistreți, deoarece populațiile se pot muta“.

Dar noul ordin ministerial se referă explicit și exclusiv la vânătoarea în zonele necontaminate, deci unde nu a fost întâlnit niciun focar de virus, așadar nu contrazice nici recomandările Comisiei Europene, nici pe cele ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor. Argumentele prezentate la RFI sunt aceleași cu cele din comunicatul WWF România, în care se declara: „Măsurile sunt extreme și nu au susținere științifică, fiind în unele cazuri în contradicție cu Strategia UE de combatere a PPA, cu recomandările și studiile științifice ale Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară și cu Directivele Păsări și Habitate ale Comisiei Europene. Acestea prevăd, dimpotrivă, interzicerea totală a vânătorii în zonele nou infestate și luarea unor măsuri stricte de izolare a focarelor“. Din nou, se vorbește despre cu totul alte arii decât cele la care se referă Ordinul.

Atenţie!

Intensificarea vânării mistreților în arii neafectate de virus este în concordanță cu Strategia Comisiei Europene referitoare la pesta porcină africană, care prevede la punctul 3.1.8. reducerea programată a efectivelor de porci sălbatici ca obiectiv principal.

Terminologia folosită în documentul CE este una specifică și poate părea neclară, dar acronimul WAMTA folosit pentru aceste arii este explicat la definițiile din punctul 3.1.1. WAMTA (Wider Area for Medium Term Actions), care se traduce prin Arii Extinse pentru Acțiuni pe Termen Mediu, se referă la ariile aflate în jurul zonelor restricționate pe o distanță de
câteva sute de kilometri. Este vorba așadar de arii aflate în afara zonelor contaminate și restricționate, iar în aceste arii Comisia recomandă reducerea efectivelor de mistreți prin intensificarea vânării.

Măsurile privind reducerea populației de mistreți prevăzute în Strategia Comisiei Europene sunt incluse încă din august 2017 ca modificări la Programul Național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane. Au fost preluate punct cu punct și subpunct cu subpunct la art. 28.

Câte animale ar urma să fie vânate și în ce interval?

Noul ordin ministerial suplimentează cota de vânătoare la mistreț cu 28.013 exemplare, repartizate pe mai mult de 1.500 de fonduri cinegetice. Cota se adaugă celei aprobate anterior pentru perioada de vânătoare 15 mai 2018 - 14 mai 2019, care era de 53.134 de capete. Așadar, la nivelul întregii țări rezultă un total de 82.147 de porci mistreți care ar trebui împușcați până la 1 decembrie 2018, adică în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a documentului.

Comunicatul WWF atrage atenția că „Ordinul prevede, pe lângă suplimentarea cotelor de vânătoare la porcii mistreți, vânarea integrală a cotelor de recoltă la speciile șacal, vulpe, cioară grivă și coțofană aprobate pentru perioada 2018 - 2019. Aceasta înseamnă, spre exemplu, eliminarea a 10.361 de șacali dintr-o populație totală de 14.273 de indivizi (respectiv 72%) și a 49.966 de vulpi dintr-un efectiv total de 73.285 de exemplare (respectiv 67%). Măsurile vor reduce drastic populațiile acestor specii într-o perioadă foarte scurtă de timp, cu consecințe negative pe termen lung atât la nivelul speciilor, cât și la nivelul ecosistemelor“.

Liber la vânătoare

Cifrele, mari, este adevărat, reprezintă de fapt cotele care fuseseră aprobate anterior pentru perioada de vânătoare 15 mai 2018 - 14 mai 2019 la aceste specii de prădători. Singura noutate este că termenul limită până la care acestea ar urma să fie vânate este devansat de la 14 mai 2019 la 1 decembrie 2018. Reducerea preconizată a populațiilor nu este mai drastică, ci exact aceeași cu cea deja prevăzută, iar perioada de vânare se reduce de la opt luni și jumătate la trei luni.

Organizațiile de mediu au dreptate însă să protesteze că Ministerul Apelor și Pădurilor nu a întocmit o evaluare pe termen lung a efectelor asupra faunei, pe care să o fi inclus într-o notă de fundamentare a Ordinului nr. 827.

Ce i se poate reproșa Ordinului nr. 827

Includerea speciilor de prădători ca vulpea, șacalul, cioara grivă și coțofana pe lista animalelor care trebuie vânate pentru a limita extinderea epizootiei este una discutabilă. Strategia Comisiei Europene privind pesta porcină africană nu spune nimic despre aceste animale.

Nu avem motive să punem la îndoială afirmația Societății Ornitologice Române, care susține că „nu există niciun articol științific care să demonstreze că PPA se răspândește cu ajutorul păsărilor de pradă sau al animalelor necrofage. Articolele existente care detaliază modalitățile de transmisie a bolii nici măcar nu amintesc această posibilitate sau subliniază că probele de sânge luate de la rozători și păsări din zonele afectate de pestă porcină nu au conținut virusul“.

În comunicatul WWF România se spune chiar că vulpile, șacalii, ciorile grive și coțofenele sunt prădători care „au un rol pozitiv, de combatere a PPA cu costuri zero“. Organizația declară că „ultimele observații pe teren realizate de experții WWF, cele mai recente din luna august, arată că șacalii din Delta Dunării au contribuit deja la combaterea virusului, consumând cadavrele și indivizii bolnavi de mistreț. (…) Virusul PPA se transmite doar între suine, prin contact direct între indivizii bolnavi și cei sănătoși, respectiv prin contactul direct al mistreților sau porcilor sănătoși cu părți ale cadavrelor animalelor infestate, țesuturi, sânge etc. Singurele despre care s-a demonstrat că reprezintă un vector și un factor de risc pentru transmiterea virusului sunt anumite specii de căpușe“.

Liber la vânătoare

Reproșurilor WWF i se opune poziția exprimată de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) prin dreptul la replică semnat de biologul N. Pârlog și adresat instituțiilor media care au preluat comunicatul WWF. Cităm din documentul publicat de Digi24.ro: „În contradicție cu susținerea reprezentantului WWF România, din care rezultă că speciile prădătoare necrofage ar contribui la eradicarea virusului PPA, afirmăm că acestea constituie în primul rând vehiculatorul principal al acestui virus extrem de riscant pentru o importantă ramură a economiei României și pentru echilibrul ecologic“. Pentru mai multe lămuriri, N. Pârlog atașează articolul „Responsabilitate civică în problema PPA“ scris de Dr. Ing. Neculai Șelaru, din care nu aflăm date despre comportamentul prădătorilor ca vectori de transmitere a virusului.

În România orice decizie este subiect de dezbatere publică. Amatorismul, contradicția, retorica dar și interesele de ordin financiar caracterizează dezbaterea publică în România. ONG-urilor li se poate reproșa că nu au citit cu atenție Ordinul nr. 827 din 23 august 2018, este adevărat. Dar nu poate fi trecută cu vederea reacția disproporționată a organizațiilor vânătorilor care pe lângă faptul că își văd acum un vis împlinit prin numărul mare de animale sălbatice pe care le pot împușca în interes național, mai fac din asta și o sursă de venit, fiindcă în tot măcelul ce va urma, toată distracția va fi pe bani, desigur. 



Alte articole in rubrica Legislaţie