Confidenţialitatea, de la caritate la obligaţii
Dintre toate tipurile de ambalaje care sunt puse în circulaţie pe piaţă, cele de tip PET creează cele mai multe probleme din punct de vedere al impactului pe care ambalajele îl au asupra mediului înconjurător. PET-urile sunt prea uşoare, prea voluminoase şi prea ieftine. Iar toate calităţile care le recomandă pentru folosirea lor în scop comercial devin defecte majore atunci când lichidul din ele dispare şi ele devin un ambalaj post consum.
Teoretic, PET-ul este reciclabil. Spun teoretic, fiindcă puţini sunt acei utilizatori care manifestă cu adevărat responsabilitate faţă de mediu, în condiţiile în care goana după profit este singurul scop al activităţii lor. PET-ul înghite orice, de la apă chioară la băuturi carbogazoase, la bere, vin, vodcă, ulei şi până la lichidul pentru spălarea parbrizului.
Ajuns în natură, PET-ul este practic indestructibil. Ori la noi, în România, în natură ajunge cea mai mare cantitate din PET-urile puse pe piaţă. În natură sau la gropile de gunoi.
Jocurile de interese, raportările festiviste şi complicitatea unor autorităţi competente au făcut ca o situaţie de neacceptat în altă ţară europeană să devină o regulă în România.
Raportările fictive, contractele strict confidenţiale impuse de părţile responsabile, lipsa de
transparenţă în cheltuirea banilor sunt numai câteva din practicile poluatorului din România.
Aici la noi, totul este altfel. Timbrul verde este şi el mult mai mic decât altundeva şi asta chiar dacă brand-ul, de care se face atâta tapaj, este acelaşi. Am fost şi rămânem o ţară din lumea a treia pentru mulţi.
Iar efectul acestei politici este vizibil cu ochiul liber. Nu ai nevoie de tabele, de cifre aranjate în spirit patriotic din condei pentru a vedea adevărul. Suntem una dintre cele mai murdare ţări ale Europei.
Sunt multe de făcut în domeniul ambalajelor în România.
Reintroducerea subvenţiei pentru susţinerea colectării PET-urilor este o măsură atât necesară, cât şi normală, în condiţiile în care la Administraţia Fondului pentru Mediu se încasează sume special destinate acestei activităţi. Fiindcă această activitate, colectarea PET-urilor trebuie să fie susţinută din banii poluatorului, poluator care trebuie să plătească fie că vrea, fie că nu vrea.
Dar ceea ce cred eu că ar trebui făcut înainte de toate este schimbarea mentalităţilor. A mentalităţii cetăţeanului, dar şi a poluatorului. O schimbare care trebuie să vizeze perioada şi modul în care se fac anumite raportări şi se stabilesc valorile timbrului verde. Fiindcă dacă se vrea cu adevărat schimbarea acum în România, atunci această schimbare nu se poate face decât prin impunerea unei transparenţe totale în ceea ce priveşte obligaţiile pe care le au şi modul în care îşi îndeplinesc aceste datorii faţă de mediu, faţă de cetăţeni şi faţă de Stat agenţii economici.
Transparent, cu responsabilitate şi fără ipocrizie. Confidenţialitatea, acest termen atât de drag unora, ar trebui să se aplice numai atunci când se face vreun act de caritate. Dar şi aici suntem altfel. Cu actele de caritate ieşim în stradă ca să se ştie, iar obligaţiile ni le îndeplinim conform unor contracte confidenţiale.
Sau poate că tot ce nu e profit e, în mentalitatea unora, caritate, pomană. Oare aşa o fi?
Alte articole in rubrica Opinii
-
O Europă cu WC-ul în fundul curţii
Enervante cred că sunt pentru unii politicieni de-ai noştri datele statistice ale instituţiilor europene. Un studiu recent al Biroului European de ...
-
O interdicţie curioasă
Avem multe obligaţii faţă de Uniunea din care facem parte. Anul acesta trebuie să implementăm legislaţia europeană, trebuie să definitivăm an ...
-
Buy-back-ul, între obligaţii şi ipocrizie
Campanile buy-back au înfierbântat spiritele în rândul asociaţiilor de preluare de responsabilităţi din domeniul echipamentelor electrice şi e ...
-
O generaţie care mă uimeşte
Inundaţiile din acest an au dat măsura incapacităţii societăţii noastre de a se situa în istoria acestui neam, cât de cât, pe o poziţie dece ...
-
La ce vă aşteptaţi?
România va ieşi din criza economică mai devreme sau mai târziu, cu sau fără vreo minunăţie de guvern mioritic care, prin absurd vorbind, ar fi ...
-
Buy-back în stil dâmboviţean
Buy-back-ul este un instrument de marketing practicat de producătorii de echipamente electronice şi electrocasnice în numeroase ţări, cu scopul d ...
-
De la ecologie, la profit prin ipocrizie
Trăim într-o uniune de state în care politicile de protecţie a mediului sunt o realitate. O realitate nu de puţine ori nedreaptă şi dureroasă ...
-
Amărâţii ce stau la baza unei industrii
În orice ţară din lumea asta, fierul vechi reprezintă o resursă importantă pentru industrie. Iar activitatea de colectare şi valorificare a fie ...
-
Spre o lume a lupilor?
250.000 de oameni se nasc zilnic pe Pământ, cam un milion la patru zile. Aceste cifre au ajuns pe ordinea de zi la marea reuniune de la Copenhaga, ...
-
În ţara asta...
S-a încheiat un an greu pentru toţi cei care fac altceva pe lumea asta decât să aştepte ca Statul să le dea. Salarii, prime, pensii, drepturi, p ...
-
Reciclarea, o afacere în România
În plină criză economică, industria de reciclare din România, deşi a fost afectată ca şi celelalte ramuri economice, este în plină revenire. ...
-
O grabă suspectă
Deşeurile electrice şi electronice, în mod cert mai mult decât celelalte tipuri de deşeuri, trezesc interesul investitorilor din domeniul recicl ...
-
Bancomate pe bază de PET
De ceva timp se vorbeşte tot mai insistent despre o introducere a sistemului buy-back la PET-urile post consum. La prima vedere iniţiativa este lău ...
-
O săptămână de sărbătoare
În România s-a sărbătorit în acest an, timp de o săptămână, ziua mediului. Original, frumos şi educativ. ...
-
O bătălie cu efecte imediate
Discuţiile şi dezbaterile pe tema deşeurilor electrice şi electronice, a aşa numitelor DEEE-uri, eclipsează aproape în totalitate alte subiecte ...
