O problemă care nu se rezolvă cu bani
O linişte specifică ţării noastre s-a aşternut şi asupra scandalului deşeurilor de ambalaje, scandal care a zgâlţâit din temelii sistemul de preluare de responsabilităţi din România în primele luni ale anului acesta. Atunci, nou instalata conducere a Ministerului Mediului declara că intenţia sa nu este aceea „de a aplica penalităţi pentru fiecare kilogram de deşeu nereciclat, ci este impulsionarea unui sistem funcţional de management al deşeurilor de ambalaje care să nu plaseze România în nefericita situaţie a unui infringement pe această temă“.
Acum, spre sfârşitul anului, ne dăm seama că toată această „impulsionare a unui sistem funcţional“ nu a fost un scop asumat cu adevărat de cineva din conducerea instituţiei. Fiindcă în decursul celor 10 luni nu s-a impulsionat nimic în ceea ce priveşte deşeurile, iar infrigementul este de neevitat.
S-a distrus în schimb din temelii, definitiv şi imposibil de refăcut, un sistem oarecum imperfect, dar care funcţiona, şi a fost înlocuit cu un alt sistem de haos generalizat, un sistem în care cei care au regizat tot acest scandal, grupurile de influenţă, au prosperat cum nici ei nu şi-ar fi imaginat.
Nu mai miră pe nimeni faptul că după aproape un an de când s-au declanşat anchetele în cazul deşeurilor de ambalaje nimeni nu a fost trimis în judecată. Cum nu ne-a mirat că toate organizaţiile de transfer de responsabilitate au fost declarate imediat vinovate. De autorităţi, de presă, de cei care le-au încredinţat responsabilităţile, de toată lumea...
Ştirile venite pe surse, tăcerea conducerii ministerului, zvonurile şi bârfa au înlocuit ca în orice ţară din lumea a treia, prezumţia de nevinovăţie, decenţa şi asumarea publică a unor declaraţii.
Tot acest circ, tot acest scandal al ambalajelor, s-a încheiat în momentul în care industria a plătit milioanele de euro la Administraţia Fondului pentru Mediu, instituţie văzută mai nou de minister ca o bancă proprie.
Nu banii vor rezolva vreodată ceva în România. Fiindcă bani au fost în ţara asta întotdeauna şi tot întotdeauna ei au ajuns la cine nu trebuia.
Numai în acest caz Fondul pentru Mediu a încasat aproape 60 de milioane de euro din taxa de doi lei pe kilogram impusă producătorilor. Niciun leu din aceşti bani nu s-a dus până acum spre ceea ce se spunea că va fi „un sistem funcţional de management al deşeurilor de ambalaje“, cum ar putea fi implementarea la nivelul întregii ţări a unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor, sistem finanţat de AFM şi susţinut mediatic de Ministerul Mediului, un sistem obligatoriu pentru toate primăriile din ţara asta.
Problemele României în materie de management al deşeurilor de ambalaje nu ţin de cetăţeni sau de cei care pun pe piaţă produse ambalate. Ele ţin de corupţie, şi în special de corupţia din sistemul administraţiilor publice locale şi din instituţiile de management al deşeurilor subordonate acestora.
Matei Dumitru
Alte articole in rubrica Opinii
-
O planetă care nu ne mai vrea
Vremurile teribile pe care le trăim acum ne arată cât de fragili suntem de fapt noi oamenii în fața naturii. ...
-
Afacerea
Mi-e greu să cred că țara noastră va fi în stare să se alinieze în viitorul apropiat la politicile de mediu ale Uniunii Europene. Ani la rând ...
-
Plata nepăsării noastre
Incapacitatea autorităților de a rezolva problemele de mediu ale României este din ce în ce mai evidentă. Poluarea aerului, a solului și a apelo ...
-
La mulți ani!
S-a încheiat un an dificil pentru toți cei care au activități în domeniul mediului, un an în care Statul a administrat și controlat sectorul me ...
-
Taxați și taxatori
În plin război climatic, cu un pas în prăpastie și cu o mână în buzunarul nostru, actualii decidenți politici ne cer să fim mai responsabili ...
-
Dubla măsură
În numai un an cei care au condus Ministerul Mediului au reușit distrugerea întregii industrii de reciclare din România. Miniștri, secretari de s ...
-
Ultimii ani ai lumii așa cum o știm
Poate că nici un alt eveniment din istoria recentă nu ilustrează mai bine inconștiența societății în care trăim decât incendiile provocate d ...
-
Nepăsarea în numele dezvoltării
În lumea în care trăim astăzi, profitul, goana după resurse, mineritul, extinderea suprafețelor agricole sunt elementele care guvernează relaț ...
-
Un oraș ca un simbol al neputinței naționale
Primarul Bucureștiului nu a fost decât rareori un om dedicat orașului. Cei care au fost cu adevărat primari ai Capitalei României se pot număra ...
-
Între datorie și nepăsare
Noi, toți cetățenii acestei țări, ne ducem viața încercând să ne achităm datoriile pe care le avem față de societatea din care facem parte ...
-
O opțiune, câțiva beneficiari
ÃŽn scurt timp expiră termenul de È™ase luni acordat cu mărinimie de Ministerul Mediului autorităților publice locale pentru conformarea la cerinÈ ...
-
O idee periculoasă
De la sfârșitul anului trecut, odată cu punerea în dezbatere publică a Ordonanței nr. 74/2018, toate organizațiile colectorilor și reciclatori ...
-
Strategii, dar pentru cine?
Strategiile din orice domeniu, în cazul fericit în care în România s-ar putea vorbi de așa ceva, se limitează la o perioadă de maximum 4 ani, d ...
-
Prețul nepăsării
Un amalgam de interese, de nepăsare È™i de incompetență a blocat punerea în funcÈ›iune la timp a celor 32 de Sisteme de Management Integrat al DeÈ ...
-
Consultanță păguboasă
Anul trecut printr-o ordonanță de guvern a fost aruncat în aer tot sistemul de colectare a deșeurilor din România. S-a vorbit atunci de nevoia un ...
