Bancomate pe bază de PET
De ceva timp se vorbeşte tot mai insistent despre o introducere a sistemului buy-back la PET-urile post consum. La prima vedere iniţiativa este lăudabilă, mai ales că ea se bazează pe două realităţi.
Prima realitate, vizibilă cu ochiul liber, ar fi aceea că râurile, câmpurile, munţii, pădurile şi oraşele României sunt sufocate de PET-uri. A doua ţine de sărăcia în care se zbate o mare parte a populaţiei, pentru care fiecare bănuţ contează. Este componenta socială a acestei situaţii.
Partizanii implementării acestui sistem susţin că el nu ar fi, de fapt, decât îndreptarea unei nedreptăţi. Banii, ăia puţini pe care cetăţeanul i-a plătit pe ambalaj, ar trebui să se poată întoarce către el.
Semnele de întrebare apar atunci când vezi că cel care vrea să se implice cel mai mult în rezolvarea acestei probleme, de interes naţional deja, este Statul. Statul şi bugetul de stat. Se aude că Statul intenţionează să cumpere un număr relativ mare de aparate speciale care să fie amplasate prin ţară, aparate care presează sau toacă PET-urile şi eliberează bonuri valorice sau bani. Frumos şi educativ, un fel de bancomat pe bază de PET.
Ceea ce nu înţeleg eu este ce caută Statul în acest raţionament. Fiindcă rolul Statului ar trebui să rămână, ca peste tot în Europa, acela de a face regulile, de a reglementa din punct de vedere legal o anumită situaţie. Şi, de ce nu, de a o însoţi cu aplicarea unor măsuri coercitive.
Buy-back-ul poate fi o soluţie pentru colectarea PET-urilor. O soluţie care a fost aplicată cu mai mult sau mai puţin succes şi în alte ţări. Şi tocmai de aceea poate că ar trebui să învăţăm din experienţa şi din greşelile altora. În Germania sistemul a fost introdus în anul 2006, după mai mult de 3 ani de pregătiri. Aici aparatele în care se introduc PET-urile citesc şi forma, şi codurile de bare, şi culoarea acestora, identificând practic PET-urile şi eliminând posibilitatea ca PET-uri din alte ţări să poată ajunge în sistem.
În Croaţia implementarea unui asemenea sistem s-a dovedit a fi o mare greşeală, fiindcă în aparatele mai puţin performante au ajuns mai mult PET-urile din... Albania.
Dacă se doreşte cu adevărat (şi eu mă cam îndoiesc de acest lucru) introducerea unui sistem buy-back în România, atunci ar trebui în primul rând să se constituie un grup de lucru din care să facă parte poluatorul, respectiv cel ce pune pe piaţă acest tip de ambalaj, organizaţiile de preluare de responsabilităţi, în special Ecorom Ambalaje, şi reciclatorii din domeniu. În acest grup trebuie să se identifice rolul pe care îl va avea în sistem fiecare din cei trei, pentru atingerea scopului final şi anume asigurarea unui mediu mai curat în România.
Altfel va ieşi o prostie din care vor avea de câştigat câţiva băieţi deştepţi care ne vor pricopsi cu nişte aparate, plătite din bugetul de stat, aparate care vor rugini prin curţile supermarket-urilor.
Alte articole in rubrica Opinii
-
O Europă cu WC-ul în fundul curţii
Enervante cred că sunt pentru unii politicieni de-ai noştri datele statistice ale instituţiilor europene. Un studiu recent al Biroului European de ...
-
O interdicţie curioasă
Avem multe obligaţii faţă de Uniunea din care facem parte. Anul acesta trebuie să implementăm legislaţia europeană, trebuie să definitivăm an ...
-
Buy-back-ul, între obligaţii şi ipocrizie
Campanile buy-back au înfierbântat spiritele în rândul asociaţiilor de preluare de responsabilităţi din domeniul echipamentelor electrice şi e ...
-
O generaţie care mă uimeşte
Inundaţiile din acest an au dat măsura incapacităţii societăţii noastre de a se situa în istoria acestui neam, cât de cât, pe o poziţie dece ...
-
La ce vă aşteptaţi?
România va ieşi din criza economică mai devreme sau mai târziu, cu sau fără vreo minunăţie de guvern mioritic care, prin absurd vorbind, ar fi ...
-
Buy-back în stil dâmboviţean
Buy-back-ul este un instrument de marketing practicat de producătorii de echipamente electronice şi electrocasnice în numeroase ţări, cu scopul d ...
-
De la ecologie, la profit prin ipocrizie
Trăim într-o uniune de state în care politicile de protecţie a mediului sunt o realitate. O realitate nu de puţine ori nedreaptă şi dureroasă ...
-
Amărâţii ce stau la baza unei industrii
În orice ţară din lumea asta, fierul vechi reprezintă o resursă importantă pentru industrie. Iar activitatea de colectare şi valorificare a fie ...
-
Spre o lume a lupilor?
250.000 de oameni se nasc zilnic pe Pământ, cam un milion la patru zile. Aceste cifre au ajuns pe ordinea de zi la marea reuniune de la Copenhaga, ...
-
În ţara asta...
S-a încheiat un an greu pentru toţi cei care fac altceva pe lumea asta decât să aştepte ca Statul să le dea. Salarii, prime, pensii, drepturi, p ...
-
Reciclarea, o afacere în România
În plină criză economică, industria de reciclare din România, deşi a fost afectată ca şi celelalte ramuri economice, este în plină revenire. ...
-
O grabă suspectă
Deşeurile electrice şi electronice, în mod cert mai mult decât celelalte tipuri de deşeuri, trezesc interesul investitorilor din domeniul recicl ...
-
O săptămână de sărbătoare
În România s-a sărbătorit în acest an, timp de o săptămână, ziua mediului. Original, frumos şi educativ. ...
-
O bătălie cu efecte imediate
Discuţiile şi dezbaterile pe tema deşeurilor electrice şi electronice, a aşa numitelor DEEE-uri, eclipsează aproape în totalitate alte subiecte ...
