Amărâţii ce stau la baza unei industrii
În orice ţară din lumea asta, fierul vechi reprezintă o resursă importantă pentru industrie. Iar activitatea de colectare şi valorificare a fierului este o meserie sau o afacere ca oricare alta. O meserie grea, la baza căreia stau, în cea mai mare parte, năpăstuiţii sorţii, oameni amărâţi pentru care fierul reprezintă şansa supravieţuirii. Îi vedem zilnic pe străzile din marile oraşe în căutarea bucăţilor de tablă ruginită, cu cărucioare sau cu vechi Dacii papuc. Adună sau cumpără fier. Ei, amârăţii pe care cea mai mare parte dintre noi îi detestăm, stau la baza colectării selective a deşeurilor în România. Fiindcă de când piaţa fierului vechi s-a liberalizat, nu prea mai vedem ruginituri pe stradă. Cum nu mai vedem televizoare vechi, frigidere la colţul blocului sau alte aparate electrice aruncate peste tot. Fiindcă şi acestea au căpătat valoare.
Într-un timp, parcă şi PET-urile se răriseră şi ele. Atunci când şi lor Statul le dăduse o valoare, când se acorda o subvenţie de la Fondul pentru Mediu pe kilogramul de PET colectat. Acum însă banii de la AFM se scurg în programe şi reluări de programe Rabla. Fierul vechi nu a avut niciodată nevoie de subvenţii pentru a fi colectat. Iar cei care lucrează în domeniul valorificării acestuia nu trec nici ei acum printr-o perioadă prea bună, fiindcă deşi tona de fier a ajuns cu greu la 350 de dolari, costul colectării, al combustibilului a crescut. Taxele au crescut şi ele, iar combinatele siderurgice din România deţinute de oricine, numai de români nu, sunt fie prea sărace, fie prea dezinteresate de producţia de oţel românesc în această perioadă dificilă. La noi fierul este cumpărat greu de combinate, în cantităţi mici şi cu nişte condiţii de plată a facturilor de-a dreptul înjositoare, în
condiţiile în care, în Turcia de exemplu, unele combinate siderurgice riscă să intre în faliment din cauza lipsei materiei prime.
În urmă cu zece ani, preţul fierului vechi era cam 100 de dolari pe tonă. Pare puţin, numai că valoarea sutei de dolari de atunci era mai mare decât cei 350 de dolari de acum. Criza se spune că ne-a afectat pe toţi. Aţi văzut cumva că au scăzut preţurile la
automobile? Au scăzut preţurile la cazare în hoteluri, la restaurante? La bunuri de larg consum? La mâncare? A mai avea acum o afacere cu fier vechi e o încercare. O încercare în care trebuie să ai imaginaţie, să ai mulţi bani, să fi pregătit să pierzi, să te mulţumeşti cu un câştig mic şi să mai ai puterea să aştepţi. Ce? Vremuri mai bune, desigur!
Tare mult mi-aş dori să văd o schimbare de mentalitate în ceea ce priveşte amărâţii care strâng de prin gunoaiele străzilor noastre materialele care pot fi refolosite, fierul, dozele de aluminiu, aparatele electrice, PET-urile. Fiindcă ei, amărâţii ăştia, ţigani sau nu, sunt cei care stau la baza unei industrii aducătoare de plusvaloare, de taxe şi impozite la bugetul de stat şi la echilibrarea balanţei comerciale a României.
Alte articole in rubrica Opinii
-
O Europă cu WC-ul în fundul curţii
Enervante cred că sunt pentru unii politicieni de-ai noştri datele statistice ale instituţiilor europene. Un studiu recent al Biroului European de ...
-
O interdicţie curioasă
Avem multe obligaţii faţă de Uniunea din care facem parte. Anul acesta trebuie să implementăm legislaţia europeană, trebuie să definitivăm an ...
-
Buy-back-ul, între obligaţii şi ipocrizie
Campanile buy-back au înfierbântat spiritele în rândul asociaţiilor de preluare de responsabilităţi din domeniul echipamentelor electrice şi e ...
-
O generaţie care mă uimeşte
Inundaţiile din acest an au dat măsura incapacităţii societăţii noastre de a se situa în istoria acestui neam, cât de cât, pe o poziţie dece ...
-
La ce vă aşteptaţi?
România va ieşi din criza economică mai devreme sau mai târziu, cu sau fără vreo minunăţie de guvern mioritic care, prin absurd vorbind, ar fi ...
-
Buy-back în stil dâmboviţean
Buy-back-ul este un instrument de marketing practicat de producătorii de echipamente electronice şi electrocasnice în numeroase ţări, cu scopul d ...
-
De la ecologie, la profit prin ipocrizie
Trăim într-o uniune de state în care politicile de protecţie a mediului sunt o realitate. O realitate nu de puţine ori nedreaptă şi dureroasă ...
-
Spre o lume a lupilor?
250.000 de oameni se nasc zilnic pe Pământ, cam un milion la patru zile. Aceste cifre au ajuns pe ordinea de zi la marea reuniune de la Copenhaga, ...
-
În ţara asta...
S-a încheiat un an greu pentru toţi cei care fac altceva pe lumea asta decât să aştepte ca Statul să le dea. Salarii, prime, pensii, drepturi, p ...
-
Reciclarea, o afacere în România
În plină criză economică, industria de reciclare din România, deşi a fost afectată ca şi celelalte ramuri economice, este în plină revenire. ...
-
O grabă suspectă
Deşeurile electrice şi electronice, în mod cert mai mult decât celelalte tipuri de deşeuri, trezesc interesul investitorilor din domeniul recicl ...
-
Bancomate pe bază de PET
De ceva timp se vorbeşte tot mai insistent despre o introducere a sistemului buy-back la PET-urile post consum. La prima vedere iniţiativa este lău ...
-
O săptămână de sărbătoare
În România s-a sărbătorit în acest an, timp de o săptămână, ziua mediului. Original, frumos şi educativ. ...
-
O bătălie cu efecte imediate
Discuţiile şi dezbaterile pe tema deşeurilor electrice şi electronice, a aşa numitelor DEEE-uri, eclipsează aproape în totalitate alte subiecte ...
