Eduard Martin: „Cine crede că oamenii care scormonesc în gunoaie vor ajuta România să-şi atingă ţintele, se înşeală amarnic“ - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

Eduard Martin: „Cine crede că oamenii care scormonesc în gunoaie vor ajuta România să-şi atingă ţintele, se înşeală amarnic“

11 March 2014 - 03:41 PM Politici & Economie

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei DeputaţilorForma în care Legea nr. 101, Legea salubrităţii, a ieşit din Parlament a creat multe nemulţumiri în rândul colectorilor, valorificatorilor, reciclatorilor de deşeuri, organizaţiilor de preluare de responsabilităţi, dar şi în rândul unor societăţi de salubrizare mai mici, care nu-şi vor permite investiţiile pe care noua lege le impune. Din punctul de vedere al acestora, legea are multe neclarităţi prin care se lasă la îndemâna autorităţilor publice locale libertatea în luarea deciziilor privind gestionarea deşeurilor. În plus, impunerea monopolului salubriştilor pe o perioadă nefiresc de lungă îi vor scoate pe toţi ceilalţi de pe piaţă. Pentru clarificarea unor prevederi ale legii şi pentru a vedea cum vede legiuitorul piaţa deşeurilor, am stat de vorbă cu Eduard Martin, care este vicepreşedintele Comisiei pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor, dar şi preşedinte al Asociaţiei Române de Salubritate.

ecologic: Conform Legii privind salubritatea operatorul nu va mai vinde materialul reciclabil, această activitate îi revine acum autorității locale. Este un avantaj sau o pierdere pentru operator? Cum va fi finanțat sistemul în acest caz? Cum poate vinde o autoritate publică ceva altfel decât prin licitație? Se vor face caiete de sarcini?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Nu se specifică nicăieri în lege că activitatea de valorificare a deşeurilor reciclabile va fi făcută de autorităţile locale. Practic situaţia nu se va schimba faţă de momentul actual, autoritatea locală va ordona în continuare, aşa cum o face şi acum, evacuarea deşeurilor municipale şi similare. Deşeurile municipale şi similare îşi pierd valoarea contabilă atunci când deţinătorii acestor deşeuri aleg să le arunce în containerele municipale. Valoarea contabilă şi tranzacţionarea este însă valabilă pentru fluxul de ambalaje, care este preluat exclusiv de către colectorii reciclatori de la deţinătorii acestor fluxuri, pe baza contractelor comerciale. Sistemul va fi finanţat ca şi până acum pe baza tarifului de operare. Operatorii trebuie să înţeleagă că fracţiile reciclabile colectate separat din deşeurile municipale şi similare vor trebui să ajungă în centrele de reciclare, nu la groapa ecologică. Legea prevede amenzi mari pentru operatorii care nu respectă acest aspect.

ecologic: În cazul în care colectarea se va face pe două fluxuri. Ce se va întâmpla cu infrastructura pe trei fluxuri care s-a realizat din bani UE? În prezent mai mult de 70% din populație nu separă deșeurile. Credeți că vor depune separat deșeurile în următorii 2-3 ani pe două fluxuri?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: În primul rând aş vrea să folosim cuvântul fracţie şi nu flux când vorbim de colectarea deşeurilor municipale şi similare, pentru evitarea confuziilor deja create.

Legea prevede introducerea a patru fracţii de colectare: hârtie, mase plastice, metale, sticlă. Însă, în acelaşi timp, se specifică în lege că dacă nu este posibil din punct de vedere tehnico-economic, se poate adopta sistemul de colectare în minimum două fracţii. În concluzie, acolo unde infrastructura permite, se poate face colectarea deşeurilor municipale şi similare în trei sau patru fracţii. Este obligatoriu ca populaţia să înţeleagă că trebuie să depoziteze deşeurile separat. Directiva europeană, aplicabilă şi României, spune că până în anul 2014 să se depoziteze separat deşeurile. Nu avem altă soluţie, suntem ţară europeană, trebuie să respectăm regulile europene. De asemenea, operatorii trebuie să ştie că amenzile, în cazul în care nu colectează separat fracţiile de deşeuri depozitate separat, sunt foarte mari, conform legii putând ajunge până la 15.000 lei.

Deşeuriecologic: Cum interpretați prevederea din lege conform căreia colectarea pe două fluxuri se face unde cea pe patru fluxuri nu este viabilă din punct de vedere economic, tehnic și al protecției mediului? Ce înseamnă asta concret: zone rurale sau locații izolate? Altele?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Pot fi invocate diverse motive de natură economică sau tehnică. Decizia aparţine autorităţii locale, însă vorbim de minimum două fracţii.

ecologic: Știți care este gradul de acoperire cu serviciul de colectare separată a deșeurilor în acest moment (număr localități, populație deservită)?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Din câte ştiu, sunt câteva oraşe în ţară care au demarat colectarea separată, însă până la intrarea în vigoare a noii legi a salubrităţii, acest proces va fi unul lent. Legea salubrităţii prevede sancţiuni drastice, dacă nu se realizează colectarea separată a deşeurilor municipale şi similare.

ecologic: Până la finalul anului 2015 România are obligația să extindă colectarea separată a deșeurilor la nivel național, ceea ce înseamnă că orice localitate, persoană va avea la dispoziție un serviciu și infrastructura necesară. Cum vedeţi posibil acest obiectiv? Care sunt măsurile pe care ar trebui să le luăm în acești doi ani? Și care sunt obstacolele cele mai importante?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: E adevărat, avem această obligaţie pe care ne-am asumat-o ca stat membru UE şi tocmai de aceea această nouă lege a salubrizării reglementează foarte clar colectarea separată ca fiind obligatorie şi nu facultativă. Acest obiectiv poate fi atins doar printr-un efort conjugat al populaţiei, al operatorilor autorizaţi de salubrizare, al autorităţilor locale şi al companiilor care colectează fluxurile de ambalaje şi DEEE-uri.

Obstacolele cele mai mari ar fi dezinteresul cetăţenilor în a depozita separat deşeurile şi rezistenţa la schimbare a tipului de colectare într-o singura fracţie, aşa cum e acum în majoritatea localităţilor, în tipul de colectare pe două sau mai multe fracţii, al operatorilor. Operatorii de salubrizare trebuie să înţeleagă că trebuie să facă investiţii în sistemul de colectare separată, iar aici mă refer la containere de colectare separată, utilaje autocompactoare dedicate fiecărei fracţii şi, acolo unde este cazul, staţii de sortare a fracţiei uscate reciclabile. De asemenea, şi firmele de colectare a fluxurilor de ambalaje vor trebui să facă investiţii mai mari în sistem şi în campanii de conştientizare, astfel încât să convingă cât mai multe persoane fizice şi juridice să predea fluxul de ambalaje şi DEEE separat de deşeul municipal şi similar.

Deşeuriecologic: Ce se va întâmpla cu firmele care colectează în acest moment deșeuri de la personalul de curățenie de la blocuri?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Colectarea deşeurilor municipale şi similare nu se face de la personalul de curăţenie al blocurilor. Colectarea se face exclusiv din containerele standardizate euro. Colectarea de care vorbiţi dumneavoastră reprezintă un fenomen nemaiîntâlnit în ţările membre şi pentru mine, ca român, este jenant să ştiu că vin cetăţeni europeni din Vest şi îi văd pe concetăţenii noştri scormonind prin containerele de gunoi să adune materiale reciclabile sau, mai rău, scormonind în gropile de gunoi în încercarea de a aduna deşeuri reciclabile. De fapt de vină nu sunt aceşti oameni care caută în containere, de vină sunt cei care încurajează în mod cinic, finanţând această activitate. Din punctul meu de vedere firmele care plătesc aceşti oameni să scormonească printre gunoaie atentează la sănătatea publică şi la imaginea ţării noastre ca stat membru UE. Aşa ceva se mai întâmplă în ţări foarte sarace din Africa, unde nu există norme la care trebuie să se alinieze. Aceşti oameni, care, din motive legate de un nivel de trai deficitar, acceptă umilinţa scormonind prin containere, trebuie introduşi în sistem sub altă formă, angajaţi la staţii de sortare, în cadrul serviciului de salubrizare sau în staţii de reciclare. În acest fel ar munci legal, iar cei care azi îi finanţează poate ar dormi mai liniştiţi că nu îi mai ademenesc pe aceşti oameni sărmani să umble cu mâinile goale în gunoaie, supunându-i astfel riscului de a se îmbolnăvi ireversibil, ei şi familiile lor.

Dacă noi considerăm că personalul de curăţenie de la blocuri şi oamenii care scormonesc în gunoaie vor ajuta România să-şi atingă ţintele, ne înşelăm amarnic. Nu obţinem altceva decât să ne facem de râs în faţa Europei. Eu sunt convins că aceste practici vor lua sfârşit concomitent cu intrarea în vigoare a noii legi a salubrităţii şi colectarea separată se va face prin procedeele tradiţionale europene.

ecologic: Unde interferează interesele colectorilor de deșeuri din fluxul comercial (hypermarket-uri) cu cele ale operatorilor de salubritate? Există conform Legii salubrității o limitare a pieței în acest moment?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Nu există niciun fel de interferenţă între colectorii fluxurilor de ambalaje şi operatorii de salubritate. Aceste diferenţe există doar în mintea companiilor neperformante de colectare, care nu au gânduri serioase. Un lucru este clar, totul pleacă de la decizia deţinătorului de deşeuri care trebuie să citească legislaţia din domeniu. Angajaţii hypermarketurilor trebuie să separe fluxul de ambalaje de deşeurile municipale şi similare. Aş da un exemplu concret, folia şi cartonul care reprezintă ambalajul unui frigider trebuie să ajungă în fluxul de ambalaje şi să fie preluat de un colector de ambalaje cu care hypermarketul face contract pe piaţa liberă, iar resturile municipale şi similare rezultate din pacheţelul de mâncare al angajatului de la hypermarket trebuie să ajungă în containerul de deşeuri municipale, care va fi evacuat de operatorul licenţiat care are autorizare să colecteze în aria teritorial-administrativă în care se află hypermarketul respectiv. Operatorii de salubrizare licenţiaţi într-o anumită arie administrativ-teritorială nu au dreptul să solicite ridicarea fluxului de ambalaje în baza contractului de delegare, deţinătorul acestui flux stabileşte cine preia acest flux de ambalaj. Pentru ca aceste interferenţe să nu apară sau să dispară dacă ele există, trebuie ca toţi actorii implicaţi să cunoască legislaţia. Necunoaşterea legislaţiei şi neînţelegerea ei duc la speculaţii care mai de care mai năstruşnice.

ecologic: Ce se înțelege prin deșeurile municipale similare? Vă rog să exemplificați.

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Deşeul municipal şi similar este definit foarte clar în Decizia 532/2000 a Comisiei Europene. Noi am preluat cuvânt cu cuvânt definiţia din această decizie care poate fi găsită la Codul 20 şi care sună aşa: „DEŞEURI MUNICIPALE ŞI DEŞEURI ASIMILATE PROVENIND DIN ACTIVITĂŢI COMERCIALE, DIN INDUSTRII ŞI ADMINISTRAŢIE, INCLUSIV FRACŢIILE COLECTATE SEPARAT“. Aceste deşeuri provin din gospodării/locuinţe şi cele similare sunt deşeuri care din punctul de vedere al naturii şi al compoziţiei sunt comparabile cu deşeurile menajere. Concret, ceea ce aruncă cetăţenii la gunoi. Conform deciziei europene mai sus menţionată, compoziţia este extrem de variată. Pot fi resturi biodegradabile, hârtie, plastic, PET, aluminiu, textile, sticlă, conserve de metal etc. Important este ca acestea să fie depozitate separat de către cetăţeni.

Vreau să menţionez că inclusiv cetăţenii pot alege să nu arunce la containerul de gunoi materialele reciclabile pe care le deţin şi să le predea unui reciclator. Ca exemplu aş da automatele de PET-uri din hipermarketuri, unde oamenii pot câştiga bonuri valorice pentru cumpărături dacă nu aruncă la container PET-ul şi se duc cu el la automat să-l valorifice. Operatorul de salubrizare are dreptul să ridice numai ce se află în containerele de colectare separată.

Este lesne înţeles că deţinătorul de deşeu reciclabil decide ce face cu acest tip de deşeu. Are două variante, fie îl aruncă la containerul de gunoi, ceea ce înseamnă că renunţă la valoarea lui, fie îl valorifică predându-l contracost companiilor de colectare reciclabile pe care le aleg de pe piaţa concurenţială.

Lucrători la salubritateecologic: Obiectivele de reciclare ale României pe deșeurile de ambalaje revin industriei, respectiv producătorilor de bunuri ambalate. Care credeţi că este/trebuie să fie rolul organizațiilor de transfer de responsabilitate şi al producătorilor în acest moment? Dar în viitor? Și cine se va face vinovat de posibila neatingere a țintelor de colectare/reciclare?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Cred că rolul organizaţiilor de transfer de responsabilitate este foarte mare în atingerea ţintelor de ţară în domeniu. Sunt actori importanţi în această misiune pe care România o are de îndeplinit şi în ultimii ani cred că au contribuit foarte mult în acest sens.

Ca o părere personală, aş putea să spun că ar trebui făcută mai multă mediatizare şi conştientizare a populaţiei referitor la importanţa pe care o are pentru România atingerea ţintelor asumate.

De asemenea, cred că ar trebui ca aceste organizaţii, dar şi Fondul pentru Mediu, să controleze mai mult ce se întâmplă cu banii investiţi în sistem, la nivelele de jos din acest lanţ trofic. Poate o mai bună verificare a trasabilităţii reciclabilelor, ar eficientiza eforturile acestor organizaţii în cheltuirea fondurilor alocate pentru colectare/reciclare.

Nu este exclus să se afle în urma unor verificări atente, că în final o parte din bani ajung în mod anormal în mâna celor care scormonesc în containerele de gunoi, sau că raportările făcute de eşalonul de jos din acest lanţ nu ar fi tocmai corecte. Eu nu spun ca ar fi aşa, dar cred că o verificare în plus nu ar face decât să eficientizeze eforturile României pentru atingerea ţintelor asumate.

ecologic: Având în vedere că la nivel de UAT vor fi încheiate contracte exclusive cu un singur operator de salubritate, ce se va întâmpla cu investițiile deja existente ale operatorilor care nu vor face parte din rândul celor care beneficiază de contracte exclusive? Dar cu privire la locurile de muncă asigurate până acum de acești operatori?

Eduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Noua lege a salubrizării nu modifică nimic în acest sens. Şi în prezent există contracte exclusive cu unul sau mai mulţi operatori într-un UAT. Totul depinde de decizia locală. Dacă autoritatea deliberativă locală stabileşte să facă licitaţie pentru concesionarea exclusivă a serviciului, o poate face şi azi, înainte de intrarea în vigoare a noii legi a salubrităţii. Mai există o situaţie în care autoritatea deliberativă a autorităţii locale nu vrea să concesioneze unui operator privat şi atunci prestează activitatea în regie proprie, căreia i se deleagă activitatea direct. La fel se întâmplă în toate statele membre UE. În ceea ce priveşte investiţiile operatorilor, acestea au fost asumate de aceştia în baza contractului de delegare pe care îl au. Intrarea în vigoare a noii legi nu determină rezilierea contractelor în vigoare. Contractele în vigoare se termină atunci când este convenit în înţelegerea contractuală dintre operator şi autoritatea locală. Dacă un contract de delegare a concesiunii serviciului de salubrizare se termină, se va organiza o noua licitaţie în baza OUG nr. 34/2006, dacă autoritatea locală decide să delege serviciul unui operator privat. În acest caz cu siguranţă angajaţii vor fi preluaţi de noul operator care câştigă licitaţia.

Chestiunea legată de exclusivitatea concesionării acestui serviciu nu este de noutate. Exclusivitatea operatorului care a câştigat o licitaţie se asigură şi în prezent. Concurenţa este la licitaţie. După ce serviciul de salubrizare a fost atribuit unui operator în urma licitaţiei, pe toate durata contractului acesta beneficiază de exclusivitate. Aşa este normal şi aşa se practică în toată Europa. Cum ar fi să câştige un operator licitaţia, să fie obligat de contract să facă investiţii de milioane de euro în utilaje, containere de colectare separată, staţii de transfer sau de sortare, iar când a terminat toate aceste investiţii să vină zece firme în oraşul respectiv să încaseze contravaloarea serviciului şi să presteze şi ei folosind investiţiile făcute de operatorul câştigator al licitaţiei?

ecologic: Deșeurile cu valoare pozitivă puteau fi vândute de marii agenți economici pe piața liberă la un preț reglat de cerere şi ofertă. Acum ele nu vor mai putea fi colectate decât de către titularii de drepturi exclusive. Prețul va fi fixat administrativ? Sunt voci care spun că nu e nicio diferență între fixarea administrativă a prețului și confiscarea unei părți din patrimoniul acestor agenți economici. Că nu se urmărește deloc interesul public. Cum comentați?

Depozit ecologicEduard Martin, vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor: Comentez că cei care spun aşa ceva ar trebui să citească legislaţia în domeniu. Am făcut referire mai sus la separarea fluxurilor de ambalaje şi DEEE de deşeurile municipale şi similar. O mai spun încă o dată.

Această lege se referă numai la deşeurile municipale şi similare, nu să referă la colectarea fluxurilor de ambalaje. Exclusivitatea se referă numai la colectarea deşeurilor municipale şi similare şi se obţine numai în urma unei licitaţii de concesiune a serviciului. Exclusivitatea nu se aplică colectării fluxului de ambalaje. În acest caz vorbim de piaţa liberă fără concesiune de colectare.

În final reiterez ideea ca toţi actorii implicaţi în serviciul de salubrizare să înţeleagă că nu mai e timp de pierdut, operatorii de salubritate trebuie să-şi programeze investiţiile în sistemul de colectare separată, populaţia să înceapă să arunce separat deşeurile imediat ce infrastructura este asigurată, iar autoritatea locală să ia deciziile necesare în sensul sprijinirii aplicării acestei legi.

 ecologic



Alte articole in rubrica Politici & Economie