Ecotaxa şi pungile din material plastic - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Ecotaxa şi pungile din material plastic

08 April 2014 - 02:53 PM Politici & Economie

Pungă din plasticParlamentul European solicită CE, printr-o rezoluţie adoptată în luna ianuarie a.c., ca cele mai periculoase materiale plastice şi pungile de plastic de unică folosinţă să fie interzise cel mai târziu în 2020. În România comercializarea pungilor din plastic este reglementată din punct de vedere legal, iar sumele încasate din ecotaxa plătită de cetățean ajung la Administraţia Fondului pentru Mediu, de unde ar trebui să se întoarcă pentru colectarea şi reciclarea acestora.

ecologic

Consumul de pungi de plastic

Materialele elaborate de  Grupul  de lucru J1- Mediu al Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE - Bruxelles menţionează obligativitatea luării de măsuri de către Statele Membre pentru reducerea consumului de sacoşe din plastic pentru transport cu grosime sub 50 microni.

Consumul sacoşelor din plastic folosite pentru transport variază pe teritoriul statelor membre UE datorită diferitelor obiceiuri ale consumatorilor, a conştientizării problemelor de mediu, precum şi a existenţei, eficienţei şi punerii în aplicare a măsurilor de politică specifice, lucru care se observă din datele primite de la UE pentru consumul per capita pentru sacoşele din plastic de unică folosinţă şi sacoşele din plastic cu utilizări multiple.

„Astfel, în ceea ce priveşte consumul de sacoşe din plastic foarte subţiri, România se situează în rândul ţărilor cu un consum mediu de 252 bucăţi/cap de locuitor (alături de ţări ca Bulgaria, Grecia, Republica Cehă), faţă de ţări cu un consum foarte ridicat de aproximativ 466 bucăţi/cap de locuitor (Ungaria, Lituania, Portugalia), dar şi faţă de ţări cu un consum redus, sub 15 bucăţi/cap de locuitor (Finlanda, Danemarca, Luxembourg)“, a declarat domnul Marcel Diaconu, președintele ASPAPLAST.

Marcel Diaconu, președintele ASPAPLAST

Directiva propusă oferă Statelor Membre UE libertatea de a alege măsurile pe care le consideră cele mai adecvate, care pot include impozite sau taxe, obiective naţionale de reducere sau o interdicţie în anumite condiţii.

România a luat deja măsuri de reducere a consumului de sacoşe din plastic prin obligativitatea plăţii unei Ecotaxe la punctul de vânzare (conform OG nr. 25/2008 şi Legii nr. 167/2010), însă din cauza neclarităţilor din diverse legi apărute pe parcurs şi a elaborării cu întârziere a normelor metodologice, precum şi a ineficienţei controalelor efectuate de către organele abilitate, măsurile de taxare introduse de România s-au dovedit ineficiente.

Legislația națională

Plecând de la ideea protejării mediului, în România au fost emise o serie de acte legislative, prezentate pe scurt, după cum urmează:

- OG nr. 25/27 august 2008 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, a instituit o Ecotaxă în valoare de 0,2 lei/ bucată pentru sacoşele din materiale care nu sunt biodegradabile, evidenţiată distinct pe documentele de vânzare.

Prin introducerea acestei ordonanţe care a implicat vânzarea la casă a acestor sacoşe, s-a redus consumul exagerat de sacoşe, producţia scăzând cu cel puţin 20-25%. O problemă care trebuie urmărită este aceea a importurilor şi în special a celor provenite din zona asiatică, multe dintre sacoşele importate fiind subţiri şi realizate din materiale reciclate;

- Ordinul nr. 1607/17 decembrie 2008 a încercat reglementarea  condiţiilor de aplicare a Ecotaxei, lucru din păcate nereuşit;

- Ordinul nr. 1648/2 decembrie  2009 a reuşit să clarifice la momentul respectiv aspecte legate de caracterul biodegradabil al materialului din care este confecţionată sacoşa, prin explicitarea standardului SR EN 13432, valabil şi în România, pentru determinarea biodegradabilităţii produselor;

- Legea nr. 167/2010 a introdus noţiunea de materiale „regenerabile“ şi respectiv „neregenerabile“, noţiuni care nu sunt în conformitate cu legislaţia europeană în vigoare, dar care vin în sprijinul atât al producătorilor în vederea testării biodegradabilităţii produselor, cât şi al organelor de control abilitate;

- Ordinul nr. 1032/22 martie 2011 a  redus cuantumul  Ecotaxei de la 0,2 lei/bucată la 0,1 lei/bucata.

Laboratoare de analiză

Încă din anul 2009 au existat mai multe laboratoare de testare în România (INCD ECOIND Bucureşti, CERTEX Bucureşti), care au fost dispuse să facă investiţii în vederea dotării laboratoarelor pentru certificarea caracterului biodegradabil al materialelor din care erau confecţionate sacoşele.

De asemenea, laboratorul Vinçotte Belgia a făcut oferte pentru testarea şi certificarea biodegradabilităţii materialelor, eliberând certificate OK COMPOST, OK BIODEGRADABLE SOIL şi OK BIODEGRADABLE  WATER.

Urmare a acestor oferte, mai multe firme din România care, prin investiţii minime şi-au adaptat tehnologiile de fabricare a sacoşelor din materiale biodegradabile, au obţinut certificate de atestare a caracterului biodegradabil al acestor materiale.

Deşeuri din plastic

Ecotaxa și pericolul oxo-degradabilelor

Asociația Patronală a Prelucrătorilor de Mase Plastice - ASPAPLAST a sesizat o serie de nereguli de pe piața națională a pungilor de plastic.

Din punctul de vedere al ASPAPLAST, „greşit înţeles a fost faptul că Ecotaxa este plătită de către firmele producătoare/importatoare de sacoşe. Ecotaxa este de fapt plătită de cetăţean/consumatorul final. Ecotaxa se facturează de către firmele producătoare/importatoare de sacoşe şi se colectează de către magazinele care le pun pe piaţă, este plătită firmelor producătoare/importatoare în baza facturilor emise şi virată de către acestea la Administraţia Fondului pentru Mediu. Prin intervenţiile Asociaţiei ASPAPLAST făcute la Ministerul Mediului şi Administraţia Fondului pentru Mediu, s-a reuşit, în sprijinul producătorilor/importatorilor, ca Ecotaxa să fie plătită trimestrial la data de 25 a lunii următoare a trimestrului în care s-a desfăşurat activitatea“.

La intervenţia unor firme care au acaparat piaţa la un moment dat, valoarea Ecotaxei s-a redus de la 0,2 lei/buc la 0,1 lei/ bucată (conform Ordinului nr. 1032/2011). Această reducere nu a fost neapărat în folosul cetăţeanului, deoarece o sacoşă care de fapt costa 0,15 lei (0,05 lei iniţial, la care se adaugă Ecotaxa în valoare de 0,1 lei/ bucată), ajunge să fie vândută în magazine cu 0,35 lei, în defavoarea sacoşelor din materiale biodegradabile pentru care nu se plăteşte ecotaxa şi care sunt cu aproximativ 10% mai scumpe datorită preţului actual mai ridicat al materiei prime.

Mai mult decât atât, pe piaţă au fost acceptate şi scutite de Ecotaxă sacoşele oxodegradabile, deşi acestea nu se încadrează în prevederile niciunei legislaţii emise până în prezent.

Ultimele materiale primite de la UE menţionează faptul (pe care îl cunoşteam) că produsele oxodegradabile sunt oxo-fragmentabile (fragmentare fizică), pentru că după o perioadă de timp (minimum 2 ani) acestea se fragmentează în bucăţi foarte mici de material plastic, care sunt mai periculoase decât sacoşele din care au provenit (fără a se transforma în biomasă, cum este normal pentru un produs biodegradabil). UE solicită interzicerea produselor oxodegradabile (oxo-fragmentabile).

Dacă s-ar face un control simplu al modului în care se aplică Legea nr. 167/2010, s-ar observa clar că aceste produse nu pot fi scutite de Ecotaxă, deoarece ele conţin un procent mai mare de 5% material neregenerabil, respectiv polietilenă, fapt care contravine prevederilor acestei legi.

Din cauza neaplicării corecte a legislaţiei în vigoare, precum şi a ineficienţei controalelor asupra modului de aplicare a legislaţiei apare concurenţa neloială între firme.

Insistăm pentru aplicarea corectă a legislaţiei, pentru că altfel firmele care respectă legislaţia nu fac faţă concurenţei, închizându-şi astfel capacităţile de producţie, spre deosebire de alte firme producătoare care au lucrat un timp limitat nerespectând legea, şi de firme importatoare care au pus pe piaţă produse fără a fi facturate. La controalele efectuate de organele abilitate multe dintre aceste firme au dispărut de pe piaţă fără să se poată colecta ecotaxa pe care aveau obligaţia să o plătească.

Revenind la observaţiile făcute de UE, pe lângă cele referitoare la interzicerea produselor oxo-fragmentabile, sunt şi cele referitoare la împărţirea, pe categorii, a pungilor/sacoşelor, după cum urmează:

1. Pungi/sacoşe foarte subţiri, cu grosimi de până la 12 microni, având denumirea de „service packaging“, folosite în interiorul magazinelor pentru ambalare şi furnizate consumatorului final până la punctul de vânzare (casă). Aceste produse nu fac obiectul propunerilor de modificare a Directivei 94/62/CE.

2. Sacoşe cu grosimi între 12-30 microni, considerate sacoşe subţiri pentru transport şi furnizate de către comercianţi la punctul de vânzare. Aceste produse poluează cel mai mult, sunt foarte uşoare şi sunt luate de vânt, regăsindu-se în final în mediu (în pământ şi mai ales în ape), colectarea lor în vederea reciclării este dificilă şi  neeconomică, cantitatea de material reciclat rezultat fiind de aproximativ 7-8 grame. UE intenţionează să interzică consumul acestora până în anul 2020, sau să fie înlocuite cu sacoşe din materiale biodegradabile, hârtie sau materiale textile naturale, lăsând la latitudinea fiecărei ţări adoptarea legislaţiei.

3. Sacoşe cu grosimi peste 30 microni, considerate sacoşe de transport reutilizabile şi durabile. Cea mai mare parte din aceste sacoşe urmează a fi colectate şi reciclate.

Plecând de la aceste idei, Asociaţia ASPAPLAST a transmis la Ministerul Mediului şi Administraţia Fondului pentru Mediu următoarele propuneri de clasificare a sacoşelor din plastic:

1. Pungi/sacoşe cu grosimi de până la 12 microni, denumite „service packaging“, utilizate în interiorul magazinelor pentru ambalarea produselor, să intre în categoria pungi/ sacoşe „fără ecotaxă“.

2. Sacoşe pentru transport cu mâner integrat sau aplicat:

2.1. cu grosimi între 12-35 microni, furnizate la punctul de vânzare contra cost. Deoarece aceste sacoşe sunt cele mai poluante pentru mediu, propunem să fie taxate cu o valoare a Ecotaxei de 0,2 lei/bucată, revenindu-se astfel la valoarea prevăzută iniţial în OG nr. 25/2008.

2.2. cu grosimi între 35-60 microni, furnizate la punctul de vânzare contra cost. Deoarece aceste sacoşe sunt reutilizabile  şi reciclabile, mai uşor de colectat, având un impact mai redus asupra mediului, nu trebuie interzise, ci trebuie stabilită o Ecotaxă cu valoarea de 0,1 lei/bucată (valoare care a fost stabilită în Ordinul nr. 1032/22 martie 2011).

2.3. cu grosimi peste 60 microni, furnizate contra cost la punctul de vânzare. Deoarece acestea au un grad mai mare de reutilizare şi reciclare şi implicit un impact şi mai redus asupra mediului, această categorie de sacoşe să intre în categoria sacoşe „fără ecotaxă“.

Aplicarea corespunzătoare a legislaţiei în vigoare ar conduce la încasarea unor sume mari de bani, având în vedere că în toate magazinele se plăteşte Ecotaxa.

Asociația Patronală a Prelucrătorilor de Mase Plastice - ASPAPLAST propune ca aceste sume să fie folosite de către Ministerul Mediului şi Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea dezvoltării capacităţilor de reciclare şi modernizării capacităţilor de producţie a sacoşelor din alte materiale decât cele clasice.

Date

Asociaţia ASPAPLAST



Alte articole in rubrica Politici & Economie