„Orizont 2020: România o societate a reciclării?“, Ediţia a II-a: colaborare între industrie şi autorităţi pe teme legislative - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

„Orizont 2020: România o societate a reciclării?“, Ediţia a II-a: colaborare între industrie şi autorităţi pe teme legislative

01 July 2014 - 02:09 PM Politici & Economie

În data de 11 iunie 2014 a avut loc cea de-a doua ediție a Mesei rotunde „Orizont 2020: România o societate a reciclării?", eveniment organizat de Revista ecologic sub patronajul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, în parteneriat cu Asociația Environ și SC Eco-Rom Ambalaje SA.

Întâlnirea dintre autorităţile de mediu și reprezentanții industriei, mediată de Revista ecologic, cea mai importantă publicație de protecție a mediului din România, a fost una de lucru, în care s-a încercat identificarea cauzelor care au plasat România de prea mult timp pe un nemeritat ultim loc la capitolul reciclarea deșeurilor din toate țările Uniunii Europene. În urma discuțiilor s-au identificat câteva dintre cauzele situației actuale în care România apare în raportul Eurostat cu un procent de 1% reciclare și 99% depozitare a deșeurilor municipale.

Nerecunoașterea unor realități, o serie de prevederi legislative incorecte și, nu în ultimul rând, practicile unor instituții ale administrației publice sunt cauze ale raportărilor incomplete trimise către Comisia Europeană de România.

Modalitatea în care s-a elaborat până acum legislația de mediu din România, fără o consultare publică reală, fără a da posibilitatea actorilor importanți din domeniu să-și spună punctele de vedere, și nu de puține ori numai în interesul unor anumite grupuri de afaceri, este însă principala cauză a situației actuale.

Pentru depășirea definitivă a acestui obstacol, Revista Ecologic va lansa în luna septembrie, www.ccmediu.ro, prima platformă de dezbatere online a propunerilor legislative, o platformă la care vor avea acces toți agenții economici din România.

Cea mai importantă decizie luată în cadrul evenimentului, propusă de către ministrul mediului Attila Korody și acceptată în cadrul dezbaterii, a fost constituirea în cel mai scurt timp a unor grupuri de lucru la nivel ministerial din care să facă reprezentanți ai industriei de mediu și ai organizațiilor de preluare de responsabilități care, prin voluntariat și implicare activă, să contribuie la elaborarea propunerilor legislative și a politicilor de mediu care-i vizează în mod direct.

La acest eveniment au participat ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice, Attila Korodi, secretarul de stat din MMSC, Adrian Fâcă, directorul Direcției de Deșeuri și Substanțe Periculoase din cadrul MMSC, Cosmin Teodoru, președintele Administrației Fondului pentru Mediu, Adrian Gearâp și președintele Agenției Naționale de Protecția Mediului, Nagy Zoltan Levente. Au fost invitați organizațiile de preluare de responsabilități, membrii organizației OPP REMAT, membrii Asociației Române de Salubritate și alți operatori economici din domeniul gestionării deșeurilor.

Din partea organizațiilor de preluare de responsabilități au participat reprezentanți de la: Eco-Rom Ambalaje SA, asociațiile Environ, Ecotic, SNRB, Ecopack Management, Ecologic 3R și Eco X. Din partea agenților economici au participat reprezentanți ai: Sota Group 21 SA, CIROM, Rematholding SRL, Greenweee International SA, Can Pack România, AS Metal COM SRL, Romrecycling SRL, Renault România, OPP REMAT, Remat Brașov și alții. Au participat și reprezentanți ai APIA și ai Primăriei Municipiului București.

Deschiderea dezbaterilor a fost făcută de Matei Dumitru, directorul Revistei Ecologic, care a prezentat o situație actuală în domeniul gestionării deșeurilor așa cum apare ea în documentele oficiale, unde se înregistrează un procent de 1% reciclare din deșeurile municipal, recomandările Comisiei Europene și foaia de parcurs transmisă României de către Comisia Europeană.   

„Nu va exista continuitate dacă nu sunteți implicați"

Attila Korodi, ministrul Mediului şi Schimbărilor ClimaticeAttila Korodi, ministrul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice: Suntem undeva aproape la mijlocul lunii iunie, o lună pe care am definit-o pentru noi ca o lună "dead-line", de final, pentru deșeurile electrice și electronice, pentru VSU şi pentru ambalaje. Dar nu ne oprim aici, pentru că urmează definirea clară a problematicii şi încorporarea într-o zonă a actelor normative a gestionării deşeurilor din construcţii şi altele.

Ştiţi foarte bine că deja nu mai vorbim de conformarea la aquis-ul comunitar din momentul aderării, ci vorbim permanent de conformarea la noi şi noi aquis-uri comunitare. Astăzi vorbim de ţinta 2020 şi vorbim de ce trebuie să facem noi, România, dar și dumneavoastră, ca industrie şi ca entităţi responsabile implicate în acest proces.

Primele două întâlniri internaţionale pe care le-am organizat au fost cu comisarul Potočnik şi cu comisarul Hedegard. Cu comisarul Potočnik, chiar dacă e la final de mandat, am ţinut neapărat să mă întâlnesc pentru a înțelege viziunea pe care o are Comisia Europeană pentru perioada următoare. Comisia Europeană va da publicității un nou working paper care poate să se materializeze şi în noi directive pentru anul 2030. Se preconizează ca ţinta de reciclare şi valorificare pentru tot ce înseamnă deşeu pus pe piaţă din rezultatul unei activităţi economice, să ajungă la 100%.

Este o provocare imensă nu numai pentru noi, ci pentru multe țări din Uniune. Studiul efectuat la nivel european a semnalat că există deja o problemă de acces la resurse primare, iar evoluţiile geo-politice pot oricând să închidă accesul Uniunii la resursele primare din industria extractivă. Și dacă nu vom utiliza în totalitate resursele primare rezultate din deşeuri, resurse pe care le avem, atunci vom face o mare greşeală.

V-am spus aceste lucruri, chiar dacă ele nu fac subiectul discuţiei noastre de astăzi, pentru a înțelege că exerciţiul pe care îl facem acum şi conturarea legislaţiei pe care o facem anul acesta vor fi prefaţa unor noi dezbateri care vor defini ce se va întâmpla după anul 2020. Vor fi ţinte foarte curajoase, în care sunt convins că Europa Centrală, pentru că nu cred că vor mai fi diferențe foarte mari între state, trebuie să aibă propria viziune şi propria cerere. De fapt totul se rezumă la capacitatea de a implementa şi la capacitatea de a crea o economie. Da, este adevărat, avem nevoie de o societate a reciclării, o societate unde se conturează business-uri foarte bune pe utilizarea posibilităţilor date de deşeuri care la ora actuală ajung, în cel mai fericit caz, în depozite ecologice.

Acum avem în lucru trei acte normative, și ştiu că pe anumite speţe deja s-au conturat pozițiile comune. Ceea ce a propus direcţia noastră de deşeuri a fost în concordanță cu opţiunea asociaţiilor colective.

Eu nu cred că avem probleme în managementul deşeurilor să spunem cine este responsabil, autoritatea locală sau companiile care pun pe piaţă deşeuri. Avem probleme însă în ceea ce privește mecanismul de finanţare a recuperării acestora.

La ambalaje am înţeles că s-au convenit strategia şi abordarea Hotărârii de Guvern. Aş dori să pornim împreună o acţiune concertată în perioada următoare, să demarăm o nouă campanie de diminuare a cantității de ambalaje pusă pe piață.

Cu o ţintă continuu crescută de recuperare de ambalaje, acest spaţiu oferă însă o mare şansă pentru cei care au tehnologii de reciclare și pentru cei care preiau responsabilităţi. Din punctul meu de vedere, trebuie să-i implicăm și pe producători, pe cei care pun pe piaţă ambalaje, și să găsim soluţii prin care cantitatea de ambalaje să scadă. Pentru că atunci când economia creşte, creşte şi consumul şi cantitatea de ambalaje. Dar dacă proporţional cantitatea de ambalaje la produsul pus pe piaţă scade, e bine şi pentru mediu, şi pentru noi.

La vehicule scoase din uz (VSU) discuţia pe care trebuie să o finalizăm până la sfârşitul lunii se leagă de capacitatea de a finaliza toate elementele pe ciclul de colectare și de reciclare.

Eu înţeleg poziţia producătorilor şi înţeleg şi poziţia reciclatorilor. Şi vă invit să găsim împreună o soluţie. Noi o să intervenim în piaţă dacă este nevoie de ajutor pe tehnologie, pe noi capacităţi sau pe retehnologizarea procesului de reciclare.

La echipamente electrice şi electronice (DEEE) avem ţinte care la ora actuală se leagă de cantitatea care trebuie colectată pe cap de locuitor. Totul se schimbă în anii următori. Apare o viziune care derivă din tendinţa europeană. Iar România tinde să devină cu adevărat o societate de consum, unde schimbul de echipamente electrice şi electronice va fi unul continuu și unde nu mai vorbim de prima achiziţie. Zona rurală este încă înțesată de echipamente foarte vechi, dar aceste lucruri se schimbă şi atunci încet, încet şi noi intrăm într-un flux normal. Ceea ce intră pe piaţă trebuie să şi iasă, pentru că echipamentul este schimbat. Şi totul este conturat pe această strategie. Sper să puteţi găsi împreună cu echipa mea și o soluţie corectă de implementare.

În problematica deșeurilor, o verigă importantă este trasabilitatea. Ştiu că se aşteaptă, şi breasla aşteaptă o soluţie cât mai rapidă, să reuşim să implementăm sistemul de trasabilitate on-line a tuturor deşeurilor care sunt puse pe piaţă în România.

Sper ca resursele financiare pe care le punem la dispoziţie din fonduri europene şi nu numai, să ne ajute ca într-o perioadă clar definită să reușim atingerea acestui obiectiv. Acest instrument ne va ajuta enorm. Ştim că în momentul acela când va exista o trasabilitate clară, va scădea foarte mult şi piaţa neagră.

Mai avem o problemă, Legea salubrizării. Știu că marea majoritate a industriei a acţionat împreună şi au existat intervenţii din partea acestor colective. Din păcate de la Preşedinţie ceea ce a revenit în Parlament nu e foarte util. Nu ştiu dacă putem să ne legăm de articolele care au fost criticate de Preşedinţie. Dacă la Legea salubrizării nu găsim o soluţie juridică de modificare, în condiţiile în care o lege a fost retransmisă în Parlament, putem avea o problemă. Eu am cerut colegilor mei din Parlament să ne oprim, pentru că oprindu-ne cu această speţă putem să avem timpul şi răgazul să găsim o formulă, sau dacă formula acestui proiect de lege nu ne ajută, poate în Parlament putem să ne decidem să venim cu o formulă ajutătoare sau cu alte iniţiative. Nu am un răspuns foarte clar, dar este luată o decizie de a opri acum procesul de adoptare. Eu nu aş dori o Lege a salubrităţii care pur şi simplu ne-ar bloca şi ar închide foarte multe verigi care ne ajută ca să mărim permanent cota de reciclare a deşeurilor.

Îmi doresc să existe un format oficial de dialog între Ministerul Mediului și zona industriei deșeurilor și a organizațiilor de preluare de responsabilități. Altfel nici nu poate ca sistemul să funcționeze bine. Pe de altă parte capacitatea administrativă a echipei care lucrează la direcția de deșeuri este una limitată în condițiile în care bugetul care permite motivarea angajaților este foarte limitat. Da, este nevoie de întâlniri lunare, pe teme foarte bine definite și cu activitate concretă. Ceea ce v-aș ruga eu, în afara dialogului, este ca măcar la nivelul organizațiilor, al asociațiilor, să reușiți să aveți un personal care să formuleze texte de acte normative, pentru ca în momentul în care lucrăm pe fluxuri să reușim să traducem și în acte normative care, firește, vor avea și un filtru instituțional. Este o realitate și dacă nu există un dialog, nici zona aceasta nu va evolua. Veți avea sprijinul meu și probabil se va prefigura un ordin de ministru care va aduce un cadru instituțional în acest parteneriat. În acest format voi cere celor două comisii din Parlament să ne trimită câte un raportor. Pe de altă parte, în acest format vom avea și o activitate constantă în sensul că dacă vin proiecte de legi pentru avizare, noi fără nici un fel de problemă, le vom pune la dispoziția dumneavoastră pentru a veni cu argumente pro și contra.

Atunci când vorbim de acte normative, sistemul de management trebuie să fie unul care să nu depindă de comisarul de gardă care trebuie să stea pe lângă ghenele de gunoi. Nu avem capacitatea aceasta. Pentru fiecare județ avem 7 - 10 comisari. Trebuie să creem un sistem în care să avem foarte bine definite responsabilitățile pentru ca noi să putem să le urmărim. Altfel intrăm într-un haos instituțional.

Referitor la taxa de depozitare vreau să vă spun ceva. Noi, la această masă stăm oameni care au un venit de aproximativ 1000 de euro. În zona rurală veniturile oamenilor sunt foarte mici. În minister am colegi, mulți, care au un salariu de 1000 de lei. Dacă mărim costurile de salubrizare apare o problemă de capacitate de plată a familiilor și riscăm să ajungem la o situație total inversă în care oamenii vor evita să facă contracte de salubritate, o problemă cu care am început deja să ne confruntăm. Cinci lei de persoană nu e mult pentru buzunarul nostru, dar în zona rurală e altceva. Este o diferență între o companie publică de salubritate și una privată. Compania publică e mai abilă să creeze sisteme care să sprijine colectarea deșeurilor. Am un exemplu în Depresiunea Ciucului, unde dacă o familie nu plătește salubritatea, atunci plătește un impozit majorat cu 2 lei pe membru de familie. Poate să aleagă.

Vrem să acordăm sprijin pentru tehnologie. La AFM va fi o sesiune pentru tipurile de deșeuri unde nu avem capacități de reciclare. Vom face o prioritizare a acestor tipuri de deșeuri și vom vedea unde avem cele mai mari cantități stocate și vom decide, urmând ca anul viitor să continuăm acest program.

Vom continua discuțiile în formatul pe care o să-l facem. Dar să știți că nu va exista continuitate dacă nu sunteți implicați, cum nu există dialog dacă nu vom invita și asociațiile județelor, municipalităților și comunelor. Pentru noi va fi un ajutor real sistemul pe care vi l-am propus. Dacă ne apucăm de aceste lucruri aș dori să ne ocupăm sistemic, adică să le facem pas cu pas, un domeniu să-l deschidem, apoi să-l închidem, iar atunci când am creat ceva să nu ne întoarcem imediat cu corecturi pentru că nu ar fi de folos sistemului. Chiar și un sistem puțin mai prost, dar care funcționează e mult mai bun decât un sistem bulversat care vine cu noi și noi reveniri.   

„Nu ne putem aştepta ca un primar să-şi amendeze concetăţenii că nu încheie contracte de salubritate"

Mihail Fâcă, secretar de stat MMSCMihail Fâcă, secretar de stat MMSC: Subiectul este foarte serios. Eu, ca să fiu sincer, deja mă simt în familie cu dumneavoastră aici, pentru că am participat la patru, cinci, şase întâlniri cu aceeaşi tematică deosebit de importantă şi dificilă, şi sper ca să ne apropiem şi de o rezolvare. O să vă dau pe scurt câteva opinii personale şi nişte informaţii legate de stadiul la zi al prevederilor legislative.

România s-a trezit în anul 1990 într-o nouă eră. Apoi a venit dezideratul nostru cel mare, să devenim membri ai Uniunii Europene, odată cu asta fiind obligaţi să adoptăm şi legislaţia europeană. Acest lucru nu este uşor şi nu va fi deloc uşor încă mulţi ani de aici înainte, fiindcă datorită vitezei mari în care trebuie să adopţi o mulţime de legi şi norme se fac și greşeli. De la banale greşeli de traducere, care sunt catastrofale când apar interpretate juridic, până la greşeli de funcţionare, când se adoptă nişte proceduri care nu sunt aplicabile de foarte multe ori. Eu nu vreau să scuz pe nimeni, dar trebuie să facem un efort colectiv pentru a reuşi să trecem peste aceste etape.

Zona deşeurilor, şi mai ales a deşeurilor menajere, este o zonă foarte grea pentru că cetățeanul român s-a obişnuit din păcate să arunce gunoiul pe câmp, să-l arunce în jurul casei, oriunde numai să nu plătească. Dacă înainte de '89 frica de miliţian îl obliga să nu facă acest lucru, acum această frică a dispărut.

Aşa cum am mai spus, marea mea spaimă nu e că nu avem nişte legi bune. Marea mea spaimă e că nu vom reuşi să le aplicăm cu oamenii, că oamenii nu vor răspunde corect la aceste legi şi vă spun şi motivul. Şi era de înţeles şi acesta. Administraţia locală de nişte ani buni este hăituită după voturi, e foarte clar. Şi atunci nu ne putem aştepta, şi eu vă spun din experienţa mea, din judeţul meu, ca un primar să se apuce să-şi amendeze concetăţenii că nu încheie un contract de salubritate. De cele mai multe ori, primarul preferă atunci să bage mâna în buzunarul consiliului şi să facă el curat din când în când în urma oamenilor. În 2009 s-a încercat să se convingă Comisia Europeană să ne lase să construim incineratoare. N-au vrut, au spus că România nu este pregătită şi nu poate suporta din punct de vedere financiar impactul costurilor de incinerare a deşeurilor menajere. Acum se pare că se va accepta acest lucru ceea ce cred că e bine.

Avem întârzieri, există o legislaţie extrem de greoaie pentru achiziţiile publice, şi poate acesta este motivul principal pentru care suntem întârziaţi cu derularea tuturor programelor. Fiindcă, dacă ne uităm, vom avea sisteme de gestionare a deşeurilor în majoritatea judeţelor din ţară. Odată funcţionale aceste sisteme, nu o să ne mai punem problema unde ajung reciclabilele, fiindcă există un traseu declarat către Comisia Europeană, un traseu care trebuie respectat, şi vom avea în sfârşit o vizibilitate şi o transparenţă a reciclabilelor provenite din deşeurile menajere în cea mai mare parte a judeţelor din ţară.

Cunoscând destul de bine administraţia locală, nu pot să-i acuz prea mult pentru lobby-ul făcut pentru suspendarea taxei de depozitare până în 2017, cu toate că într-adevăr această taxă ar fi fost un instrument foarte bun de convingere şi de manageriat. Dar gândiţi-vă că e foarte greu să încasezi o taxă suplimentară de la nişte oameni amărâţi, cu venituri mici, din comunele noastre care sunt așa cum sunt, în marea lor majoritate.

Ne-am propus chiar astăzi, în cadrul şedinţei de colegiu, împreună cu colegii noştri de la minister să finalizăm până la sfârşitul lunii iunii cele trei HG-uri cheie, care interesează pe toată lumea. Drept urmare, săptămâna viitoare veţi primi invitaţii, să zicem aşa, cei interesaţi de aceste HG-uri, într-o dezbatere finală, fiindcă trebuie să ajungem la un final. Şi suntem hotărâţi să o facem. Și dacă o să fie nevoie de îmbunătăţiri, orice act normativ, după cum am spus mereu, este perfectibil. Nu este o chestiune definitivă, dar aceste trei instrumente, şi mă refer aici la ambalaje, la vehicule scoase din uz şi la electrice-electronice trebuie neapărat să apară până la sfârşitul lunii iunie, fiindcă avem nevoie de aceste instrumente de lucru.   

„Un primar nici măcar  nu va înţelege ceea ce legislaţia Uniunii Europene îi solicită"

Andrei Orban, președintele Asociației ENVIRONAndrei Orban, președintele Asociației ENVIRON: Din perspectiva experienţei de peste şapte ani în acest domeniu pot spune că principala problemă a celor care activăm în sectorul reciclării, în afară de conferințe ca cea de astăzi, care devin din ce în ce mai rare, este faptul că nu există o conlucrare sub forma unei platforme permanente și coerente de discuţii și dezbateri între producători, reciclatori, colectori și autorități.

Legislaţia europeană ne obligă, începând cu Legea cadru a deşeurilor, să colaborăm cu operatorii de salubritate, cu autorităţile locale, cu autorităţile centrale sub forma unor platforme deschise în care fiecare să îşi prezinte problemele şi să se caute soluţii, dar din păcate această platformă de dezbatere reală nu funcţionează încă. Personal, consider că avertizările repetate și din ce în ce mai apăsate ale Comisiei Europene față de situația în care se află România în domeniul deșeurilor și a performanțelor pe care, într-un fel sau altul, le raportăm prin EUROSTAT către serviciile Comisiei reprezintă un semnal de alarmă care ar trebui să ne unească într-o poziție comună și într-o declarație publică comună.

Mă bucură foarte mult dorința domnului ministru Attila Korodi ca până la sfârşitul lunii iunie să se parcurgă aceste etape care sunt deja întârziate în ceea ce înseamnă transpunerea unor Directive. Însă, important este şi mecanismul prin care vom face lucrul acesta. Dacă nu pornim de la realităţi, de la experienţele în domeniu ale actorilor implicați pe fiecare flux de deşeuri, în sens pozitiv, fiecare dintre noi ştiind la nivel de flux de deșeuri care sunt principalele obstacole, dacă nu avem în vedere aceste aspecte şi nu venim cu soluţii coerente, clare, aplicabile pentru ţara noastră, care să ţină cont inclusiv de specificul local, măsuri care trebuie să fie complete, reale și aplicabile în România, atunci vom bate pasul pe loc și în viitor.

Un primar care nu are nici secretară, nici bani să-şi plătească lumina la primărie, nu va putea niciodată să facă o gestiune integrată pe fluxurile de deșeuri. Nici măcar nu va înțelege ceea ce legislația Uniunii Europene îi solicită. Constat însă că la această dezbatere sunt prea puțini reprezentanți ai operatorilor de salubritate, ai autorităților locale direct implicate, faptul că s-a scindat deja agenda în funcţie de domeniul de activitate, nu este un aspect ce poate să ne aducă mai aproape de ce ne-am propus cu toții, respectiv instaurarea în România a unei veritabile Societăți a Reciclării.

Ar fi trebuit să fie prezenți şi operatorii de salubritate pentru că la nivelul operării serviciului există de asemenea probleme. Este foarte important să ne uităm împreună, toţi, la un loc, fiecare cunoscând realităţile din perspectivele de care suntem responsabili, să păstrăm direcțiile europene şi să încercăm să ne conformăm cât mai mult cu aceste direcţii, concomitent cu transpunerea în acte normative a specificului local, operații la care, din păcate, suntem încă tributari, cum spuneam, unor obiceiuri mai vechi. 

„Poate este pentru prima dată în ultimii zece ani când linia întâi a autorităţii de mediu din România este la aceeaşi masă"

Sorin Popescu, director general ECO-ROM AMBALAJESorin Popescu, director general ECO-ROM AMBALAJE: În primul rând trebuie să mulţumim prezenţei primei linii a autorităţilor de mediu din România, plecând de la instituția de reglementare, la cea de implementare și nu în cele din urmă la cea de de control. Poate este pentru prima dată în ultimii zece ani când linia întâi a autorităţii de mediu din România este la aceeaşi masă, asta înseamnă că toţi sunt uniţi pentru a rezolva problemele cu care noi toţi ne confruntăm.

Pe domeniul de ambalaje trebuie să spunem că sunt rezultate, şi mă refer la ceea ce România a realizat din punct de vedere al atingerii obiectivelor impuse de directivele europene, iar aceste lucruri pozitive în ceea ce înseamnă managementul deşeurilor de ambalaje au fost posibile din punctul nostru de vedere datorită a trei parametri.

În primul rând a fost reglementată atingerea pas cu pas a obiectivelor, din anul 2004 până în anul 2013, prin hotărâri de Guvern, prin reglementări, și astfel toţi agenții economici au știut ce obiective au de atins şi care este ţinta finală în 2013, pentru acest domeniu.

Un al doilea lucru extrem de important a fost sistemul coercitiv care a existat şi există. Şi trebuie să recunoaştem că şi în statele civilizate, acolo unde sunt rezultate, totul a început de la coerciţie, de la lege, de la efectul şi de la aplicarea ei. Şi nu în ultimul rând, prin aportul financiar al producătorilor şi importatorilor de bunuri ambalate, care s-au implicat prin sprijinirea concretă a implementării în România a sistemului de colectare separată care, sigur, conform actelor normative, a devenit și obligatoriu pe cele patru fluxuri.

Domnul ministru a venit cu o propunere către noi toţi, legată de diminuarea cantităţilor de ambalaje puse pe piaţă. Eco-Rom Ambalaje a început de doi ani de zile un plan de prevenire a generării de deşeuri, deci a diminuării de fapt a cantităţii de ambalaje şi, sigur, îşi oferă disponibilitatea către autorităţile de mediu pentru elaborarea planului naţional de prevenire, care conform cunoştinţelor noastre este un element al Legii nr. 211 privind gestiunea deşeurilor, care vine şi în sprijinul dorinţei domniei sale de a diminua cantitatea de ambalaje, pe cale de consecinţă a generării de deşeuri.

Pentru că am împlinit zece ani de activitate şi am fost deschizători de drumuri pe ceea ce înseamnă această instituţie a preluării de responsabilitate, pe problematica de trasabilitate a deşeurilor. Desigur, o vom sprijini pentru a fi îmbunătăţită din ce în ce mai mult şi ne-am permis să facem un decalog cu zece probleme care se regăsesc în mare parte şi în proiectul de act normativ supus dezbaterii publice, de modificare a Hotărârii de Guvern pe ambalaje şi deşeuri de ambalaje pe care o susţinem şi la care am venit cu o serie de modificări. Organizaţiile de transfer de responsabilitate sunt nişte prestatori de servicii în beneficiul celor care le transferă responsabilitatea atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare şi, desigur, acest transfer şi această activitate trebuie să fie eficientă atât din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al protecţiei mediului, şi nu în ultimul rând al protecţiei sociale.   

„Sugerăm crearea unui cadru formal de dialog între organizaţiile de transfer de responsabilitate şi autorităţile de mediu"

Adin Ionescu, director general ECO PACK MANAGEMENTAdin Ionescu, director general ECO PACK MANAGEMENT: Nu am decât o singură sugestie de făcut: în spiritul unei bune guvernări sugerăm crearea unui cadru formal de dialog între organizaţiile de transfer de responsabilitate şi autorităţile de mediu, ANPM, AFM, Garda de Mediu, Ministerul Mediului, care să dezbată problemele în calea atingerii ţintelor asumate de România pentru a găsi soluţii armonizate în timp util. Facem această sugestie pentru că și noi resimţim lipsa unui astfel de sistem de discuţii periodice, în care să intrăm inclusiv în detaliile tehnice ale problemelor cu care noi ne confruntăm. De asemenea, credem că schimbările reglementărilor în timpul anului au efecte negative asupra activităţii organizaţiilor de transfer, această activitate de transfer de responsabilitate are o sezonalitate puternică, practic majoritatea companiilor încep sezonul contractelor la sfârşitul anului şi cu contractele semnate funcționează un an de zile. Iar în momentul în care apar schimbări de reglementare pe parcursul anului, pot apărea sincope în activitatea organelor de transfer.   

„Trebuie să ştim care sunt ţintele"

Valentin Negoiță, președinte ECOTICValentin Negoiță, președinte ECOTIC: Ar fi binevenită o continuitate a acestei întâlniri în sensul că unele probleme care se discută acum să fie marcate și urmărite. Altminteri riscăm doar să ne întâlnim și atât. Continuitatea presupune nu numai întâlniri, ci și urmărirea unei grile de probleme cu date, cu responsabili, cu realizări. Referitor la HG-ul care presupune transpunerea noii Directive privind deșeurile electrice și electronice, trebuie spus că s-a întârziat și că noi cei implicați în colectarea selectivă și în reciclarea DEEE-urilor am cam pierdut firul cum se spune. Nu cred că este o problemă în ceea ce înseamnă volumele, în acest an cel puțin, pentru că fiecare dintre noi cei de aici ne vedem în continuare de cantitățile pe care trebuie să le colectăm, de țintele pe care ni le-am asumat, dar trebuie să știm, cel puțin pentru anul 2015 care este orizontul, care sunt țintele, care sunt responsabilitățile. Propun pentru reprezentanții autorităților de mediu ceea ce anglo-saxonii numesc enforcement. Lipsa unui enforcement continuu este un lucru care demotivează.    

„Singurul minister care nu a reuşit să cristalizeze elementele care stau la baza activităţii noastre este Ministerul Mediului"

Dumitru Gheorghe, președintele OPP REMATDumitru Gheorghe, președintele OPP REMAT: Trebuie spus că absolut toţi din această sală şi-au dezvoltat activităţile prin intermediul societăţilor de reciclare existente în anii anteriori, prin REMAT-urile care au evoluat şi care s-au dezvoltat ajungând la tehnologii deosebite. Acest sector, care a permis realizarea obiectivelor până la acest moment, acest sector care a eliminat poate cele mai mari cantităţi de deşeuri, a fost ținta unor atacuri permanente. Toate ministerele şi-au continuat bombardamentul legislativ, singurul minister, după mine, care nu a reuşit încă să cristalizeze elementele care stau la baza activităţii noastre este chiar ministerul care ne guvernează, Ministerul Mediului.

De mult timp încercăm să găsim împreună elemente care să permită realizarea unor autorizări corecte, mai ales pentru zona de colectare care să permită eliminarea acelor piraţi care distrug un sector şi care discreditează o activitate. Constatăm cu surprindere că cel puțin în ultima perioadă apar propuneri legislative de aplicare a unor măsuri care vor deforma piața. De exemplu, se vrea o nouă avizare pentru aprobarea desfășurării activității, din partea primăriilor. Mi se pare anormal ca Ministerul Mediului, care este cel care emite autorizaţiile, să fie acum supervizat şi de o instituţie administrativă locală sau zonală. De asemenea, se propune ca societăţile de reciclare să fie avizate pentru funcționare de alte societăţi, ceea ce nu este normal. De asemenea, trebuie spus, condiţiile de autorizare pentru societăţile de reciclare sunt în defavoarea oricărui sistem concurenţial normal.

Sunt deosebit de încântat de această întâlnire, unde există toate elementele necesare pentru un dialog şi pentru realizarea unei economii normale.   

„Până la urmă tot vor trebui luate măsuri"

Marinela Dracea, director executiv CIROMMarinela Dracea, director executiv CIROM: Invit conducerea Ministerului Mediului de a vizita o fabrică de ciment care coprocesează deșeuri pentru a vă convinge de eficacitatea acestei soluții oferită de noi și pentru a vedea cum deșeurile se pot gestiona în siguranță, cum această soluție este recunoscută la nivel european ca o soluție de bună practică pentru valorificarea deșeurilor simultan, atât material cât și energetic, și, nu în ultimul rând, cum contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Toate aceste investiții de zeci de milioane de euro fac ca la momentul actual capacitatea de preluare a industriei de ciment din România să se ridice la aproximativ un milion de tone de deșeuri din care este utilizată numai 20%. Fiindcă nu avem deșeuri. Și asta deși generăm 5 milioane de tone de deșeuri municipale anual. Ele nu sunt însă pretratate, nu sunt colectate separat. Ar trebui ca ceea ce se pretează pentru reciclare să ajungă la reciclare, ceea ce este impurificat să fie direcționat către această soluție de coprocesare, și doar ceea ce nu se mai poate valorifica material și energetic să fie dus la depozitare.

Am apreciat inițiativa Guvernului de a introduce acea taxă de depozitare care este în linie cu recomandările Comisiei Europene din foaia de parcurs, gândindu-ne că este un prim pas pentru crearea infrastructurii astfel încât să ne îndeplinim obiectivul. Anul 2020 este foarte aproape și dacă ne gândim că în prezent populației îi este greu să suporte o asemenea taxă, cred că trebuie avute în vedere obiective pe termen lung, fiindcă până la urmă tot vor trebui luate măsuri.   

„Suntem singura ţară care nu poate cumpăra deşeuri. Toţi fac în jurul nostru comerţ cu deşeuri, numai noi nu"

Mihai Sofian, director general REMATHOLDINGMihai Sofian, director general REMATHOLDING: La ora actuală avem trei mari teme de discuție. VSU-rile sunt o problemă nu numai națională, ci o problemă la nivel european. Presiunile sunt foarte mari, iar noi reciclatorii sperăm să reuşim ca până la sfârşitul lunii să realizăm ţinta care ni se cere. Programul Rabla a pornit fără probleme anul acesta, ceea ce este foarte bine. În afară de cele 20.000 de VSU prevăzute în programul Rabla, ne dorim ca în acest an să mai reciclăm alte 30.000 sau chiar 40.000 de maşini.

Trasabilitatea acestor maşini s-a stabilit în discuţiile avute la nivel de minister şi împreună cu APIA. Aici cred eu că suntem pe drumul cel bun. A doua problemă, deşeurile de electrice, electronice şi electrocasnice. În România deja a început să se lucreze pe standardele de calitate ale WEELABEX-ului și sperăm ca până la sfârşitul anului şi societatea noastră să îndeplinească toate condiţiile impuse. La capitolul ambalaje colaborăm cu toate firmele de preluare a responsabilităţii, încheiem şi noi zece ani alături de domnul de Eco-Rom Ambalaje, suntem probabil deschizătorii de drumuri, împreună am pornit, împreună ne-am dezvoltat şi sperăm să continuăm pe acelaşi drum.

Avem o problemă care trebuie rezolvată neapărat. România este singura ţară care la ora actuală nu poate să facă importuri de deşeuri de cupru, de plumb sau de alte materiale. Dacă am fi avut în România cele două fabrici de la Zlatna şi de la Cuprumin puteam importa cupru şi atunci nu exista problema comerţului cu acest deşeu. Ne mai având cupru, nu mai putem importa, fabrica de plumb a fost închisă și nu mai avem voie acum să importăm plumb, deci comerţ nu mai există. Pentru a face comerţ cu deşeuri avem nevoie să se aprobe sau să se urgenteze registrul broker-ului sau registrul comerciantului care trebuia să apară în 2011, la 6 luni după aprobarea Legii deşeurilor.

Ne bucurăm că sunteţi în mijlocul nostru şi poate ne ajutaţi pentru că este păcat. Ne ducem la Biroul Internaţional de Reciclare, la congresele BIR în străinătate, şi suntem singura ţară care nu poate cumpăra deşeuri. Toţi fac în jurul nostru comerţ cu deşeuri, numai noi nu. Cu tristețe o spun, suntem handicapaţi. Peste doi ani atunci când nu o să mai avem nevoie de notificări, pentru că noi acum avem nevoie de notificări cu ţările vecine, chiar şi cu Bulgaria, va fi prea târziu. E o problemă extrem de importantă pentru noi și e păcat pentru că am putea să ne dezvoltăm și să creștem mult volumele de materie primă obținută din deșeuri în România.   

„Incineratorul este obiectivul prioritar pentru municipalitate"

Magdalena Iuga, director Direcţia Deşeuri din cadrul Primăriei CapitaleiMagdalena Iuga, director Direcţia Deşeuri din cadrul Primăriei Capitalei: În Legea nr. 211 apare obligativitatea de a raporta către agențiile de mediu. Noi cerem să se facă raportarea și către administrația publică locală, pentru că ea are obligația să îndeplinească ținta de 15%.

Este necesar să avem și noi informații cu privire la cantitățile de deșeuri reciclabile care se gestionează. Municipiul București își propune să realizeze un sistem de tratare a deșeurilor din contrucții. Avem un studiu de fezabilitate și dacă nu va exista posibilitatea ca acesta să fie finanțat din fonduri de la Uniunea Europeană, vom încerca să găsim o posibilitate de finanțare de la bugetul Consiliului General.

Ne-am propus ca în acest an să elaborăm un studiu de fezabilitate privind tratarea deșeurilor biodegradabile și a deșeurilor vegetale, pentru că intenționăm să construim stații de compost în municipiul București. Există una singură, la ALPAB, iar numărul acestora trebuie să crească pentru a ne putea îndeplini ținta pe care o avem de realizat.

Incineratorul este obiectivul prioritar pentru municipalitate, iar Ministerul Mediului este alături de noi și ne ajută pentru a obține finanțarea.   

„Nu e corect ca noi să aflăm de anumite propuneri legislative fără a fi implicaţi în formularea legii"

Marius Costache, director executiv GREENWEEE INTERNAŢIONALMarius Costache, director executiv GREENWEEE INTERNAŢIONAL: Ceea ce trebuie spus este că toate firmele de aici sunt firme serioase care chiar își doresc să facă ceva în țara asta. În ceea ce privește deșeurile electrice și electronice, România colectează acum cam 20.000 de tone, față de 80.000 de tone cât este ținta noastră. Acum noua directivă europeană impune un anumit procent din ceea ce se pune pe piață.

Toată lumea a spus că nu avem deșeuri și e perfect adevărat. Dar de ce nu avem deșeuri? Pentru că foarte multe ajung la depozitare. S-a încercat impunerea acelei taxe la depozitare și s-a amânat până în 2017. Până atunci în statisticile Eurostat tot pe ultimele locuri o să fim. Ar trebui, cred eu, să se ia măsuri drastice. Dacă vorbim de ambalaje, multe dintre ele ajung pe groapă. Dacă vorbim de DEEE-uri, multe ajung în alte fluxuri. Spuneam că dorim să fim implicați. Fiindcă noi asta facem zi de zi. Bineînțeles că fiecare firmă are interesele ei, dar interesele de strategie eu cred că sunt comune pentru toată lumea.

La prima întâlnire organizată de Revista ecologic am reușit să blocăm pentru moment o lege, Legea salubrității. Nu cred că trebuie să blocăm o lege, nu e corect ca noi să aflăm de anumite propuneri legislative fără a fi implicați în formularea legii.

GreenWEEE reciclează și cabluri electrice. Nu avem cabluri fiindcă există o metodă de reciclare mult mai ieftină. Doi litri de benzină și un chibrit. Iar cuprul ars este acceptat la tranzacționare, o acceptare care încurajează piața neagră a deșeurilor.

Pentru a combate piața neagră, Grecia și Ungaria au interzis tranzacționarea cuprului ars și în felul acesta au rezolvat problema. După cum vedeți și alte țări au probleme, dar au găsit soluții legislative pentru a rezolva aceste probleme.

Referitor la enforcement, noi avem o legislație care prevede amenzi destul de mari dacă arunci un televizor lângă ghena de gunoi. De când sunt eu în domeniu nu am auzit de o singură amendă aplicată cuiva. Sunt atât de multe probleme pe care Ministerul Mediului le are, și în general această țară le are, și sunt sigur că nu e ușor să le gestionezi pe toate. Prin anii 2008-2009 participam la grupuri de lucru pe tot ce însemna legislație de mediu. Discutam toți actorii implicați și aveam o relație foarte deschisă cu ministerul. Poate că ar fi bine să ne întoarcem acum la acele practici și să discutăm problemele cu care ne confruntăm.   

„Trebuie modificat Ordinul nr. 578/2006 şi includerea unui anumit flux de deşeuri de ambalaje"

Cornel Brezuică, OPP REMATCornel Brezuică, OPP REMAT: Prin modificarea Ordinului nr. 578/2006 privind Metodologia de calcul a contribuțiilor și taxelor la Fondul pentru Mediu, modificare realizată în anul 2014, s-a omis recunoașterea unui flux de deșeuri: deșeurile de ambalaje rezultate în urma unei operațiuni de sortare a deșeurilor, un flux din ce în ce mai important în România având în vedere investițiile în stații de sortare a deșeurilor municipale și asimilabile realizate sau în curs de realizare.

Dacă la Art. 27, alin. (3) sunt recunoscute pentru realizarea obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, în special cele statuate în Tratatul de Aderare, fluxurile de deșeuri de ambalaje colectate cu un operator care asigură serviciile de salubrizare a localităților, cele colectate cu un operator autorizat să colecteze deșeuri de ambalaje prin achiziție de la persoane fizice, deșeurile de ambalaje din fluxurile comerciale, deșeurile de ambalaje rezultate din activități de sortare nu sunt raportate la îndeplinirea acestor obiective.

Pentru o abordare corectă și având în vedere importanța realizării obligațiilor de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje considerăm că trebuie modificat actul normativ mai sus menționat și includerea acestor deșeuri de ambalaje.   

„Cei mai mulţi bani s-au dus în închiderea depozitelor"

Gabriel Moiceanu, director executiv ADI SERV-SAL ARGEȘGabriel Moiceanu, director executiv ADI SERV-SAL ARGEȘ: Există acea idee că autoritățile locale se opun, că nu sunt receptive la atingerea țintelor, la obligațiile pe care le avem ca țară, și la ce obligații avem la nivel local vis a vis de atingerea țintelor.

Prin memorandumurile de finanțare țintele noastre au legătură și cu țintele României și cu tot ce se întâmplă sau se discută acum aici. Ne interesează să atingem țintele la plastic, la sticlă, ne interesează, și suntem obligați, să atingem ținte la devierea de la depozitare. Însă așa cum mai devreme a spus dl. Orban «măsurile care se iau trebuie să fie complete, reale și aplicabile în România». E foarte important ca toți actorii să stea la masă și nu trebuie să excludem pe nimeni din acest cerc care ne poate duce la rezolvarea problemelor pe care le avem în sistemul de reciclare, valorificare și atingerea țintelor în final.

S-a discutat foarte mult de taxa la depozitare. Noi suntem unii dintre susținătorii amânării acestei taxe, pentru că proiectul era greșit. Taxa se aplica pentru toate deșeurile. Noi suntem de acord și susținem aplicarea taxei pentru că este o măsură corectivă, însă numai pentru deșeurile reciclabile care pot fi deviate. În studiul pe care noi l-am făcut pe structura deșeului, împreună cu Eco-Rom Ambalaje, 40% sunt deșeuri reciclabile, deșeuri de ambalaje și alte tipuri de deșeuri reciclabile. Dar dacă noi punem o taxă pe toată cantitatea de deșeuri atunci vom ajunge în imposibilitatea să acoperim costurile de cofinanțare a proiectelor.

Este foarte important pentru noi, care am creat o infrastructură, care am făcut investiții, care suntem interesați să avem o trasabilitate la deșeuri, să ajungă pe un cântar, pe o stație de sortare și bineînțeles în final la un reciclator, ne interesează să știm că avem acel deșeu în sistem. Tocmai de aceea Legea nr. 101 stabilea într-una din componente cine este proprietarul deșeurilor. Autoritatea locală dacă are obligații are și drepturi.

La Argeș, la un proiect de 54 de milioane de euro au fost costuri de cofinanțare de 6 milioane de euro în afară de ce au contribuit consiliile locale din orașe și municipii, pentru că la țară nu se punea problema, iar în 9 ani de zile avem de rambursat 7, 5 milioane de euro. Toți banii aceștia se găsesc în structura taxei de depozitare și de aici se rostogolesc în taxa de colectare. Circuitul astfel creat trebuie să acopere toate aceste costuri, astfel încât proiectele, programele, să devină operaționale și funcționale. Când am luat banii și am făcut proiecte de management integrat, în primul rând la nivel de județe trebuiau rezolvate probleme istorice.

Cei mai mulți bani s-au dus în închiderea depozitelor. Cea mai mică parte din banii acestor finanțări s-au dus în crearea de infrastructură, containere pentru colectare selectivă, mașini de colectare, dar și într-o celulă de depozitare. Fiecare depozit are un depozit regional. Organicul de la fiecare județ trebuie să ajungă la acea celulă de depozitare, de ce să-i pun o taxă în momentul de față? Ia cineva deșeurile organice? Deșeurile reciclabile, numai pentru ele vreau să plătim taxă.   

„Încurajaţi, ca ADI-uri, depozitarea ca să recuperaţi banii pentru rambursarea creditelor"

Andrei Orban, preşedintele Asociaţiei ENVIRONAndrei Orban, preşedintele Asociaţiei ENVIRON: Dumneavoastră spuneți că în calitate de ADI înființat în baza legislației și prevederilor europene pentru a obține finanțare din fondurile structurale, ați accesat pe partea de cofinanțare terțe surse, respectiv BERD, iar contractele astfel încheiate nu țin cont de condițiile de finanțare de pe fondurile structurale, iar BERD-ul vă cere rambursarea creditului angajat obligându-vă cumva să obțineți acei bani prin instituirea și promovarea unui tarif de depozitare.

Apare o contradicție în declarația dumneavoastră. Dacă spuneți că în calitate de ADI ați fost în favoarea limitării aplicării taxei la depozitare în varianta deșeurilor reciclabile, în condițiile în care nu totul este reciclabil din ceea ce se generează, apare un nonsens. Dumneavoastră accesați bani europeni, fonduri structurale care ne obligă să fim la un anumit nivel de performanță în ceea ce privește colectarea selectivă, reciclarea și practic eliminarea depozitării și tot dumneavoastră ne spuneți că prin mecanismul de cofinanțare BERD prin condițiile agreate, dumneavoastră încurajați, ca ADI-uri, depozitarea ca să recuperați banii pentru rambursarea creditelor.

Constat că este un element sistemic și dacă dumneavoastră spuneți că, până acum în partea de județe unde s-au creat ADI-uri și unde s-au obținut fonduri, se merge pe principiul acestei cofinanțări din terțe surse de finanțare pentru accesarea de fonduri europene înseamnă că am creat un mecanism la nivel instituțional care favorizează lipsa de performanță în atingerea țintelor de colectare selectivă și reciclare pe care le avem în calitate de Stat Membru. Problema este următoarea: există județe, inclusiv București - Ilfov, care nu au accesat finanțările. În continuare, mergând pe acest principiu vom reuși să blocăm definitiv orice fel de programe de colectare selectivă și reciclare. Pentru că pe nivelul de bugetare 2014-2020 condițiile nu mai sunt legate de existența unor planuri de management la nivel de județ, acele condiționalități ex-ante pe care Comisia le pune sunt legate de îndeplinirea țintelor pe Directiva 2008/98/EC pe Legea nr. 211 și pe legislația subsecventă pe fluxul de ambalaje, DEEE, baterii, anvelope, construcții. Iar pe noul exercițiu, pe noile alocări de fonduri structurale, Comisia va avea în vedere bani exclusiv pentru acele State Membre care demonstrează că își ating țintele din Legea nr. 211. E adevărat că județele sunt sărace, însă consider că această soluție nu este una care să fie avantajoasă țării noastre pe viitor, condițiile pe Acordul de Parteneriat 2014-2020 cu Comisia Europeană fiind total diferite ca până acum.   

„Este nevoie de întâlniri directe şi periodice cu ministerul"

Doru Iorga, director general ECOLOGIC 3R: Referitor la ceea ce spunea domnul ministru, la tendița europeană de reciclare și colectare 100%, eu cred că legislația actuală ar trebui să țină cont de această tendință, care ne obligă la mai mult. Acum avem obiective de 60%. Provocarea este cum vom realiza acele obiective de 100%.

Legislația trebuie să întărească în primul rând capacitatea de colectare pentru ca ea să poată răspunde unui deziderat economic fundamental. Bunăstarea și prosperitatea înseamnă consum, iar consumul înseamnă mai multe ambalaje puse pe piață. De aceea provocarea este colectarea. O strategie privind colectarea, separată de activitatea de valorificare, este din punctul meu de vedere foarte importantă. Cred că între companiile de salubritate, colectori și valorificatori există un fals conflict. Companiile de salubritate au importanța lor, companiile specializate în colectare, care au afaceri strict pe colectarea deșeurilor reciclabile și unitățile de valorificare, respectiv REMAT-urile, care sunt unitățile etalon privind valorificarea deșeurile, au importanța lor. O abordare diferențiată, stabilirea unor scopuri cât mai clare, definirea unor obiective realist stabilite și un singur obiectiv comun, ar trebui să fie prioritățile legislației viitoare.

Trebuie să existe o punere de acord cu viziunea europeană, avem lucruri bune în legislație, dar sunt și multe precizări care ar trebui rescrise. Este nevoie de întâlniri directe și periodice cu ministerul. Trebuie spus că în luarea deciziilor să se țină cont de experiența noastră, să se ia în considerare problemele cu care ne confruntăm, problemele din economia reală. Noi lucrăm în economia reală unde informația se culege din piață.   

„Până acum nimeni nu a venit să ne ceară părerea nouă, celor care lucrăm în domeniile vizate de aceste legi"

Florin Brabete, director general ECO ANVELOPE SAFlorin Brabete, director general ECO ANVELOPE SA: Rămâne de văzut dacă cineva își dorește cu adevărat consultarea noastră, căci de când au apărut legea ambalajelor, legea anvelopelor uzate, ulterior legea DEEE-urilor și până acum nimeni nu a venit să ne întrebe pe noi, cei care activăm în domeniile vizate de aceste legi, care sunt practicile din domeniu, care sunt problemele reale cu care ne confruntăm, cum poate fi îmbunătățită activitatea noastră. Întrebarea pe care ne-o punem acum este dacă se dorește cu adevărat să fim consultați, dacă chiar se dorește să fim întrebați, consultați, cooptați în luarea deciziilor. Toți de la această masă suntem specialiști fiecare în domeniul lui și nu suntem specialiști fiindcă ne-am născut așa, ci datorită activității pe care am avut-o zi de zi fiecare dintre noi de mulți ani încoace. Dacă ministerul nu va veni să instituie formarea unui grup de lucru care să se întrunescă ori de câte ori are loc o modificare sau ori de câte ori se dorește a se elabora o nouă legislație, nu se va realiza absolut nimic.   

„Ce contează pentru minister, fluxul de ambalaje sau persoanele care asigură această trasabilitate?"

Dragoș Doru, director CAN-PACK ROMÂNIADragoș Doru, director CAN-PACK ROMÂNIA: Avem o fabrică în București, în sectorul 4, o investiție de aproximativ 60 de milioane de euro și livrăm pe piața românească aproximativ 500 de milioane de cutii de aluminiu. Domnul ministru spunea că trebuie făcut ceva pentru reducerea cantităților de ambalaje puse pe piață. Noi am investit aproximativ 4,5 milioane de euro în ultimii doi ani pentru reducerea peretelui cutiei de aluminiu de la 0,25 mm la 0,17 mm. Practic am redus cantitatea de aluminiu folosit pentru producerea fiecărei cutii. Observăm însă o mare problemă de predictibilitate legislativă. Există o contradicție în legile care se dau pentru fiecare operator în parte. Cred că atât noi colectorii, reciclatorii, cât și ADI-urile și salubriștii ar trebui să facem un front comun. Observ însă că pe această piață disensiunile care apar din cauza contradicțiilor din punct de vedere legislativ sunt din ce în ce mai mari.

În anul 2005 am reciclat undeva la 300 de tone, în 2013 - 3200 de tone de aluminiu, ceea ce înseamnă că am reciclat cam 49% din ceea ce punem pe piață. Dar consider că la capacitatea pe care o avem în momentul de față de reciclare suntem mult sub ea. Nu avem stații de sortare care să ne dea un material curat, și nu putem lua de pe piață chiar tot. Pentru că trebuie să respectăm legea. Din 3200 de tone de doze de aluminiu cât am reciclat noi anul trecut, am putut declara autorităților de preluare de responsabilități în jur de 1600-1700 de tone. Pentru că în România în momentul de față contează mai mult persoana decât fluxul. Vorbim despre trasabilitate și eu constat că nu pot furniza documente de trasabilitate firmelor de preluare de responsabilități pentru că în momentul de față organele statului, Fondul pentru Mediu, APM-urile au o imixtiune foarte mare în actul nostru comercial, intern. Eu cred că sunt foarte multe probleme de discutat de la bază. Altfel, noi ca și reciclatori vom fi în imposibilitatea furnizării unor documente către Eco-Rom, către Eco-X, către Intersemat, către Eco Pack.

Şi nu pot să nu întreb: Ce contează pentru minister, fluxul de ambalaj sau persoanele care asigură această trasabilitate? Este o problemă foarte importantă pentru că noi reciclăm 49% din ceea ce se pune pe piață, dar societățile de preluare de responsabilitate pot accepta de la noi documente pentru circa 18%. În momentul în care eu reciclator fac dovada reciclării a 50% din ceea ce se pune în piață, dar ca și trasabilitate sunt doar 18-20% ce se întâmplă cu restul?   

„Nu ne atingem ţintele fiindcă există discriminare între salubrişti şi restul operatorilor economici!"

Constantin Apostol, director AS METAL COMConstantin Apostol, director AS METAL COM: Societatea noastră este producătoare de aliaje din aluminiu. Producția noastră ajunge în industria auto, la firmele care produc autoturisme, piese, componente auto. Producem cam 1200 de tone pe lună, obținute exclusiv din deșeuri de aluminiu, din 1600 de tone pe lună. Atunci când se vorbește de aluminiu toată lumea se gândește la acele doze din aluminiu. Ele sunt doar o foarte mică parte din ceea ce se numesc obiecte din aluminiu. Aceste doze au patru standarde industriale de calitate. În general aluminiul este guvernat de circa 48 de standarde americane și 18 standarde europene. Vorbim de o cu totul altă fațetă decât aspectele de mediu, vorbim de latura industrială. Vorbim însă și de anumite criterii pe care aceste deșeuri de aluminiu trebuie să le îndeplinească.

În Legea nr. 211 apar din directiva europeană două termene care s-au tradus mai mult sau mai puțin fericit în limba română. Deșeuri care nu mai sunt deșeuri și subproduse. Regulamentele europene pentru aluminiu, cupru, fier, sticlă și cele care vor apărea în continuare urmăresc ca să umple această ruptură între mediu și industrie. Noi suntem aici două tabere care funcționează pe motoare diferite și ne este foarte greu să ne înțelegem. Noi, cei care poate impropriu spus reprezentăm industria de reciclare suntem cei care trăim din valoarea materialului. Ceilalți care sunt prestatorii de servicii trăiesc practic din taxe, din ceea ce încasează din serviciile pe care le fac. Pe noi viața ne-a învățat să trăim din aceste materiale, deci le cunoaștem foarte bine, ceilalți sunt într-o sferă a prestării de serviciu pe care și ei o cunosc foarte bine.

Dar motoarele sunt diferite, partea industrială, partea de mediu, partea fiscală. Am făcut un experiment prin care mi-am întrebat colegii privind aplicarea Codului Fiscal pe terminologia de mediu care există în 211. La subprodus, așa cum e definit în Legea nr. 211, se aplică taxarea inversă sau se facturează cu TVA. Am primit răspunsuri năucitoare. Cred că este extrem de important și de necesar ca să se elaboreze la nivel interministerial poate, ghiduri care să facă posibilă implementarea urgentă a acestor directive, legi, regulamente. Oamenii nu cunosc, au loc abuzuri, au loc evenimente extrem de nefericite.

În ceea ce privește fluxul de ambalaje. La mine pe platformă în maldărele de aluminiu o să puteți vedea nenumărate butoaie de bere, nenumărate bidoane de lapte, paleți din aluminiu, tot felul de cutii. Toate, ambalaje. Iar societățile de preluare de responsabilități din domeniul ambalajelor mă întreabă pe mine de ce nu vreau să lucrez cu ele. Eu nu fac colectare de persoană fizică, ambalajele îmi intră într-un flux de materiale de aluminiu amestecat și eu nu pot să le dau acel borderou cum că am cumpărat de la o anumită persoană deșeul de ambalaj. Nu am această posibilitate.

Ce se urmărește prin trasabilitate? Fluxul de deșeuri, persoana, impozitul? Dacă un serviciu de salubritate ridică reciclabile folosind Codul 20, ulterior acest serviciu în cadrul operației de sortare poate să facă fluxul 15 de ambalaje. Alt agent economic autorizat pentru această activitate, care are personal calificat, instalații, autorizații, certificări ISO, chiar și autorizație pe Regulamentul 333, poate să facă aceiași operațiune și este recunoscută ca fiind pe trasabilitatea fluxului de ambalaje? Dacă nu, apare o discriminare între activitatea mea și activitatea salubrității în același domeniu, fiindcă amândoi avem operațiuni de sortare și eu cred că personalul meu, vă garantez, este mult mai calificat decât personalul salubrității.

Am voie să fac această operațiune? Repet, sunt autorizat să fac operațiuni de sortare, de tratare, prelucrare, mărunțire, pe tot ce doriți dumneavoastră. Am autorizație integrată de mediu IPPC sunt autorizat pe Regulamenttul 333 pentru fier și aluminiu, pot să fac această operațiune sau nu? Iar răspunsul pe care îl primesc este Nu!

De ce nu ne atingem țintele ca țară? Pentru că nu vrem să recunoaștem anumite realități. Nu vorbim strict de ambalaje, ci de toate fluxurile de deșeuri.  

Concluzii

La finalul evenimentului Andrei Orban, președintele Asociaţiei Environ a concluzionat: „Cred că avem două mesaje importante. Prima este inițiativa ecologic de a crea acea platformă on-line de conlucrare, respectiv acel Consiliu Consultativ de Mediu (ccmediu.ro). Acolo pe fiecare flux cred că ar trebui să se asume câte un rol de moderator pe tematici, astfel încât cât mai mulți oameni să participe la dezbaterea on-line.

Foarte importantă a fost propunerea domnului ministru Attlia Korodi care a venit aici și ne-a spus clar că ministerul are nevoie de noi. Practic a vorbi acum reflexiv despre problemele noastre și așteptând să se intervină, să spunem că trebuie să se facă, nu mai este în regulă.

Trebuie să trecem într-o etapă cu care nu suntem obișnuiți. Trebuie să venim cu propuneri legislative, cu soluții supunându-le atenției ministerului și în cadrul formatului pe care domnul ministru a promis că-l va reglementa prin Ordin, să venim să le dezbatem. Nu mai putem să așteptăm de la alții să vină să reglementeze niște probleme care sunt din ce în ce mai complicate pentru că la nivel european lucrurile evoluează continuu".



Alte articole in rubrica Politici & Economie