În timp ce în Europa reciclarea DEEE-urilor se face după standarde de excelență, în România se face după standardele din 2007 - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

În timp ce în Europa reciclarea DEEE-urilor se face după standarde de excelență, în România se face după standardele din 2007

14 March 2015 - 04:28 PM Politici & Economie

DEEE-uriReciclarea deșeurilor electrice și electronice este o activitate care necesită pe lângă investiții și seriozitate și o recunoaștere din partea organizațiilor producătorilor de echipamente electrice și electronice. În viitorul apropiat singurii care vor mai activa în acest domeniu vor fi cei care vor implementa standardele de calitate WEEELABEX. Pentru a afla ce înseamnă de fapt aceste standarde și care vor fi implicațiile implementării lor am stat de vorbă cu Valentin Tofană, singurul expert tehnic din România acreditat pentru auditarea celor care vor să implementeze standardele de calitate WEEELABEX.

ecologic

ecologic: Ce înseamnă de fapt WEEELABEX?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTICValentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: WEEELABEX înseamnă Waste Electric and Electronic Equipment Label of Excellence. Practic, este eticheta excelenţei serviciilor de colectare, logistică şi tratare a acestor tipuri de deşeuri. Standardele Uniunii Europene cu privire la WEEELABEX cuprind întreg fluxul de deşeuri de echipamente electrice şi electronice, de la colectare, logistică şi se opresc la finalul procesului cu activitatea de tratare.

Începând cu anul 2009 WEEE Forum, care cuprinde în prezent organizaţii colective de pe întreg cuprinsul Europei şi reprezintă mai mult de 2/3 din deşeurile colectate la nivel european, a derulat un proiect cu finanţare europeană prin programul LIFE+, derulat între anii 2009-2011, prin care şi-a propus şi a reuşit să elaboreze aceste standarde. De fapt, a fost un vârf de lance în Europa, pentru că în toată lumea mai există astfel de standarde mai mult sau mai puţin cuprinzătoare faţă de legislaţia europeană. Aceste standarde reuşesc să aducă tot ceea ce înseamnă cerinţe legislative în domeniul deşeurilor electrice şi electronice, în domeniul transporturilor de deşeuri şi să stabilească criterii specifice pentru fiecare cerinţă legislativă. Acesta este practic nucleul acestor standarde şi filozofia lor.

ecologic: De ce a fost nevoie de acest standard?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: Necesitatea elaborării unor standarde pe acest domeniu de activitate derivă din inegalităţile care există la nivel european, din necesitatea uniformizării servicilor de tratare a deşeurilor electronice, din obligaţia creşterii competitivităţii şi a valorii acestor servicii într-un mod unitar. În prezent, începând cu anul 2013, în Europa s-a constituit Organizaţia WEEELABEX care are în responsabilitate formarea şi pregătirea unui grup de auditori, principali şi autorizaţi.

O altă componentă a acestei organizaţii este promovarea şi implementarea acestor standarde la nivelul operatorilor prin asigurarea unor instrucţiuni specifice dedicate acestor tipuri de companii. În momentul de faţă Organizaţia WEEELABEX asigură şi atestarea operatorilor şi tot ce înseamnă audit şi verificarea conformărilor. Aceste standarde introduc elemente de performanţă. De exemplu, dacă legislaţia generală specifică impune obligativitatea tuturor elemenelor din fluxul deşeurilor de la deţinător până la valorificator să asigure trasabilitatea, aceste standarde aduc în plus şi nişte elemente tehnice.

DEEE-uriMai mult, dacă vorbim de legislaţia specifică pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice care impune operatorilor depoluarea acestor tipuri de deşeuri, îndepărtarea componentelor cu conţinut periculos, standardul vine şi impune limite şi ţinte care bineînţeles trebuie să fie atinse de persoanele care sunt auditate. Aceste ţinte sunt calculate şi stabilite pe baza experienţei echipei de proiect a standardelor. În cei patru ani de experienţă în elaborarea acestor standarde s-au luat în considerare cifre din industrie, astfel încât aceste valori să reprezinte „state of the art“ în materie de tratare.

ecologic: Puteți să exemplificați?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: Pot să vă dau câteva exemple de ţinte pe care operatorii trebuie să le atingă şi anume conţinutul de compuşi organici halogenaţi din uleiul extras din aparatele frigorifice nu trebuie să depăşească 0,2%, iar acest lucru implică faptul că uleiul trebuie să fie depoluat ca să se ajungă la o astfel de valoare. Este bine cunoscut faptul că spuma poliuretanică ce are rol de izolaţie în echipamentele frigorifice, a fost şi este în continuare expandată în procesul de fabricaţie cu freon. În urma depoluării acestei categorii de fracţii, trebuie să se extragă aceste hidrocarburi, conţinutul de spumă poliuretanică din fracţiile feroase, iar carcasa, care este formată din fier, plastic şi spumă, nu trebuie să depăşească 0,3%. Acestea sunt doar câteva exemple care definesc gradul de exigenţă al acestor standarde.

Pe zona de IT şi în special în ceea ce priveşte tratarea echipamentelor cu tuburi catodice (CRT) sunt incluse nişte limite şi ne bucurăm că au fost stabilite. Oxidul de plumb nu trebuie să depăşească în sticla depoluată un procent de 0,5% din masă. Acelaşi lucrul este valabil şi pentru materialele plastice extrase şi depoluate trebuie să fie sortate şi procesate astfel încât să nu depăşească o valoare limită a conţinutului de compuşi brominaţi.

Exemplele şi ţintele de acest gen sunt destul de multe, deoarece standardele sunt foarte elaborate.

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că aceste limite, odată ce au fost atinse, asigură pentru organizaţiile colective şi pentru orice altă entitate din acest flux o certitudine că aceea companie realizează tratarea şi depoluarea în condiţii optime.

Sortarea deşeurilorecologic: Există astfel de companii în România?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: Da, există astfel de companii în ţara noastră, iar România, din punct de vedere al capacităţii de tratare şi de depoluare, stă bine. Intenţia celor mai importante companii din domeniul tratării deşeurilor de echipamente electronice de a obţine atestarea pe acest standard deja este exprimată, ne bucurăm că şi operatorii de tratare din România au răspuns acestor exigenţe şi cerințe. În acelaşi timp aş dori să aduc în discuţie şi în prim plan o prevedere legală care este prevăzută şi în noua Directivă a deşeurilor care presupune ca statele membre să adopte standardele minime privind calitatea serviciilor de tratare.

De asemenea, acelaşi Articol 8 al directivei care va fi implementată şi în legislaţia românească va permite introducerea şi reglementarea obligativităţii acestor criterii minime. În prezent, standardele WEEELABEX începând cu colectare, logistică şi tratare sunt preluate de către CENELEC (Comitetul European pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii). Aceasta este una dintre cele trei organizaţii de standardizare la nivel european, acest standard nou 50625-1: 2014, cerinţele generale din standardul WEEELABEX au fost preluate de către CENELEC şi transformate în standarde.

Sperăm ca tot ceea ce înseamnă implementarea acestui standard la nivel european să fie considerat un pas în asigurarea egalităţii acestor servicii de tratare din punct de vedere calitativ şi tehnic. Echipa de auditori instruită şi funcţională a organizaţiei WEEELABEX a început activitatea de auditare a operatorilor din Europa. Şi sunt companii care deja au obţinut această atestare în țările vest europene care au fost şi sunt motorul implementării acestui standard. Noi sperăm ca şi în România să se întâmple acest lucru cât mai curând.

ecologic: Cum apreciați activitatea celor autorizați pentru reciclarea DEEE-urilor în România?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: România poate fi considerată un exemplu de ţară care a decis prin intermediul agenţiilor de mediu locale să autorizeze un număr de peste 70 de operatori economici pentru tratarea acestor tipuri de deşeuri. Cu siguranţă putem afirma că o foarte mică parte dintre aceşti operatori pot îndeplini cerinţele acestui standard. În prezent, operatorii economici cu care Ecotic realizează tratarea deşeurilor în România sunt selectaţi şi auditaţi pe baza criteriilor stabilite de către acest standard. Noi sperăm ca până la finalul acestui an să avem cel puţin două companii care să solicite auditul de verificare al conformării şi să obţină auditarea. De asemenea, sperăm ca până la finalul anului 2016 când şi noua directivă va intra în vigoare printr-o nouă HG în legislaţia românească, să putem avea acelaşi nivel al calităţii serviciilor de tratare ca şi ţările vest europene.

Operatorii economici care realizează servicii de tratare a deşeurilor de electronice din România, cu câteva excepţii, nu şi-au proiectat activitatea ţinând cont de aceste cerinţe, astfel încât în momentul de faţă îndeplinirea exigenţelor standardului considerăm că presupune nişte eforturi mari din partea acestora, iar momentul în care vor atinge aceste standarde, va fi destul de îndepărtat.

ecologic: Ce ne puteţi spune despre Articolul 8 din noua Directivă a Deşeurilor?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: Articolul 8 din noua Directivă a Deşeurilor 2012/19 va aduce în prim plan pentru prima dată necesitatea elaborării acestor criterii minime care să fie impuse de către autorităţi operatori lor care realizează tratarea deşeurilor. Noi sperăm ca aceste criterii minime stabilite în baza Art. 8 să fie luate în considerare şi la autorizarea noilor operatori economici, şi la reevaluarea celor care există deja, astfel încât începând cu noua etapă de autorizare să se poată stabili un nivel înalt de calitate a serviciilor.

ecologic: Cum sunt criteriile de autorizare în alte ţări, în ţările nordice, în Germania? Sunt mai aspre decât în România?

Valentin Tofană, expert tehnic Asociaţia ECOTIC: Criteriile de autorizare respectă ceea ce cere legislaţia, însă fiecare ţară a avut şi are libertatea de a aproba şi de a implementa criterii suplimentare. Ceea ce majoritatea țărilor a și făcut. În România putem afirma că aceste criterii suplimentare nu au existat deloc, astfel încât autorizaţiile emise până în prezent au fost evaluate doar după criteriile generale prevăzute de Ordinul nr. 1798/2007 şi de criteriile specifice prevăzute de legislaţia referitoare la deşeurile electronice şi baterii.  



Alte articole in rubrica Politici & Economie