Un român, între interesele Italiei de a scăpa de deşeuri şi nepăsarea ţării lui - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

Un român, între interesele Italiei de a scăpa de deşeuri şi nepăsarea ţării lui

05 September 2016 - 10:22 AM Politici & Economie

Deşeuri la Napoli (© dirittodicritica.com)Periodic apar în media articole referitoare la mari cantităţi de deşeuri din Italia care urmează să ajungă în România. După ce în anul 2010 săptămânalul italian L’esspresso anunţa venirea spre România a gunoaielor din Italia, acum, în luna mai, Gazeta românească din Roma a anunţat că „sute de mii de tone de deşeuri de acum mumificate, ambalate în baloturi uriaşe, aşa-numitele «eco-baloturi» (ecoballe în limba italiană) vor pleca din Italia şi vor lua drumul gropilor de gunoi din ţara noastră. Primele eco-baloturi au fost stocate încă din 2001 şi sunt simbolul crizei care a îngenuncheat oraşul Napoli şi întreaga regiune Campania în ultimii ani“. S-a spus că acele eco-baloturi urmau să ajungă la un un anumit depozit de deşeuri din Bucureşti, care nu ar fi avut însă capacitatea de a le prelua. Ministerul Mediului a cerut verificări la intrările în ţară, iar comisarii Gărzii de Mediu au plecat în control.
Am încercat să aflăm dacă Italia are sau nu interesul real de aduce deşeuri în România, dacă poate face acest lucru, cum şi unde, de la un om care ştie ce înseamnă aceste lucruri şi care mai nou este ostatic al statului italian, de la Victor Dombrovschi, administratorul depozitului de deşeuri Glina.

Căutând un investitor

Depozitul de deşeuri de la Glina este un obiectiv economic vizat de mulţi, şi este normal să fie aşa atâta timp cât depozitarea deşeurilor rămâne o primă opţiune pentru ţări ca România unde practicile şi politicile din ţările europene dezvoltate, cum sunt Germania, Olanda sau Belgia, mai au mult de aşteptat până a fi aplicate. România nu este singura ţară din Uniunea Europeană în care încă se foloseşte acest mod de gestionare a deşeurilor municipale. Italia este ţara unde deşeurile municipale sunt pe de o parte o mare problemă de stat, iar pe de altă parte o mare afacere de milioane de euro în care sunt implicaţi la grămadă mafia, antimafia, politicieni, poliţişti şi procurori mai mafioţi decât cei mai temuţi naşi sicilieni, şi care a depăşit acum graniţele peninsulei. „Oricine se gândeşte să se asocieze cu o firmă italiană sau cu o persoană de cetăţenie italiană într-o afacere cu deşeuri trebuie să renunţe din start la această idee spre binele lui şi al familiei lui. Fiindcă altfel el poate ajunge peste noapte acuzat de activităţi mafiote, arestat pentru activităţi mafiote şi condamnat la ani grei de puşcărie“, spune un român ajuns prin puşcăriile din Italia.

După anul 1990, România a fost ţinta predilectă a unor grupuri de indivizi care au văzut, ca şi alţii, în ţara noastră o destinaţie perfectă pentru gunoaiele din ţara lor. Era şi normal să fie aşa atâta timp cât clasa politică, funcţionarii guvernamentali şi autorităţile publice din România nu excelau decât printr-o minimă rezistenţă la corupţie.

La începutul anilor 2000 firma care obţinea imediat concesiuni guvernametale pentru exploatarea depozitelor de deşeuri era o societate românească cu acţionariat italian, Agenda 21. Reprezentanţii acestui mare holding pentru eliminarea deşeurilor urbane aveau uşile deschise la Guvern şi erau prezenţe importante în şedinţele Societăţii Române de Salubritate din acea vreme, administratorul acesteia, Sergio Pileri, fiind un investitor curtat de mulţi pentru asocieri sau pentru vânzarea afacerilor existente. Printre altele, Agenda 21 avea în portofoliu 70% din depozitul de deşeuri SC Ecologica SA, 96,54% din Salub SA Ploieşti şi 90% din Ecologica Mureş.

Important de ştiut este că acel contract pe care Agenda 21 îl avea în anul 2003 la Târgu Mureş era un contract pe regiune pentru un depozit zonal conform şi mai multe staţii de transfer, cu un tarif fix de 22 de euro pe tonă, în timp ce ceilalţi operatori munceau pentru mai puţin de 7 euro/tonă... Asta spune mult despre forţa, nu numai financiară, a holdingului Agenda 21.

Cu acest Sergio Pileri s-a gândit şi Victor Dombrovschi să-şi dezvolte afacerea pe care încerca să o pună pe picioare din anul 2001 în apropierea Bucureştiului, respectiv depozitul de deşeuri Glina, depozit care la acea vreme nu era decât o mare groapă de gunoi, deschisă după cutremurul din 1977, şi care necesita investiţii urgente în ecologizare şi în construcţia de celule conforme pentru continuarea depozitării, în condiţiile în care nerespectarea termenelor programului de conformare cu Ministerul Mediului ar fi avut ca şi consecinţă imediată anularea licenţelor şi autorizaţiilor de funcţionare ale societăţii.

Victor Dombrovschi

Asocierea cu Agenda 21 în anul 2004 i-a schimbat viaţa lui Victor Dombrovschi, transformându-l dintr-un om de afaceri respectat în urmărit penal şi, mai nou, în „ostatic de stat în Italia“, după cum se consideră.

Vânzarea ECOREC

Sergio PileriÎn data de 29.05.2001, în urma hotărârii Consiliului local Popeşti Leordeni s-a aprobat proiectul de ecologizare şi extindere a depozitului Glina prin care SC ECOREC SA se angaja să ecologizeze vechiul depozit în supra faţă de 37 hectare, administrat neconform până atunci, şi să ridice toate construcţiile specifice pentru depozitarea conformă a deşeurilor municipale.

În septembrie 2001, în urma cererii înaintate de ECOREC SA, Ministerul Public al Mediului a emis autorizaţia nr. 10 din 17.01.2002 pentru activitatea de „Depozit pentru reziduri urbane şi stradale - Ochiul Boului. Ecologizare cu Extindere Ecologică (celula ecologică nr. 1)“.

Având în vedere programul de investiţii amplu pe care societatea era obligată să îl realizeze într-un termen foarte scurt, în anul 2003 acţionarii ECOREC SA, care reprezentau peste 90% din capitalul social al acesteia, i-au cerut la acea dată administratorului societăţii, lui Victor Dombrovschi, găsirea unui investitor care să poată face faţă nevoilor de investiţie ale societăţii, achiziţionând cotele acţionarilor care doreau să vândă. În toamna anului 2004 Dombrovschi a cumpărat cotele deţinute de ceilalţi acţionari, cu obligaţia de a le achita acestora în rate contravaloarea acţiunilor. Ulterior acesta le-a vândut către societatea Agenda 21 SA, operaţie înregistrată la Registrul Comerţului la data de 19. 10.2004. Această procedură, perfect legală, a fost necesară pentru a se evita ca fiecare acţionar, prin vânzări individuale, să pună în pericol vânzarea pachetului majoritar, făcând astfel posibilă intrarea în societate a investitorului. La acel moment, Agenda 21 îşi manifestase dorinţa de a investi masiv în ECOREC.

Negocierile de vânzare au început în 2003 şi s-au purtat iniţial între Victor Dombrovschi, pe de o parte, şi Sergio Pileri şi Pietro Coluci, reprezentantul firmei Kris SA - asociat majoritar al societăţii Agenda 21 SA, pe de altă parte. În februarie 2004, în urma ieşirii lui Kris SA din Agenda 21 SA, negocierile au continuat cu Sergio Pileri, Giuseppe Pileri şi Gianni Lapis, acesta din urma fiind reprezentantul lui SIRCO SpA, care adevenise acţionar la Agenda 21 în locul firmei Kris SA.

În octombrie 2004 negocierile dintre italieni şi Victor Dombrovschi s-au încheiat cu semnarea contractului de vânzare şi de cumpărare, Agenda 21 SA dobândind 82% din acţiunile ECOREC cu respectarea a două condiţii.

În primul rând cumpărătorii se obligau să achite 9.020.000 Euro şi 647.000 USD reprezentând preţul stabilit pentru vânzarea acţiunilor, iar în al doilea rând să finanţeze activitatea şi planul de dezvoltare al societăţii.

Milioane pentru administratori judiciari

Plata preţului pentru vânzarea acţiunilor ECOREC SA de către Victor Dombrovschi către Agenda 21 SA a fost efectuată parţial, la data semnării contractului de cesiune a acţiunilor în 30.10.2004 şi al transferului de proprietate în 13.12.2004, rămânând de plată suma de 4.675.000 Euro, care trebuia să fie plătită în două tranşe: 2.300.000 Euro la 30.04.2005 şi 2.375.000 Euro la 15.12.2005.

Pentru a garanta aceste plăţi, Agenda 21 SA a semnat Contractul de Garanţie prin care garanta cu 410 acţiuni ale societăţii ECOREC SA. Plata primei tranşe a fost efectuată în conformitate cu contractul, însă la data de 09.07.2005, Tribunalul din Palermo a dispus sechestrul asupra lui Sirco SpA - acţionarul majoritar al societăţii AGENDA 21.

A urmat numirea de către autorităţile italiene a administratorilor judiciari Gaspare Ferro şi Nicola Ribola pentru gestionarea şi pentru a verificarea activităţii societăţii Sirco SpA, acţionar majoritar din februarie 2004 al societăţii Agenda 21 SA, care au dat asigurări că se vor respecta angajamentele asumate de Agenda 21 faţă de Victor Dombrovschi şi în cadrul ECOREC. Cei doi au fost înlocuiţi însă la scurt timp pentru că ar fi „avut un comportament ce nu conducea la corecta îndeplinirea a însărcinării date“. Cel care a fost numit în locul lor a fost Gaetano Cappellano Seminara, un personaj cunoscut în Italia ca „omul cu şapte măsele“, pentru că pe toate societăţile pe care a pus mâna le-a distrus.

Pagină din dosar

Întâmplător sau nu, numirea lui Cappellano s-a făcut imediat după ce România, prin vocea ministrului Mediului Attila Korodi, a refuzat în anul 2007 solicitarea Italiei de a primi la depozitare în vederea eliminării finale deşeurile din mai multe zone cu probleme (Campagnia, Napoli etc). „Sesizând probabil imediat oportunitatea corelării capacităţii depozitului Glina cu problema statului italian privind depozitarea deşeurilor, Cappellano a început însăilarea unui scenariu demn de Hollywood, iar pentru punerea lui în scenă a beneficiat de ajutorul judecătoarei Silvana Saguto, scopul lor fiind acela de a prelua ECOREC SA“, a declarat Victor Dombrovschi, acţionar al societăţii.

Silvana Saguto, preşedintele Tribunalului Palermo Secţia Măsuri de Prevenţie, pe baza rapoartelor depuse de Gaetano Cappellano Seminara, a dispus în data de 26.05.2011 sechestru pe întreaga companie ECOREC, susţinând că banii plătiţi de Agenda 21 ar proveni din activităţi ilegale şi că ar fi spălaţi prin activitatea ECOREC.

Gaetano Cappellano Seminara

La ora actuală, conform datelor din presa italiană, şi judecătoarea Saguto, şi avocatul Cappelano Seminara sunt şi ei cercetaţi. Mai exact în data de 9 septembrie 2015, Parchetul din Caltanissetta a dispus începerea urmării penale asupra doamnei judecător Silvana Saguto, şef Secția Măsuri Preventive din cadrul Tribunalului Palermo cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție, inducerea faptelor de corupție și abuz în serviciu, potrivit site-ului palermo.repubblica.it. De asemenea, publicaţia precizează că s-a dispus urmărirea penală și pentru numitul Gaetano Cappellano Seminara, un avocat care desfășura activități în calitate de administrator judiciar desemnat de Tribunalul din Palermo în vederea gestionării bunurilor aflate sub măsuri asiguratorii, precum și numitului Lorenzo Camara (soțul judecătoarei Saguto), care era colaborator cu numitul Cappellano, în cadrul cabinetului profesional deținut de acesta din urmă. Seminara şi Saguto au fost suspendaţi din funcţii fără a avea dreptul de a mai profesa.

Silviana Saguto (© livesicilia.it)

Referitor la acest subiect Dombrovschi ne-a declarat: „Lupta Antimafia se dovedeşte a fi, nu numai în Italia se pare, o afacere extrem de profitabilă în momentul în care se administrează judiciar aproximativ 30 de miliarde de euro. Ori dacă doar 1% se dovedeşte a fi bani mafioţi, atunci se ajunge la 300 de milioane de euro şi la indemnizaţii pentru administratori de milioane de euro. Numai avocatul Capellano Seminara, administratorul judiciar desemnat de Tribunalul din Palermo în cazul ECOREC, ajunsese în ultimul an la o indemnizaţie de 7 milioane de euro. În plus, la indemnizaţii se adaugă şi cotele pe care administratorii le primesc din vânzarea bunurilor confiscate, yacht-uri, case, utilaje, terenuri. De aici şi dorinţa lui de a vinde cât mai repede şi cât mai mult din societăţile pe care le administra“.

Vito Ciancimino

La ECOREC însă Seminara nu a reuşit să facă ce şi-a propus. Fiindcă nici justiţia română nu i-a permis, şi nici cei de aici nu au renunţat să îşi apere societatea. Tocmai de aceea, administratorul judiciar Capellano Seminara a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a lega direct ECOREC de Vito Ciancimino şi de Sirco SpA.

Conform declaraţiilor avocatului lui Victor Dombrovschi, Antonio Ingroia, „Cappellano Seminara a comis nefaste falsităţi, prima dintre toate, adoptată de diferiţi judecători, aceea de a eticheta societăţile româneşti Agenda 21 şi ECOREC, legate de Ciancimino, drept anonime, ca urmare a prescurtării SA, chiar dacă în România SA este acronimul de la Societate pe Acţiuni, practic traducerea pentru SpA. Afirmaţie deosebit de gravă şi aluzivă care de una singură a condiţionat destul de mult opinia privind societăţile. Un mod pentru a fabrica o inexistentă legătură Ciancimino-ECOREC asupra căreia Cappellano Seminara a insistat însă de la preluarea funcţiei. La Palermo există o anumită antimafie care încredinţează bunurile sechestrate acelorași administratori care ar folosi acele bunuri pentru afaceri proprii sau a se îmbogăţi. La Caltanisetta este în curs o anchetă privind activitatea avocatului palermitan Gaetano Cappellano Seminara şi relaţiile sale cu judecătorul Silvana Saguto, fostă şefă a Secţiei măsuri de prevenţie din Palermo, cu acuzaţii deosebit de grave, care merg de la corupţie la abuz în serviciu“.

Supraevaluarea unui depozit

Capacitatea depozitului Glina era un subiect important în susţinerea cazului, fiindcă prin supraevaluarea capacităţilor de depozitare de la Glina, administratorul judiciar Capellano Seminara întreţinea pe de o parte interesul statului italian faţă de acest depozit, văzut de mulţi ca o posibilă soluţie pentru rezolvarea depozitării deşeurilor municipale din Peninsulă şi îşi justifica onorariile imense pe care le primea, pe de altă parte. De altfel, din datele date publicităţii de procuratura din Caltanissetta referitoare la investigaţiile făcute asupra activităţii desfăşurate de Cappellano şi judecătoarea Sagutto se pare că supraevaluarea societăţilor care făceau obiectul administrării era o practică, în felul acesta justificându-se onorariile de milioane, chiar dacă societăţile respective falimentau.

De exemplu, pentru ECOREC administratorul judiciar Capellano Seminara în rapoartele lui către autoritatea judiciară italiană afirma că depozitul Glina are la o primă evaluare o capacitate de depozitare de 26,4 milioane de metri cubi şi estima o valoare de 130 de milioane de euro, ca apoi să revină şi să anunţe 47,6 milioane metri cubi şi o valoare de 260 de milioane de euro cu toate că consultantul tehnic angajat de el îi adusese la cunoştinţă că suprafaţa reală a depozitului nu este de 119 ha, este mult mai mică.

Legea este una pentru toţi

În tot acest timp la Glina situaţia reală este alta. Dintr-un total de 119 hectare concesionate prin contract de la primăria Popeşti Leordeni, pentru care ECOREC plăteşte redevenţă, suprafaţa activă a depozitului este de numai 24 hectare diferenţa fiind reprezentată de depozitul vechi exploatat neconform până în 2001 (37 ha), zona tampon de protecţie verde (10 ha), suprafaţa ocupată de zona administrativă şi cea ocupată cu depozitarea începând din 2001 până în prezent (23 ha) şi o suprafaţă de 25 ha care nu a ajuns niciodată la ECOREC, aceasta făcând obiectul unui litigiu între Primăria Popeşti Leordeni şi Societatea Agropol. Ori pentru această suprafaţă de 24 ha se poate calcula un volum de maxim 4,8 milioane mc, adică 10% din cifrele anunţate de Cappellano în faţa autorităţilor italiene.

Nu lipsit de importanţă este faptul că şi atunci, ca şi acum, autorităţile italiene căutau cu disperare o soluţie pentru cele 11 milioane de tone de deşeuri balotate în aşteptarea unei decizii favorabile din partea autorităţilor din Bucureşti pentru transportul lor în România.

Refuzate în anul 2007 de ministrul Attila Korodi, refuzate şi acum în 2016 de ministrul Cristiana Paşca-Palmer, autorităţile de stat italiene sunt nevoite să plătească în continuare chirie pentru depozitarea acestora pe un teren, care se spune în Peninsulă, că ar aparţine Camorei. Iar discuţia care s-a purtat de curând privind un transport mare de deşeuri care ar fi trebuit să ajungă în România vizau aceiaşi baloţi, nu alţii...

Calea penală a deşeurilor

Massimo Ciancimino (© livesicilia.it)Refuzaţi pe cale politică în 2007, italienii au ales se pare calea penală pentru a-şi rezolva problema deşeurilor.

Societatea ECOREC deţinea două depozite conforme, Glina şi Tulcea, depozite care aveau investiţiile făcute, toate autorizaţiile necesare şi care aveau şi activitate. În acelaşi timp societatea devenise vulnerabilă în momentul în care Agenda 21 ajunsese acţionar majoritar. Scenariul nu era prea complicat. Copilul lui Vito Cincimino, fostul primar din Palermo, era implicat în firma Sirco, firmă care era acţionară la Agenda 21, iar Agenda 21 era acţionară la ECOREC. Antimafia intrase deja pe firul banilor moşteniţi de Ciancimino şi cum conform Legii Antimafia totul aparţine Statului italian atunci când sunt implicaţi banii mafiei, şi depozitele de deşeuri din România deveneau o posibilă pradă dacă se demonstra că banii lui Ciancimino au ajuns la ECOREC.

Pentru asta s-a pus în mişcare un sistem complex în care au fost implicaţi procurori, poliţişti, ofiţeri de legătură, judecători, ambasadori şi alţi funcţionari de stat. S-au făcut presiuni, a intervenit un ambasador, s-a stabilit un prejudiciu pe care l-a vrut Italia, adică 16 milioane de euro. 16 milioane reprezintă banii pe care firma Sirco i-a investit prin România, fără a fi vreo dată încasaţi de ECOREC SA. Acest lucru nu a contat fiind puşi în contul singurei firme unde Sirco SpA nu a plătit nimic, adică la ECOREC. De altfel, interesul clar al autorităţilor judiciare italiene doar pentru a prelua ECOREC şi nu pentru a recupera presupusul prejudiciu al statului italian reiese foarte clar şi din faptul că deşi Agenda 21 mai deţinea participaţii şi în alte societăţi care chiar beneficiaseră de finanţări din fondurile pe care aceasta le primise de la Sirco, acestea nu au făcut niciodată obiectul unor măsuri asiguratorii. Ori ECOREC nu a beneficiat niciodată de nicio finanţare de la Sirco SpA.

Forţarea acuzaţiilor de spălare de bani prin ECOREC a fost singura modalitate de a se ajunge la societate în speranţa preluării în vederea administrării, cu toate că autorităţile judiciare, atât cele din România, cât şi cele din Italia, au confirmat oficial că nu s-au derulat nici un fel de tranzacţii financiare nici între Agenda 21 şi ECOREC, şi nici între Sirco şi ECOREC, mai mult, toate parchetele din România (DIICOT, DNA, etc) au clasat cu Neînceperea Urmăririi Penale toate cercetările făcute pentru faptele acuzate de avocatul Cappellano şi susţinute de judecătoarea Saguto.

Deoarece se apropia cu paşi grăbiţi momentul liberalizării pieţei deşeurilor, în 2013 justiţia italiană a numit un nou administrator judiciar italian la ECOREC în persoana avocatului Angelo Tuzza, un administrator italian pe un depozit de deşeuri din România unde Italia are interesul declarat de a depozita deşeuri.

„Deşi autorităţile de la Bucureşti iau act de numirea lui, calitatea acestuia nu a fost niciodată acceptată nici de instituţiile din România şi nici de către acţionarii ECOREC SA. Dezamăgite, autorităţile italiene încep asaltul final asupra singurei persoane care se opunea realizării planului lor şi care era responsabil pentru performanţele de până atunci ale societăţii, Victor Dombrovschi. Şi pentru asta se fabrică un dosar de peste 100.000 file în care se aruncă în joc martori mincinoşi, gata să declare orice pentru a scăpa de pedepse în alte dosare, oameni care habar nu au unde e ECOREC-ul“, spune Dombrovschi.

Depozitul Glina

Se trece la construcţia unui profil de persoană periculoasă pentru Dombrovschi şi pentru asta se reţin declaraţiile unor persoane care au obţinut azil politic după evenimentele din 1990 din Piaţa Universităţii şi care susţin că Dombrovschi ar fi un om extrem de periculos şi că nu se întorc în România de frica lui, că ar fi fost colonel de securitate, că este foarte violent. Acuzaţii de neînţeles între nişte oameni care nu s-au văzut niciodată.

Omul disperat încearcă în zadar să arate autorităţilor statului italian actele, livretul militar, carnetul de sudent din Franţa pentru a demonstra contrariul, că el nici nu a fost în România până în 1990, că prin 1977 fugise peste graniţă, pe la sârbi în Austria, apoi în Franţa, că a făcut o facultate în Paris ca apoi să plece în Australia. Că a făcut comerţ în Turcia, că nu a călcat în România până în anul 1990 când s-a gândit că îi e mai bine acasă.

La ultima înfăţişare pe care a avut-o, procurorul, pentru a justifica cererea de a nu fi lăsat să părăsească Roma, a amintit declaraţia acelei persoane ce s-ar fi simţit ameninţată. Încercând să se apere, Dombrovschi a cerut cu respect o confruntare cu persoana respectivă însă a fost dat afară din sala de tribunal de către judecătoare.

Victor Dombrovschi crede că tot ce i se întâmplă nu sunt altceva decât acţiuni concentrate asupra lui numai pentru a accepta ca administrarea ECOREC să fie preluată de către autorităţile italiene prin numirea lui Tuzza.

S-a ajuns până acolo că Masimo Ciancimino, fiul marelui mafiot să nu fie judecat de justiţia italiană nici măcar pentru spălare de bani, iar românul Dombrovschi, care a încercat să vândă o parte din firma sa din România, să fie judecat de justiţia italiană pentru activităţi mafiote.

Din dosarele lui care numără 106.000 de pagini sunt şterse pasaje, pagini întregi de declaraţii care nu pot fi văzute nici de el şi nici de avocaţii lui, chiar dacă aceste pasaje, zecile de pagini lipsă i-ar putea fi favorabile inculpatului. File albe pe care scrie OMISSIS! Fiindcă Legea Antimafia permite acest lucru.

OMISSIS

În condiţiile în care România nu pare interesată de cetăţenii ei, justiţia italiană a ajuns să judece un cetăţean român, proprietarul unei firme româneşti cu activitate în România, pentru nişte fapte din România. Şi asta numai pentru că Statul român nu şi-a apărat cetăţeanul în momentul în care Italia i-a cerut extrădarea.

După ce a fost extrădat la Roma în august 2014 de autorităţile din România, Dombrovschi a stat un an în închisoare. A fost eliberat, dar acum are domiciliu forţat în capitala Italiei. Aici trebuie să aştepte desfăşurarea unor procese care s-ar putea întinde pe parcursul mai multor ani fiindcă ele sunt abia la început, iar memoriile pe care le trimite periodic Ministerului Justiţiei din România prin Ambasada României din Italia rămân fără răspuns de fiecare dată.

Antimafia în Guatemala

Antonio Ingroia (© giornalettismo.com)Avocatul Antonio Ingroia, un personaj celebru în Italia, este cel care îl apără acum în faţa statului italian pe Victor Dombrovschi. Pentru el ceea ce se întâmplă acum cu clientul lui este ceva cu totul nou, de neînţeles chiar şi pentru el care a văzut destule în cariera sa.

Fost procuror şef Antimafia la Palermo, Ingroia a lucrat direct cu celebrul procuror antimafia Paolo Borsellino, un adevărat erou în Italia. După ce acesta a fost omorât de mafie în data de 19 iulie 1992, Ingroia a continuat ancheta în celebrul dosar „Tratativa statului cu Mafia“ descoperind se pare că autorităţile statului italian au negociat cu mafia prin Vito Ciancimino, fost primar în Palermo. Acelaşi Ciancimino al cărui fiu Massimo avea acţiuni în Sirco SpA, acţionară în Agenda 21, care cumpărase pachetul majoritar de la ECOREC.

După spusele lui Ingroia, Masimo Ciancimino a început să colaboreze, s-a deschis un dosar, Ingroia a început audierile şi interceptările, dar a fost îndepărtat brusc atunci când a ajuns la concluzia că ceva era în neregulă în ceea ce priveşte relaţiile statului italian cu mafia.

Peste noapte a fost promovat în Guatemala, iar dosarul „Tratativa statului cu Mafia“, un dosar de care nu se mai spune mai nimic acum, a fost dat altui procuror.

Scurtă poveste cu iz mafiot

Vito Ciancimino în calitatea lui de primar al oraşului Palermo a dat în concesiune firmei Sirco SpA o regiune pentru dezvoltarea reţelei de gaz natural şi a primit, ca orice politician de sorginte latină, o cotă parte de 10% din Sirco SpA pentru operaţiunea respectivă. A fost judecat, condamnat, a murit în anul 2002, iar atunci când proprietarii lui Sirco SpA au vândut participaţiile în societatea de gaz, cu 120 de milioane de euro, fiul lui, Massimo Ciancimino ca un adevărat fiu al tatălui lui, şi-a cerut partea de 10%. Gianni Lapis, cel care conducea Sirco i-a plătit acestuia 5 milioane de euro, celălalt partener, Brancatta însă nu i-a dat banii. Lapis l-a atenţionat spunându-i că nu se poate juca cu „aceşti oameni“ şi aşa s-a ajuns la interceptări, la acuzarea lui Lapis pentru şantaj şi la confiscarea tuturor banilor din Sirco. După ani de zile în care Familia Brancato a beneficiat de protecţia procurorilor, acum şi ea are toată averea confiscată, 68 de milioane de euro, în acelaşi dosar.

În această mizerie au fost implicată fără voie şi societatea ECOREC şi Dombrovschi.

Şi pentru el, şi pentru avocatul lui, Ingroia, ceea ce se întâmplă acum cu ei este de neînţeles.

Nu sunt lăsaţi să-şi apere cauza, nu li se acceptă confruntări cu martori şi le sunt scoase din dosare pagini întregi. Mai mult, deşi acuzaţiile se referă la fapte probabile produse în România, instanţa nici nu vrea să audă de prevederile legale valabile la noi în ţară. Nimeni nu înţelege ce se întâmplă şi de ce.

Banii mafiei nu pot fi cauza, fiindcă ei nu au ajuns niciodată la ECOREC spune Dombrovschi, acest lucru fiind certificat atât de instituţiile din România, cât şi de expertiza întocmită de procuratură. Cât despre dorinţa italienilor de a-şi aduce gunoiul la ECOREC şi aceasta i se pare lui a fi o mare prostie. Fiindcă cu administratorul Tuzza sau cu zece administratori străini, chiar şi cu acordul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Italia ar trebui să găsească porţile depozitului închise de către Administraţia publică locală.

„Ceea ce nu ştiu italienii şi nici autorităţile române nu prea înţeleg, este că la noi în România cele mai multe depozite de deşeuri sunt concesionate. Ori concesiunea pentru un depozit este dată de autoritatea publică locală, tocmai pentru a satisface nevoile comunităţii respective. Şi depozitul Vidra, şi Iridex-ul, şi Glina sunt depozite concepute pentru a satisface nevoile Bucureştiului şi ale zonei Ilfov. Iar autoritatea publică locală este cea care poate să controleze direct această situaţie. Fiindcă ea a acordat o capacitate de depozitare pentru a satisface nevoile regiunii respective. Ori dacă s-ar aduce deşeuri din altă parte, s-ar epuiza capacitatea de depozitare“, ne-a spus cel care se consideră ostatic al statului italian, Victor Dombrovschi.

Matei Dumitru

Curtea de Casaţie



Alte articole in rubrica Politici & Economie