În disputa energiilor regenerabile, Curtea Europeană de Audit toarnă biogaz pe foc - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

În disputa energiilor regenerabile, Curtea Europeană de Audit toarnă biogaz pe foc

12 September 2016 - 03:10 PM Politici & Economie

Cultură destinată producţiei de biocombustibilRaportul Curții Europene de Audit scoate la lumină greșelile directivei europene pentru energii regenerabile. Producția de biocarburanți tinde să dăuneze mediului și pune comunitățile în pericol, schemele de certificare sunt declarații fără dovezi, iar sistemul este netransparent și încurajează frauda. Obiectivul de 10% biocombustibili durabili pentru transporturi până în 2020 devine astfel iluzoriu.    Irina Tomşa

În raportul publicat pe 21 iulie a.c., Curtea Europeană de Audit (COA) a criticat metoda Comisiei Europene de a se asigura că biocarburanții folosiți pentru a atinge ținta de energie regenerabilă sunt sustenabili, deoarece în prezent toate schemele de certificare se bazează doar pe voluntariat.

Datele transmise de statele membre UE sunt centralizate de Eurostat, care le publică în tabele privind cotele de energii regenerabile pentru consumul în transporturi și în alte sectoare vizate de Directiva pentru energii regenerabile.

Efecte negative pentru mediu, pericole pentru oameni

Auditorii trag un semnal de alarmă: executivul de la Bruxelles nu solicită ca schemele să garanteze că biocarburanții au fost produși fără a cauza litigii cu privire la proprietăți funciare și fără a implica munca minorilor. De asemenea, nu s-a luat în calcul posibila existență a unor condiții de muncă dificile pentru fermieri și a riscurilor de sănătate sau securitate.

Încă și mai spinoasă este problema schimbării indirecte a utilizării terenului, unde se produc emisii mai mari de dioxid de carbon, ca urmare a intensificării producției. Comisia Europeană nu verifică dacă schemele iau în considerare acest factor.

S-a pus și întrebarea dacă schemele sunt destul de transparente, iar Comisiei i s-a cerut să evalueze dacă sistemul actual este suficient de bine conceput pentru a reduce conflictele de interese.

Întrucât statele membre UE sunt deocamdată singurii garanți ai corectitudinii datelor și nu se iau în calcul biocarburanții neverificați, Curtea Europeană de Audit a recomandat executivului să înceapă să ceară dovezi autorităților naționale.

Instalaţie de la un depozit ecologic

Nu puteau lipsi suspiciunile de fraudă

Biocarburanții produși din deșeuri, cum ar fi biodieselul obținut din ulei alimentar uzat, ridică suspiciuni de fraudă. Măsurile de încurajare economică pot stimula fraudele, dacă prețurile pentru materiile prime considerate reziduuri devin mai mari decât cele pentru produsele originale, nefolosite. În 2014, Comisia a sesizat că schemele de certificare nu aduceau destule dovezi despre originea deșeurilor, iar acum Curtea Europeană de Audit constată cu regret că „nu putem spune că verificarea a fost îmbunătățită“.

Avem o țintă, dar n-o nimerim!

COA a realizat auditul în perioada mai-noiembrie 2015 și a provocat o mare incertitudine în sectorul biocarburanților în luna mai a acestui an, când a anunțat că ținta de minimum 10% energie regenerabilă pentru utilizarea în transporturi până în 2020 ar putea fi scoasă din noua legislație UE.

BiocombustibilUE confirmă că targetul de „transport verde“ va fi eliminat după 2020, dar nu știe cum

Legislația Uniunii Europene care cere țărilor membre să utilizeze minimum 10% energie regenerabilă în transporturi va fi eliminată după 2020, confirmă Comisia Europeană, cu speranța de a înlătura controversele referitoare la efectele negative provocate de producția biocarburanților.

În comunicarea despre reducerea emisiilor publicată pe 20 iulie, Comisia a precizat că biocarburanții de origine agricolă au o pondere „limitată“ în decarbonizarea transporturilor după 2020. Cu toate acestea, când s-a referit la modificarea legislației actuale despre bioenergie, a omis să precizeze dacă va renunța la toți acești biocarburanți, spunând doar că „se concentrează pe eliminarea lor treptată, pe cât posibil“.

Reacțiile din sector se inflamează

Industria de profil susține că cei mai mulți biocombustibili actuali sunt de primă generație, cu inerente dezavantaje de mediu și că legislația prea restrictivă ar putea descuraja investițiile în biocarburanți mai performanți.

Robert Wright, secretarul general al Asociației Europene pentru Etanol Regenerabil, a declarat de asemenea că nu s-ar justifica renunțarea la etanolul convențional, deoarece industria se teme că ar fi subminate investițiile în soluții mai avansate.

ONG-ul Transport și Mediu a criticat Comisia Europeană pentru că nu a luat o poziție clară în privința rolului viitor al primei generații de biocombustibili, declarând că politica actuală este „ratată“ și că industria are nevoie de siguranță cu privire la planurile de înlăturare a biocarburanților răi.

Secretarul general al Comitetului European pentru Biodiesel, Raffaello Garofalo, a declarat că „înlăturarea biocarburanților convenționali ar fi o decizie iresponsabilă“ și a subliniat că eliminarea industriei existente ar afecta dezvoltarea rurală, deoarece principalul coprodus al biodieselului sunt proteinele, iar UE încă se bazează pe importuri pentru 70% din necesarul de materii prime bogate în proteine.

Comisarul european pentru Transporturi, Violeta Bulc, a declarat că executivul preferă eliminarea treptată a biocombustibililor de primă generație pentru a permite introducerea de noi tehnologii.

Pagini din istoria zbuciumată a directivei pentru energii regenerabile

Încă de când a văzut lumina zilei, directiva pentru energii regenerabile a fost aprig controversată, pe drept sau pe nedrept.

Între 2004 și 2007, prețurile pentru produsele alimentare au avut un nivel foarte ridicat în Europa, iar în aceeași perioadă se înregistra un interes viu pentru producția de biocarburanți. Fiindcă este mai ușor să tragi linie și să aduni mere cu pere decât să analizezi în profunzime, s-au găsit destule foruri care să blameze biocombustibilii pentru creșterea prețurilor, sărăcirea și înfometarea omenirii și alte câteva dezastre.

În 2007, Jean Ziegler, raportor special al Națiunilor Unite, declara sus și tare că producția de biocombustibili „este o crimă împotriva umanității“. Iar cum este greu să te opui verdictului unui raportor special ONU, afirmațiile au fost luate în serios și vociferările s-au întețit.

În anul următor, o altă declarație avea să ocupe titlurile ziarelor: însuși președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a etichetat biocombustibilii drept „factori semnificativi“ pentru creșterea prețurilor la alimente în întreaga lume. Un raport „confidențial“ al Băncii Mondiale obținut de The Guardian acuza biocombustibilii de creșterea „cu până la 75% a prețurilor la produse alimentare“, ceea ce, după cum a observat chiar atunci un reprezentant al ziarului, „contrazice categoric afirmațiile guvernului SUA potrivit cărora biocarburanții derivați din plante contribuie cu mai puțin de 3% la creșterea prețurilor pentru alimente“.

Instalaţie de biogaz

Numeroase organisme internaționale s-au grăbit să ofere propriile estimări privind aportul biocarburanților în creșterea prețurilor în sectorul alimentar: Fondul Monetar Internațional a preconizat o cotă de 70% la scumpirea porumbului, Organizația pentru Alimente și Agricultură a Națiunilor Unite a prezis o creștere cu 12-15% a prețurilor până în 2017, iar Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a prevăzut scumpiri între 8% și 35%. Comisia Europeană a calculat și ea că producția UE de etanol de primă generație avea să majoreze prețurile cu 4% la cereale, iar biodieselul va ridica prețurile uleiurilor de consum cu cel puțin 24%.

Înaltele foruri s-au înșelat amarnic: producția globală de etanol a crescut cu peste 100%, timp în care prețurile cerealelor au scăzut cu aproape 50%, iar alimentele s-au ieftinit cu mai bine de 33%. În 2010, organismele care se repeziseră să dea previziuni sumbre au trebuit să-și recunoască greșelile.

Consecințele politicilor haotice și ale predicțiilor „după ureche“

Toate aceste derapaje au adus pierderi Europei. Din cauza abordării haotice, mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă, investitorii au ocolit sectorul, comunitățile rurale au fost private de oportunități, iar UE a rămas dependentă de importul de furaje modificate genetic și, până la urmă, țintele privind reducerea emisiilor în transporturi au devenit și mai greu de atins.

Comisia Europeană poate să și copieze, dar trebuie să-și facă temele mai bine

Cu disfuncțiile semnalate acum de Curtea Europeană de Audit, așezate precum cireșele pe tortul de bâjbâieli din ultimii ani, este limpede că Directiva pentru energii regenerabile are nevoie de revizii majore. Comisia Europeană trebuie să-și facă temele mai conștiincios și n-ar strica să arunce o privire pe caietul Statelor Unite, care au știut să rezolve aceste probleme eficient și fără efecte adverse.

Se va pregăti așadar o directivă nou-nouță, care va acoperi perioada 2020-2030, iar Comisia Europeană a declarat că ar putea veni cu un proiect până la sfârșitul anului 2016. 



Alte articole in rubrica Politici & Economie