„Numai dacă se va păstra penalitatea actuală ne vom îndeplini obiectivele de reciclare“ - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

„Numai dacă se va păstra penalitatea actuală ne vom îndeplini obiectivele de reciclare“

08 November 2016 - 02:34 PM Politici & Economie

Anul 2016 a început la Ministerul Mediului cu un scandal fără precedent în istoria instituţiei. Motivul a fost impunerea unei penalităţi de 2 lei pentru fiecare kilogram de ambalaj care nu a fost reciclat de producători. Iar anul acesta se va temina cu un scandal pe aceeaşi temă, deşeurile de ambalaje. Pentru că acum producătorii, care au plătit la Administraţia Fondului pentru Mediu 260 de milioane de lei, nu vor să fie prinşi din nou pe picior greşit. Beneficiind de o puternică şi extrem de discutabilă susţinere politică, ei vor acum să plătească o penalitate mai mică chiar decât costul obligaţiilor legale care le revin. Pentru a afla care vor fi consecinţele în cazul în care acest demers va avea succes, am adresat câteva întrebări lui Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Deşeurilor.ecologic

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Deşeurilorecologic: Neîndeplinirea obligaţiilor de reciclare de către cei care pun pe piaţă produse ambalate a fost penalizată de către AFM la începutul anului acesta cu 2 lei pe kilogram. Cum se vede această sumă din perspectiva reciclatorului?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru Managementul Deşeurilor (ARMD): În România a fost instituită suma de 2 lei ca penalitate aplicată numai pentru neîndeplinirea unor obiective. Aceasta nu este o taxă și nu se aplică pentru întreaga cantitate de ambalaje pusă pe piață, ci numai pentru cea rămasă nereciclată, adică nevalorificată. Nu pot spune dacă este o sumă mare sau mică, în mod normal o penalitate ar trebui să fie un multiplu al costului, altfel ea nu își atinge ținta. O penalitate trebuie să fie atât de mare încât să nu intre în zona costurilor și să lase piața să se regleze. Pericolul scăderii necontrolate a acestui nivel este că se poate ajunge la valori care să nu mai lase piața să se regleze după cerere și ofertă. Vorbim de un cost al reciclării şi de o penalitate. Sunt doi termeni diferiți.

Dacă este un cost, el este mare, dar dacă este o penalitate, eu cred că este justă. Aceasta este diferența între penalitate și cost. Întotdeauna penalitatea este mare pentru a face ca un lucru să nu se întâmple.

ecologic: Unde apar problemele în lanţul reciclării?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Problemele apar din cauza blocajului existent pe partea premergătoare reciclării industriale, în colectare, sortare și în pregătirea acestor materiale pentru reintroducerea în fluxul industrial. Nu cunosc vreo autoritate locală care să fi schimbat modalitatea de a încheia contracte cu operatorii de salubritate. Sunt contracte făcute acum 10 ani prin care se plătesc colectarea, transportul și depozitarea deşeurilor.

În ceea ce privește colectarea, sunt două eforturi financiare care nu au fost realizate în România. Privind situația celor două cheltuieli pe care le-am precizat mai devreme, pot să afirm că este nevoie de o cheltuială substanțială în infrastrucura de colectare, ceea ce nicio autoritate locală nu a făcut. Operatorii de salubritate nu au făcut aceste investiţii pentru că aceasta nu a avut un tarif corespunzător.

ecologic: Cum s-ar justifica o creştere a taxei de salubrizare aplicată cetăţenilor?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Dacă autoritatea locală va schimba contractele și va cere un anumit grad de colectare separată, tariful va crește spectaculos, chiar de câteva ori. Dar autoritățile locale sunt sărace, iar gradul de suportabilitate este scăzut și atunci de unde poate veni această cheltuială de capital? O a doua necesitate de finanțare este costul de operare al colectării separate. La colectarea separată operarea este scumpă, colectarea de la sursă, atunci când un camion ia hârtia, altul ia sticla, altul plasticul, după care urmează sortarea.

Logistica SIGUREC

Nici o fracție nu este pură, sunt peste 73 de tipuri de materiale plastice care vin amestecate și trebuie să treacă printr-un proces de sortare care costă peste 100 de euro pe tonă. După care urmează presarea, depozitarea și transportul în vederea reciclării.

Acest lanț are o valoare de aproximativ 280 de euro pe tonă, după calculele colegilor noștri din salubritate, sortare și logistică. Iar valoarea medie recuperată este între 60-80 de euro pe tonă. Acest lucru arată că rămân de acoperit 200 de euro, fără a lua în calcul investiția în infrastructură.

În prezent, autoritățile locale cu greu reușesc să finanțeze peste 50 de euro, ceea ce înseamnă că 150 de euro ar trebui să vină din partea producătorilor, direct sau prin scheme de tipul organizaţii de transfer de responsabilitate(OTR).

Staţie SIGUREC

ecologic: Vorbiţi de o creştere a tarifului de salubrizare şi de o implicare a producătorilor, acum când ei cer scăderea penalităţii de la 2 lei pe tona de deşeu la 0,3 lei? Ce efecte va avea această scădere?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Reducerea de la doi lei la 0,3 lei va avea efectul următor: contribuția producătorilor va fi de 20 de euro din cei 200 de euro, adică 10%, iar 90% va fi finanțat de către autoritatea locală, care va trebui să plătească 180 de euro pe tonă, ceea ce va duce la triplarea tarifelor de salubritate și aceasta fără să luăm în calcul introducerea creșterii de la colectarea separată. O familie va plăti între 200 şi 300 de lei pe lună, adică mai mult decât căldura, apa și celelalte utilități. Atât în mediul urban, cât și în cel rural. Iar acest cost este mult peste pragul de suportabilitate.

Staţie de sortarePe partea cealaltă, penalitatea de doi lei are şi o altă influență. La o sticlă PET de ulei valoarea penalității este de patru bani din valoarea de șase lei, la o doză de aluminiu este de un ban și așa mai departe. Se ajunge ca la un coș format din cele mai ieftine produse de bază, de 15,5 lei, efortul să fie de 0,34 de lei, mai mic decât o monedă de 50 de bani. Sunt valori mici, distribuite pe miliarde de produse, dar ele există și dacă vrem să facem o justiție socială, eu cred că trebuie să lăsăm în prețul produselor aceste sume infime și atâta timp cât noi nu avem în țară sistemul „pay as you throw“, să avem sistemul „pay as you consume“. Pentru că altfel tariful este plătit și de către oamenii săraci, și de către cei bogați, care consumă mai mult produse ambalate. Deoarece oamenii săraci și pensionarii consumă cel mai mult produse luate din piață, fără ambalaje.

Dacă vă uitați în coșul zilnic, acela de supraviețuire, sunt foarte puține produse ambalate. Și atunci mi se pare că din punctul de vedere al unei justiții sociale este bine ca în zona tarifului să nu creștem peste gradul de suportabilitate, iar în prețul produsului să avem aceea fracție care să asigure finanțarea circuitului de colectare separată.

ecologic: V-ați întâlnit cu producătorii? Le-ați prezentat această poziție?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: În prezent, producătorii sunt supărați pe propriile entități. Tot timpul am auzit lucruri care nu sunt corecte, chiar și în media, și chiar în întâlnirile în care producătorii s-au manifestat cu noi prezenți în sală și au strigat că reciclatorii sunt aceia care nu își fac treaba.

În primul rând cred că este o lipsă de informație și de educație minimă în ceea ce privește deșeurile.

Reciclarea este o activitate industrială la fel ca și activitatea producătorilor, fiindcă și industria noastră produce, și industria de reciclare plătește acei doi lei pe ambalajul în care produsul nostru pleacă mai departe.

S-a spus în piață că reciclatorii au mințit și nu și-au făcut treaba, iar în cazul acesta ar trebui să clarificăm lucrurile o dată pentru întotdeauna.

Producătorii au o obligație pe care o știu din anul 2005. Ori zece ani de zile lucrurile au mers de la sine cu tarife foarte mici, iar oamenii s-au obișnuit cu aceste prețuri ca făcând parte din costurile lor.

ecologic: Iar acum susţin că plătesc cele mai mari tarife din Uniunea Europeană.

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Tarifele din România nu sunt deloc peste tarifele din Uniunea Europeană.

Problema este alta. Autoritățile locale din UE sunt mult mai bogate, au o infrastructură, cetățeanul are mai multă putere de cumpărare, chiar de cinci sau de șase ori mai mare, tarifele de la salubritate sunt cele juste, reale și sunt de 20 de ori mai mari decât tarifele pe care le plătește un român, iar astfel este echilibrată această finanțare.

În România, așa cum este situația acum, producătorul trebuie să plătească și nu avem cum altfel pentru că nu avem resursa necesară la nivel de autoritate locală.

În prezent, în Letonia, penalitatea este de 1,2 euro pe kilogram și este o valoare recentă, de două luni de zile. În Austria, pentru reciclarea și colectarea plasticului se plătește 650 de euro pe tonă, adică o dată și jumătate penalitatea de la noi. Nu cred că trebuie să căutăm acum exemple și să vedem unde suntem, mai sus sau mai jos, deoarece condițiile sunt diferite.

Ceea ce pot să afirm ca reciclator este că România are capacități de reciclare și că după ce a fost efectuat controlul a început penalitatea să devină o sperietoare. Până atunci toată lumea a declarat cantităţi fictive. Iar ceea ce s-a spus, că OTR-urile au păcălit producătorii, este fals. OTR-urile sunt proprietatea producătorilor, iar acționarii tuturor OTR-urilor sunt producătorii. Orice producător putea să își organizeze propriul OTR, şi dacă a avut încredere într-un alt OTR este responsabilitatea lui.

Staţie SIGURECecologic: Ce cantităţi s-au colectat în urma aplicării penalităţii? Credeţi că ne vom atinge ţintele de reciclare anul acesta?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Tot ce pot să spun este că o creștere explozivă a tarifelor poate duce la niște prețuri normale, pentru că tarifele nu se duc mai sus decât este normal, iar speculația este până la urmă un pas pentru stabilirea echilibrului dintre cerere și ofertă. Speculația nu se face pe termen lung, ea este o chestiune de moment și face parte din economia de piață. La creșterea prețurilor care pare insuportabilă, dar care este mult sub penalitate, anul acesta vor fi colectate aproximativ 500 de mii de tone de ambalaje și mai avem nevoie de 150 de mii de tone pentru a ne atinge ţinta. Şi dacă penalitatea de doi lei va rămâne pe piață, anul viitor ne vom îndeplini ţintele, vom face și cele 150 de mii de tone, iar odată ce vom depăși cantitatea, va apărea o cădere a prețurilor și a tarifelor, pentru că trebuie să atingem punctul în care se reciclează mai mult decât ținta, punct în care colectorii nu îşi vor opri activitatea. Suntem foarte aproape, dar riscăm să ne înecăm la mal.

Această inițiativă de a reduce penalitatea vine într-un moment foarte prost. Anul viitor, când vor fi îndeplinite în totalitate țintele, vom vedea că lumea nu va mai fi interesată dacă este doi lei sau 70 de lei sau 5 lei sau chiar 1000 de euro, deci va fi departe de viața reală.

La o penalitate de 0,3 lei ar însemna ca o penalitate la o cantitate nereciclată de 60% să fie de 0,18 lei. Sunt sume infime, care pot fi introduse foarte ușor în niște costuri de producție la al treilea număr după virgulă. Dacă în prezent la un PET vorbim despre o influență de 4 bani, mâine vom vorbi despre o influență de 0,6 bani, ceea ce nici măcar nu se poate trece în preț, fiindcă nu mai este o componentă de preț, este diviziune de un ban. Îmi pare rău să spun, dar dacă producătorii nu vor accepta să ia în considerare un cost minim al reciclării așa cum a fost Timbrul Verde la deşeurile electrice, înseamnă că nu vor să facă nici un efort pentru mediu.

ecologic: Penalitatea de 2 lei pe kilogram nu a apărut în urma unei analize serioase. Cum ar trebui de fapt calculată penalitatea?

Constantin Damov, cofondator Green Group şi vicepreşedinte ARMD: Penalitatea ar trebui calculată în funcție de impactul de mediu, valoarea de piață, de tendințe și de altele. OTR-urile au tarife diferențiate, este normal ca şi penalitatea să fie un multiplu al tarifului. Lemnul și sticla nu vor mai fi reciclate nici la 0,3 lei și nici la 0,7 lei, pentru că au valoare negativă. Mai avem hârtia, care în anumite momente de piață s-ar putea să nu mai fie reciclată. Atenție mare la plastic! Acesta a scăzut foarte mult în ultima vreme după petrol, tot scade și este tot mai greu cu toate cheltuielile de colectare, de granulare, de sortare, etc. să ajungi la un preț competitiv. Prețul granulei de PET a scăzut de la 1.350 de euro în anul 2014 la 800-850 de euro cât este în prezent. În această situație vorbim despre o scădere de preț de aproximativ 600 de euro. Ați văzut că 600 de euro în ambalaj înseamnă o dată și jumătate penalitatea. Dar am văzut vreo scădere în preț? Nu. Şi nu o să vedem nicio creștere din cauza penalității. Revin la faptul că impactul în preț este nesemnificativ și chiar dacă consumatorul devine următorul poluator. Cine vrea produse ambalate trebuie să plătească și valoarea de reciclare a ambalajului. 

Impactul contribuţiei



Alte articole in rubrica Politici & Economie