Recomandare europeană: Se poate apela la incinerare doar la nevoie - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Recomandare europeană: Se poate apela la incinerare doar la nevoie

07 March 2017 - 03:37 PM Politici & Economie

PoluareUn document recent al Comisiei Europene trasează direcţiile pe care trebuie să se dezvolte gestionarea deşeurilor în Uniunea Europeană şi locul pe care trebuie să îl ocupe de acum înainte valorificarea energetică în economia circulară. Dacă la ora actuală trei sferturi din capacitatea de incinerare a Europei este concentrată în ţările dezvoltate din Uniune, în viitor, ţărilor mai sărace din estul Europei, care nu şi-au dezvoltat până astăzi astfel de capacităţi, li se recomandă să acorde prioritate sistemelor de colectare separată şi infrastructurilor de reciclare ca alternative la depozitare. Menţionăm că Bucureştiul, care are o mare problemă de gestionare a deşeurilor municipale, dar şi alte oraşe din România, cum sunt Iaşul, Clujul şi Braşovul, intenţionează să construiască cu fonduri europene instalaţii de tratare prin incinerare a deşeurilor municipale.ecologic

La aproximativ un an de când Comisia Europeană a adoptat, în data de 2 decembrie 2015, un Plan de acțiune al UE pentru economia circulară care propune o agendă generatoare de transformări, cu un potențial semnificativ de creare de noi locuri de muncă și creștere, și care urmărește promovarea unor modele de consum și de producție durabile, în conformitate cu angajamentele asumate de UE în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, Comisia a mai venit cu câteva explicații la începutul acestui an, mai ales în privința valorificării energetice a deșeurilor, prin comunicarea cu tema „Rolul valorificării energetice a deșeurilor în economia circulară“.

Planul de acțiune a subliniat că pentru tranziția către o economie mai circulară sunt necesare măsuri pe tot parcursul ciclului de viață al produsului: de la producție și până la crearea de piețe pentru materiile prime „secundare“ (respectiv, obținute din deșeuri). Gestionarea deșeurilor este unul dintre principalele domenii în care sunt necesare și fezabile îmbunătățiri suplimentare: o mai bună prevenire a generării deșeurilor și creșterea gradului de reutilizare și reciclare sunt obiective-cheie atât ale planului de acțiune, cât și ale pachetului legislativ privind deșeurile.

În UE, producția de bunuri și servicii de mediu per unitate de produs intern brut a crescut în ultimul deceniu cu mai mult de 50%, iar numărul de locuri de muncă asociate acestei producții a crescut la peste 4 milioane de locuri de muncă echivalente cu o normă întreagă. Banca Mondială a estimat că în următorii 10 ani se vor investi în țările în curs de dezvoltare 6.000 miliarde euro pentru tehnologiile curate, din care aproximativ 1.600 miliarde euro vor fi accesibile IMM-urilor.

Legislația UE privind deșeurile, inclusiv recentele propuneri referitoare la obiective mai ridicate în materie de reciclare a deșeurilor municipale și a deșeurilor de ambalaje și de reducere a depozitelor de deșeuri, acordă un loc central ierarhiei deșeurilor și urmărește să deplaseze gestionarea deșeurilor către nivelul superior al prevenirii, reutilizării și reciclării.

Comunicarea se concentrează pe valorificarea energetică a deșeurilor și pe locul ocupat de aceasta în economia circulară. Valorificarea energetică a deșeurilor este un termen larg, care nu se referă numai la incinerare, ci acoperă diverse procese de tratare a deșeurilor din care rezultă energie (sub formă de energie electrică ori căldură) sau combustibili, fiecare dintre aceste procese având un impact diferit asupra mediului și un potențial diferit din perspectiva economiei circulare.

Principalul scop al acestei comunicări este de a acționa astfel încât valorificarea energetică a deșeurilor în UE să sprijine obiectivele Planului de acțiune pentru economia circulară și să fie ferm îndrumată de ierarhia deșeurilor stabilită de UE.

Locul valorificării energetice în ierarhia deşeurilor

Ierarhia deșeurilor reprezintă piatra de temelie a politicii și a legislației UE privind deșeurile și un element esențial pentru tranziția către economia circulară. Scopul său principal este de a stabili o ordine a priorităților care să minimizeze efectele adverse asupra mediului și să optimizeze utilizarea eficientă a resurselor în opera-țiunile de prevenire și gestionare a deșeurilor.

Comunicarea se referă la următoarele procese principale de valorificare energetică a deșeurilor:
• coincinerarea deșeurilor în instalații de ardere (de exemplu, în centrale electrice) și în producția de ciment și var;
• incinerarea deșeurilor în instalații destinate acestui scop;
• digestia anaerobă a deșeurilor biodegradabile;
• producția de combustibili solizi, lichizi sau gazoși din deșeuri;
• alte procese care includ incinerarea indirectă în urma unei etape de piroliză sau de gazeificare.

Exemple de procese

Aceste procese au efecte diferite asupra mediului și se plasează pe poziții diferite în ierarhia deșeurilor. De fapt, procesele de valorificare energetică a deșeurilor includ operațiuni foarte diferite de tratare, care variază de la „eliminare“ și „recuperare“, la „reciclare“. De exemplu, procese precum digestia anaerobă, din care rezultă biogaz și digestat, sunt considerate de legislația UE privind deșeurile ca fiind o operațiune de reciclare. Pe de altă parte, incinerarea deșeurilor cu recuperare limitată de energie este considerată ca fiind eliminare. Figura 1 de mai jos indică poziționarea în ierarhia deșeurilor stabilită de UE a diferitelor procese de valorificare energetică a deșeurilor.

Este important să se sublinieze că ierarhia deșeurilor reflectă, de asemenea, în sens larg, opțiunea de mediu preferată din perspectiva schimbărilor climatice: eliminarea prin depunere în depozite de deșeuri sau prin incinerare cu recuperare redusă a energiei sau fără recuperare de energie, este, de obicei, cea mai puțin favorabilă opțiune pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES); în schimb, prevenirea, reutilizarea și reciclarea deșeurilor au cel mai mare potențial de reducere a emisiilor de GES.

De asemenea, merită reamintit faptul că statele membre dispun de o anumită flexibilitate în aplicarea ierarhiei, întrucât obiectivul final este încurajarea opțiunilor de gestionare a deșeurilor care conduc la cel mai bun rezultat din punctul de vedere al mediului. În cazul unor fluxuri specifice de deșeuri, obținerea celui mai bun rezultat din punctul de vedere al mediului poate presupune îndepărtarea de la ordinea de priorități a ierarhiei, printre altele, din motive de fezabilitate tehnică, viabilitate economică și protecție a mediului.

Pentru a sprijini tranziția către o economie mai circulară, finanțarea publică a gestionării deșeurilor la nivel național sau al UE ar trebui să urmărească, în punerea în aplicare a ierarhiei deșeurilor stabilită de UE, obiectivul de deplasare către nivelurile superioare ale acesteia.

Finanţarea la nivelul UE

În UE, tranziția către sisteme mai durabile de gestionare a deșeurilor beneficiază de sprijin financiar, în principal prin co-finanțare din fondurile politicii de coeziune. După cum se specifică în Planul de acțiune pentru economia circulară, aceasta înseamnă că investițiile în instalații de tratare a deșeurilor reziduale, cum ar fi capacitățile suplimentare de incinerare, ar urma să fie finanțate numai în cazuri limitate și bine justificate, atunci când nu există un risc de supracapacitate și obiectivele ierarhiei deșeurilor sunt pe deplin respectate.

În plus, sprijinul financiar al UE disponibil pentru cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor de valorificare energetică (de exemplu, prin Programul Orizont 2020, dar și prin fondurile politicii de coeziune) contribuie la menținerea poziției de lider a UE și la introducerea pe piață a tehnologiilor avansate, eficiente din punct de vedere energetic.

Sprijinul financiar la nivel naţional

La nivel național, sprijinul financiar public a jucat de asemenea de multe ori un rol esențial în elaborarea unor soluții mai durabile de gestionare a deșeurilor și în promovarea energiei regenerabile și a eficienței energetice. Atunci când se evaluează sprijinul financiar public pentru procesele de valorificare energetică a deșeurilor, este deosebit de important să nu se submineze ierarhia deșeurilor prin descurajarea opțiunilor de gestionare a deșeurilor care au un potențial mai ridicat din perspectiva economiei circulare. Acest lucru se reflectă în mod clar în actualele orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie, în care se precizează că sprijinul pentru energia regenerabilă produsă din deșeuri sau sprijinul pentru cogenerarea și instalațiile de termoficare ce utilizează deșeuri pot aduce o contribuție pozitivă la protecția mediului, cu condiția să nu eludeze ierarhia deșeurilor.

Incinerator în Bruxelles

Finanțarea publică ar trebui să evite de asemenea crearea de supracapacitate de tratare a deșeurilor nereciclabile, cum ar fi incineratoarele.

Găsirea echilibrului corect

Pentru tranziția către economia circulară trebuie găsit echilibrul corect în ceea ce privește capacitatea de valorificare energetică utilizată pentru tratarea deșeurilor nereciclabile. Acest lucru este esențial pentru a evita eventualele pierderi economice sau crearea unor bariere infrastructurale în calea atingerii unor rate de reciclare mai ridicate.

Un studiu recent, comandat de Agenția Europeană de Mediu, cartografiază actualele capacități specializate de incinerare a deșeurilor municipale din țările UE-28 și fluxurile de deșeuri municipale și de combustibili obținuți din deșeuri (refuse-derived fuel - RDF) care s-au înregistrat între statele membre. Studiul arată că, între 2010 și 2014, capacitatea de incinerare din țările UE-28 (plus Elveția și Norvegia) a crescut cu 6%, atingând 81 milioane tone, și că fluxurile de deșeuri înregistrate între unele state membre în scopul incinerării deșeurilor municipale și al RDF au rămas în unele cazuri semnificative. În 2013, aproximativ 2,5 milioane tone de deșeuri (majoritatea RDF) au fost expediate în vederea valorificării energetice.

Studiul confirmă de asemenea repartizarea inegală în UE a capacității specializate de incinerare a deșeurilor municipale. Trei sferturi din capacitatea UE de incinerare a deșeurilor se află în Germania, Franța, Olanda, Suedia, Italia și Regatul Unit. Suedia și Danemarca au cea mai mare capacitate de incinerare a deșeurilor pe cap de locuitor, și anume 591 kg/cap de locuitor și, respectiv, 587 kg/cap de locuitor. Olanda, Austria, Finlanda și Belgia sunt următoarele în clasament. La polul opus se situează regiunile din sudul și estul UE, care sunt lipsite practic de capacități specializate de incinerare și se bazează în mare măsură pe depozitele de deșeuri. Aceste date corespund statisticilor Eurostat privind ratele de incinerare a deșeurilor municipale, care indică de asemenea diferențe mari între statele membre.

Groapă neconformăState membre care se bazează pe depozitele de deşeuri

Aceste țări membre ar trebui să acorde prioritate dezvoltării în continuare a sistemelor de colectare separată și a infrastructurii de reciclare, în conformitate cu legislația UE. Reducerea treptată a deșeurilor descărcate în depozite ar trebui să meargă în paralel cu crearea unei mai mari capacități de reciclare. Reducerea depozitării deșeurilor biodegradabile este deosebit de urgentă din perspectiva schimbărilor climatice, pentru reducerea emisiilor de metan. În acest context, dezvoltarea de capacități combinate de valorificare energetică și reciclare de materiale, care utilizează digestia anaerobă, ar putea reprezenta o opțiune atractivă de gestionare.

Atunci când revizuiesc planurile naționale de gestionare a deșeurilor și evaluează necesitatea unor capacități suplimentare de valorificare energetică pentru tratarea deșeurilor nereciclabile (de exemplu, prin incinerare), statele membre ar trebui să adopte o perspectivă pe termen lung și să evalueze cu atenție următorii factori:
• impactul obligațiilor de colectare separată și al obiectivelor de reciclare existente și propuse asupra disponibilității materiilor de intrare necesare pentru susținerea funcționării instalațiilor noi de incinerare pe durata de viață a acestora (20-30 ani);
• capacitatea de coincinerare disponibilă în instalațiile de ardere și în cuptoarele de ciment și var sau în alte instalații industriale adecvate;
• capacitățile existente sau planificate din țările vecine.

În cazuri justificate, deplasările transfrontaliere de deșeuri ar putea contribui la utilizarea optimă a capacităților de valorificare energetică a deșeurilor, deja disponibile într-un număr de state membre. Nu ar trebui să se considere neapărat că exportul de deșeuri nereciclabile în vederea valorificării energetice în alt stat membru contrazice așa-numitul principiu al proximității (și anume utilizarea celei mai apropiate instalații adecvate), care stă la baza legislației UE privind deșeurile. Cu toate acestea, înainte de a opta pentru o astfel de abordare, autoritățile competente din statele membre ar trebui să efectueze o analiză a ciclului de viață, pentru a se asigura că efectele globale asupra mediului, inclusiv cele legate de transportul deșeurilor, nu anulează avantajele urmărite.

Atunci când crearea de noi capacități pentru tratarea deșeurilor reziduale pare a fi justificată în urma evaluării tuturor factorilor menționați mai sus, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită utilizării tehnologiilor avansate și eficiente din punct de vedere energetic, precum și dimensiunii și amplasării instalației (de exemplu, pentru a evita o supracapacitate viitoare și a asigura energie electrică și încălzire sau răcire populației locale și industriei, în măsura în care este posibil). De asemenea, este esențial să se asigure respectarea deplină a cerințelor prevăzute de legislația UE, în special de Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale, pentru instalațiile de incinerare și coincinerare.

State membre cu mari capacităţi de incinerare

Studiul Agenției Europene de Mediu sugerează că acum, în UE, considerată în ansamblul său, nu există o supracapacitate de incinerare. Cu toate acestea, statisticile arată că unele state membre recurg excesiv la incinerarea deșeurilor municipale. Această situație poate fi explicată parțial prin folosirea rețelelor de termoficare ca răspuns la o cerere ridicată de căldură, prin randamentul înalt al proceselor de valorificare energetică a deșeurilor și prin nivelurile ridicate de acceptare socială. Aceste rate ridicate de incinerare nu corespund însă unor obiective de reciclare mai ambițioase. Pentru a soluționa această problemă, se pot lua la nivel național o serie de măsuri, pe care unele state membre le-au pus deja în aplicare, în special:
• introducerea sau majorarea taxelor de incinerare, în special pentru procesele cu recuperare redusă a energiei, asigurând în paralel perceperea unor taxe mai ridicate pentru depozitarea deșeurilor;
• eliminarea treptată a schemelor de sprijin pentru incinerarea deșeurilor și, după caz, reorientarea sprijinului către procesele cu rang superior în ierarhia deșeurilor;
• introducerea unui moratoriu asupra noilor instalații și dezafectarea celor vechi și mai puțin eficiente.

Sortarea deşeurilor la incinerator

Îmbunătăţirea proceselor de valorificare energetică a deşeurilor

Conform studiului Comisiei, în 2014, un procent de aproximativ 1,5% din consumul total final de ener- gie al UE a fost acoperit de energia recuperată din deșe-uri prin incinerare, coincinerare în cuptoarele de ciment și digestie anaerobă (și anume aproximativ 676 PJ/ an). Deși acest procent nu ar trebui să crească semnificativ în viitor, întrucât din ce în ce mai multe deșeuri vor fi direcționate către reciclare, îmbunătățirea eficienței energetice a proceselor de valorificare energetică a deșeurilor și promovarea acelor procese care combină recuperarea materialelor cu cea a energiei pot contribui la decarbonizarea unor sectoare-cheie, cum ar fi încălzirea și răcirea sau transporturile, precum și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectorul deșeurilor.

Schimbări previzionate ale materiilor

Deșeurile mixte reprezintă o altă parte importantă din deșeurile utilizate în procesele de valorificare energetică, în special în incinerare (52%). Cerințele legale existente și propunerile privind deșeurile în economia circulară vor schimba însă această situație. Este de așteptat ca normele privind colectarea separată și ratele mai ambițioase de reciclare a lemnului, hârtiei, materialelor plastice și deșeurilor biodegradabile să reducă volumul de deșeuri potențial disponibil pentru procesele de valorificare energetică, precum incinerarea și coincinerarea. Orașul Ljubljana constituie un exemplu de trecere rapidă și reușită la niveluri ridicate de colectare separată. Începând din 2011, Ljubljana a investit în modernizarea infrastructurii de gestionare a deșeurilor, ceea ce a permis atingerea unei rate de colectare separată de 60% din volumul total de deșeuri municipale generate.

Obţinerea compostului

În ceea ce privește deșeurile biodegradabile, aplicarea cerințelor Directivei privind depozitele de deșeuri și a noilor norme propuse pentru a asigura colectarea separată a biodeșeurilor ar trebui să conducă la creșterea producției de biogaz obținut din deșeuri, care urmează a fi utilizat în cogenerare, injectat în rețeaua de gaze sau folosit drept combustibil în transporturi, și a celei de îngrășăminte obținute prin metoda digestiei anaerobe. Modificările propuse de Regulamentul privind îngrășămintele ar trebui să susțină această tendință prin deschiderea pieței unice de îngrășăminte obținute din deșeuri. Potențialul deșeurilor biodegradabile, combinat cu procesul de digestie anaerobă într-o uzină de biogaz, poate fi văzut la Milano. Din 2014, orașul a atins o rată de colectare a deșeurilor alimentare și organice de aproape 100%, care conduce la o medie a-nuală de 120.000 de tone de deșeuri biodegradabile. La capacitate maximă (12,8 MW), uzina de biogaz a orașului ar trebui să producă circa 35.880 MWh de energie electrică pe an, respectiv un volum suficient pentru aprovizionarea a 24.000 de persoane, și 14.400 tone de îngrășământ.

În cazul deșeurilor de uleiuri și grăsimi comestibile, există posibilități de îmbunătățire a eficienței sistemelor de colectare și de tratare pentru a fabrica produse ca biomotorina și uleiurile vegetale hidrogenate (HVO). Biocombustibilii obținuți pot fi utilizați direct în transporturi, iar uleiurile vegetale hidrogenate pot fi utilizate în aviație.

În ceea ce privește deșeurile de materiale plastice, datele din sector arată că eliminarea și recuperarea energiei rămân cele mai frecvente opțiuni de tratare și că, deși descărcarea în depozitele de deșeuri a scăzut în ultimii zece ani, incinerarea a crescut, înregistrând mari diferențe de la un stat membru la altul, ca urmare a diferitelor stadii de punere în aplicare a legislației UE în vigoare. Acest lucru confirmă necesitatea unor măsuri urgente și concrete pentru a îmbunătăți posibilitățile de reciclare și reutilizare a materialelor plastice și pentru a încuraja inovarea în domeniu.

Sortarea deşeurilor

Studiul Comisiei a constatat că deșeurile din lemn sunt utilizate în mod curent ca materie de intrare în procesul de incinerare. După cum s-a subliniat în Planul de acțiune pentru economia circulară, ar trebui încurajată, după caz și în conformitate cu ierarhia deșeurilor, utilizarea în cascadă, cu mai multe cicluri de reutilizare și reciclare, a resurselor regenerabile precum lemnul. În acest context, ar trebui reamintit faptul că, în pachetul său legislativ privind deșeurile, Comisia a propus printre altele un obiectiv obligatoriu mai ridicat la nivelul UE în materie de reciclare a deșeurilor de ambalaje din lemn. Atunci când reutilizarea sau reciclarea nu este posibilă, este de preferat valorificarea energetică a deșeurilor din lemn, pentru înlocuirea combustibililor fosili și evitarea descărcării lemnului în depozitele de deșeuri.

Utilizarea celor mai eficiente tehnici

Atunci când se optează pentru procese de valorificare energetică, este necesar să se asigure utilizarea celor mai eficiente tehnici, deoarece astfel crește la maximum contribuția la obiectivele climatice și energetice ale UE. Studiul Comisiei estimează că, dacă se pun în aplicare în mod corespunzător tehnici și măsuri de sprijin dovedite, cantitatea de energie recuperată din deșeuri poate crește cu 29%, până la 872 PJ/an, în condițiile utilizării aceleiași cantități de deșeuri ca materie primă. Acest lucru arată potențialul existent în materie de îmbunătățire a eficienței energetice. Studiul Comisiei a constatat că cele mai bune tehnici dovedite de creștere a eficienței energetice pentru cele patru procese de valorificare energetică a deșeurilor menționate mai jos sunt următoarele:
• coincinerarea în instalații de ardere: gazeificarea combustibilului solid recuperat (solid recovered fuel - SRF) și coincinerarea gazului de sinteză rezultat în instalația de ardere, pentru a înlocui combustibilii fosili în producția de energie electrică și căldură;
• coincinerarea în producția de ciment și var: conversia căldurii reziduale în energie electrică în cuptoarele de ciment;
• incinerarea deșeurilor în instalații specializate;
- utilizarea de supraîncălzitoare;
- valorificarea energiei conținute în gazele reziduale;
- utilizarea de pompe de căldură;
- furnizarea de apă răcită pentru rețelele de răcire centralizată;
- distribuția căldurii rezultate din deșeuri prin intermediul rețelelor de termoficare cu temperatură joasă.
• digestia anaerobă: conversia biogazului în biometan pentru distribuție și utilizare ulterioară (de exemplu, injectare în rețeaua de gaze și utilizare drept combustibil în transporturi).
În afară de tehnicile specifice menționate mai sus, studiul Comisiei evidențiază faptul că instalațiile de producție combinată de căldură și energie electrică (combined heat and power - CHP) pot atinge niveluri mai ridicate de eficiență energetică decât instalațiile care produc numai căldură sau numai energie electrică.

Concluzii

Procesele de valorificare energetică a deșeurilor pot contribui la tranziția către o economie circulară, cu condiția ca ierarhia deșeurilor stabilită de UE să fie utilizată drept principiu călăuzitor și ca alegerile făcute să nu împiedice atingerea unor niveluri mai ridicate de prevenire, reutilizare și reciclare. Acest lucru este esențial pentru a asigura exploatarea deplină a potențialului economiei circulare, atât din punct de vedere economic, cât și al mediului, precum și pentru a consolida poziția de lider a Europei în domeniul tehnologiilor verzi. În plus, valorificarea energetică a deșeurilor poate maximiza contribuția economiei circulare la decarbonizare, în conformitate cu Strategia privind Uniunea Energiei și cu Acordul de la Paris, numai prin respectarea ierarhiei deșeurilor. După cum s-a menționat mai sus, cea mai mare contribuție, din perspectiva economiilor de energie și a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, este adusă de prevenirea și reciclarea deșeurilor.

Fracţie umedă

În viitor, trebuie acordată o mai mare atenție acestor procese, printre care se numără digestia anaerobă a deșeurilor biodegradabile, în care reciclarea materialelor este combinată cu recuperarea energiei. În schimb, trebuie redefinit rolul incinerării deșeurilor - care, în prezent, este principala opțiune de valorificare energetică a acestora - astfel încât creșterea ratelor de reciclare și reutilizare să nu fie obstrucționată și să se evite apariția supracapacităților de tratare a deșeurilor reziduale.

Comisia invită toate statele membre să țină seama de orientările formulate în această comunicare atunci când evaluează și revizuiesc planurile de gestionare a deșeurilor, în conformitate cu legislația UE. Este esențial ca statele membre să ia în considerare riscul de depreciere a activelor, atunci când planifică investițiile viitoare în capacități de valorificare energetică a deșeurilor.

Comisia va continua să ofere orientări privind modul de asigurare a faptului că planificarea capacității de valorificare energetică a deșeurilor respectă și susține ierarhia deșeurilor, luând în considerare potențialul tehnologiilor noi și emergente de tratare și reciclare a deșeurilor. 



Alte articole in rubrica Politici & Economie