Adina Vălean: "Mediul și industria trebuie să lucreze împreună, nu să fie adversare" - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Adina Vălean: "Mediul și industria trebuie să lucreze împreună, nu să fie adversare"

03 April 2017 - 02:23 PM Politici & Economie

Politicianul român care deţine cea mai înaltă funcție la nivel european este Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European. Pentru a afla cum este percepută România la Bruxelles în această perioadă crucială pentru viitorul Uniunii, care sunt problemele de mediu și viitorul economiei în Europa, am realizat un interviu cu doamna Adina Vălean, pe care vi-l prezentăm în continuare.  ecologic

ecologic: Trăim vremuri complicate. Cum este percepută România la ora actuală de aici, de la Bruxelles, în condițiile în care se așteaptă schimbări majore în cadrul Uniunii?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Eu cred că există o oarecare percepție negativă a României în unele țări din Europa, dar nu știu dacă este cazul să spun că așa este văzută și la Bruxelles, pentru că aici România, sub o formă sau alta, este prezentă prin vocea europarlamentarilor și prin acțiunile reprezentanței României.

Atunci însă când vorbim despre politica mare, europeană, România este probabil percepută ca un contribuitor mai puțin vizibil. Problemele care se văd sunt acelea pe care noi le arătăm. Toate țările Uniunii Europene au variate probleme, dar nu toate și le arată. România are un talent deosebit în a-și arăta părțile negative și atunci sigur că și ceilalți le percep la fel. Fiecare țară are problemele ei și de aceea statele sunt mai puțin dispuse să facă interpretări de nuanță, să spună cine anume este mai bun sau mai rău. În general, dacă o țară își afișează problemele, este percepută ca o țară problemă și cred că, din păcate, România este într-o astfel de situație, iar acest lucru afectează credibilitatea ei ca membru al Uniunii Europene. De aceea, este important să lucrăm mai mult la felul cum ne prezentăm în ochii străinilor și să încercăm să ne ținem problemele într-o dezbatere mai eficientă și, bine ar fi, într-o dezbatere mai mult internă și mai puțin externă.

Eu fac eforturi să promovez lucrurile bune despre România și când spun acest lucru, mă refer la faptul că sunt implicată în toate proiectele care vizează inovația, start-up-urile, ideile tinerilor, performanțele acestora, performanța economică în anumite sectoare ale României. Cu siguranță avem și noi ce arăta, dar știm că o problemă devine vizibilă mai ușor, poate și pentru că media reflectă mai degrabă aspectele negative decât cele pozitive.

Economia circulară

ecologic: Conduceți o comisie extrem de importantă din Parlamentul European, cea de mediu. Care sunt problemele de mediu ale României din punctul de vedere al organismelor europene?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Referitor la mediul înconjurător, există un raport al Comisiei Europene, un raport care a făcut o analiză privind implementarea politicilor de mediu în toate statele membre. Bineînțeles că toată lumea are probleme cu implementarea. În ceea ce privește România, raportul arată că stăm ceva mai prost la ceea ce înseamnă calitatea în diverse domenii și acest lucru te face să te gândești că poate nu ne focalizăm suficient pe această problematică în România. Eu mi-aș dori foarte mult să încercăm să lucrăm într-un mod constructiv pentru a rezolva aceste probleme, cum ar fi: calitatea apei pentru scăldat în general, calitatea și gestionarea apelor în general, a râurilor, lacurilor, a litoralului...

În Parlamentul EuropeanÎn acelaşi timp, Comisia Europeană ne semnalează faptul că avem probleme în domeniul calităţii aerului, iar aceastea ar trebui să fie un motiv de îngrijorare. Și dacă Comisia Europeană spune acest lucru, noi ce ar trebui să facem? În primul rând, cred că ar trebui să înțelegem că noi nu aplicăm politicile de mediu în România pentru că așa ne cer cei de la Bruxelles, ci pentru că aceste politici sunt gândite pentru a crește calitatea vieții noastre și pentru a ne proteja de toate efectele negative ale proastei utilizări a mediului înconjurător.

Numai dacă ne gândim la natură și la biodiversitate, la starea de conservare a speciilor protejate din România, vedem că în proporție de 67% ea este inadecvată. Și atunci te întrebi: cum ne organizăm noi ca națiune, pentru viața noastră de zi cu zi și pentru generațiile viitoare? Acestea sunt numai câteva probleme care ne privesc în mod direct, pe care le știm și pe care nu trebuie să ni le spună Bruxelles-ul.

Pe de altă parte, autoritățile din România sunt cele care ar trebui să facă ceva. Fiindcă este clar că în acest sector, al mediului, poate că a existat o administrare a domeniului, dar nu a existat o dorință specială de a implementa niște politici europene pentru ridicarea calității mediului.

ecologic: Când vorbiți de implementare vă referiți la factorii politici din administrația centrală sau la cei din administrația locală? La ce nivel credeți că ar trebui implementate politicile europene de mediu?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Cred că e nevoie de implicare la toate nivelurile, pentru că ne cunoaștem cu toții țara în care trăim și știm foarte bine că chiar dacă la nivelul ministerului ar exista ceva voință, este nevoie ca și fiecare comunitate să se implice în chestiuni legate de mediul înconjurător în care trăiește. Ori cu toții știm că această implicare este inexistentă în foarte multe situații și comunități din România. Probabil că sunt administrații locale mai atente, iar altele situate undeva la polul opus. Dar nu vorbim numai despre orașe, ci și despre mediul rural, de comunități oricât de mici ar fi, care ar trebui să se implice în viața lor de zi cu zi în această privință.

ecologic: Cum vede Comisia Europeană modul în care România își gestionează deșeurile?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: În ceea ce privește gestionarea deșeurilor, suntem o catastrofă, iar raportul arată că această situație va avea un impact direct asupra noastră.

Este foarte important să educăm copiii de mici să aibă un cult al protecției mediului. Este adevărat că aceste politici de mediu au fost prea puțin popularizate la noi, astfel încât nu există o dorință și o voință a cetățenilor în această direcție. Pe de altă parte, este la fel de adevărat că și propunerile care au fost făcute au fost destul de stângace...

Parlamentul EuropeanCred că mare parte din cetățeni își doresc să facă o colectare separată a deșeurilor, în special cei tineri, dar mai cred și că trebuie să aibă la îndemână o infrastructură adecvată. Pentru că dacă cetățeanul nu are unde să depună deșeurile selectiv, el degeaba are voința de a se implica în acest proces. Este o problemă cu care m-am confruntat și eu. La mine la bloc, unde locuiesc în România, ar trebui să depunem deșeurile în mod selectiv, dar nu avem condițiile necesare, pentru că nu sunt diferențiate pubelele, nu există saci de culori diferite ca să se poată face cu adevărat acest lucru. Faci selecția în casă, dar când le scoți afară nu ai unde să le depui separat. Este o problemă mare pentru localitățile din România, o problemă ce trebuie rezolvată și care ne-a fost semnalată de Comisia Europeană, dar cam în zadar...

Acum, aceeași Comisie Europeană vine cu o abordare nouă și interesantă, o abordare prin care ni se spune că în loc să plătim niște amenzi, pe care oricum le vom plăti dacă nu luăm niște măsuri, să ne așezăm la masă împreună, să dezbatem problemele și să vedem ce este de făcut. Altfel spus - și această abordare este una recentă - ei vor să discute în plus cu autoritățile din țara noastră pentru a stabili exact care sunt pașii de urmat și cum ar putea fi ajutate autoritățile din România să implementeze mai bine politicile de mediu.

Mai sunt anumite chestiuni legate de modul în care cetățenii, dar și unele autorități din țara noastră percep protecția mediului înconjurător. La noi mulți se gândesc numai la natură, dar aici o parte activă a politicilor de mediu este legată de exemplu și de agricultură, pentru că felul în care se face managementul în agricultură are un impact extraordinar asupra climei, asupra emisiilor de CO2 și asupra calității mediului. Tot ceea ce se folosește în agricultură ca îngrășăminte, pesticide, fertilizatori, toate acestea au un impact asupra mediului și politicile de agricultură trebuie să contribuie la politicile de mediu. Mediul nu este un sector separat de toate celelalte; există o politică industrială care trebuie corelată cu politica de climă, există o politică agricolă, o politică privind apele și pădurile.

Vreau să mă refer puțin la păduri. Este adevărat că pădurile trebuie gestionate în sensul utilizării lor economice, dar autoritățile trebuie să elaboreze și niște planuri stricte și foarte clare astfel încât să folosești din punct de vedere economic lemnul tot într-un mod sustenabil, dar să și asiguri împădurirea și gestionarea eficientă a deșeurilor forestiere. De exemplu, pe de o parte dacă arzi lemnul, produci CO2, ceea ce nu este deloc recomandabil, și pe de altă parte, dacă îl folosești în construcții sau pentru a produce mobilier, acestea sunt utilizări sustenabile și trebuie încurajate ca atare. Problemele de mediu sunt complexe și cred că trebuie să le privim și noi acasă în același fel, din mai multe perspective.

ecologic: Cum comentați declarațiile domnului președinte Junker, respectiv cele cinci variante pe care le vede el pentru viitorul Uniunii Europene? Cum vedeți dumneavoastră Uniunea: o Europă unită sau una divizată?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Referitor la această chestiune, trebuie să vă spun că discuția a apărut brusc, dar nu pe neașteptate, pentru că se vorbește de ceva vreme care și cum o să fie viitorul Europei.

După șocul rezultatului referendumului din Marea Britanie, sigur că discuția despre viitorul Europei fără acest stat a devenit tot mai acută. Pe de altă parte, după cum îi spuneam chiar de curând domnului Guy Verhofstadt, care este, pe de o parte, reprezentantul Parlamentului în chestiuni legate de Brexit, iar pe de altă parte, un inițiator al dezbaterii privind viitorul Europei, noi nu putem începe nicio discuție despre viitorul Europei fără cuvintele-cheie: unitate, coeziune și solidaritate. Toate acestea dacă ne mai dorim să mai existe un viitor al Europei.

Ne facem singuri rău

Mai mult, această discuție merge în paralel cu declanșarea probabilă a ieșirii formale a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Apoi, dacă discutăm despre viitorul Europei sau despre o cooperare întărită între anumiți membri, ar trebui să vorbim despre cooperarea întărită a statelor care sunt proeuropene, a statelor care cred în proiectul european.

În această privință, România se califică în prima viteză. Sunt alte state mai vechi, care poate au adoptat moneda euro, care poate au o democrație consolidată de mai mult timp și care poate nu mai au atâta corupție, dar care nu mai cred la fel de intens ca România în proiectul european. Și atunci, când vorbim despre viitorul Europei, pe cine vrem să ne bazăm, pe cei care nu mai cred în proiectul european sau pe cei care vor să contribuie la consolidarea acestui proiect? Aceasta este întrebarea pe care eu am pus-o și pentru care cred că am susținere din partea politicienilor europeni din diverse state membre.

De aceea cred că această dezbatere, așa cum a lansat-o comisarul Junker, este greșită din start, pentru că domnia sa, dacă vrea să contribuie la consolidarea viitorului Uniunii Europene, nu trebuie să dea cinci variante, ci trebuie să dea una singură, în care să creadă toți. Simpla idee că există variante, de la unele foarte simpliste, cum ar fi numai piața comună, până la unele care creează diferențieri între statele membre, cum ar fi această cooperare diferențiată căreia noi îi spunem oarecum greșit „cu două viteze“ şi faptul că sunt aduse în discuție mai multe variante nu cred că ajută dezbaterea.

În altă ordine de idei, eu nu cred că există ceva în momentul de față care să împiedice statele membre din Uniunea Europeană care vor să coopereze mai mult în anumite probleme să o facă. Nimic din tratate nu împiedică de exemplu trei state să facă ceva în plus față de politica europeană. Mă gândesc la state cum ar fi Bulgaria, România și Ungaria, care poate doresc în plus să aibă o inițiativă pentru Sud-Estul Europei pentru, să spunem, burse comune de tranzacționare a energiei în timp real. Nimeni nu împiedică state membre să facă acorduri între ele pentru a implementa anumite idei de politică.

În ce privință sunt însă aceste state împiedicate de situația actuală? Sunt împiedicate să schimbe legislația deja existentă. Deci, dacă ar dori patru state să spună: de mâine nu mai permitem liberă circulație pe teritoriul statelor noastre, această interdicție într-adevăr nu este permisă de tratatele actuale. Și pentru că am vorbit despre libera circulație, cred că un lucru este sigur, și anume că nu putem spune că există o Uniune Europeană, cu orice cutie de viteze doriți, fără libera circulație a persoanelor, a forței de muncă, a capitalului și fără o piață comună. Nu poate exista o Uniune Europeană fără aceste fundamente și eu cred că ele vor rămâne, pentru că altfel nu se poate.

La Strassbourg

ecologic: Pentru industrie credeți că este importantă hotărârea care va fi luată în această direcție?

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Eu cred că industria europeană are nevoie mai puțin de o dezbatere politică privind viitorul Europei cât de sprijin prin politicile europene: pentru competitivitatea ei, pentru toate acordurile de comerț internațional, pentru a-i da posibilitatea de a fi competitivă la nivel global și cred că acesta este interesul industriei.

Toată această dezbatere care creează nesiguranță este foarte proastă pentru industrie. Ce poate să înțeleagă industria? Că poate să existe un viitor nedescris, în care regulile și legislația să fie schimbate? Acest lucru nu are cum să fie bun, pentru că industria dorește predictibilitate. Adică este dispusă să facă eforturi în privința sustenabilității, să accepte o legislație care poate nu îi convine pentru moment, atâta timp cât știe că acea legislație este clară, știe că nu va fi schimbată, știe că va fi introdusă peste un an, doi sau cinci și că va rămâne acolo cel puțin 15 ani. Astfel, industria poate să își facă planurile de afaceri și are un viitor.

ecologic: Industria verde din România a luat în serios directivele europene și și-a făcut planurile de afaceri în ideea că și factorii politici se vor alinia la politicile europene, lucru care nu s-a întâmplat...

Adina Vălean, președintele Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European: Exact! Acest exemplu este valabil pentru orice sector industrial. Și e păcat, mai ales datorită faptului că politicile de mediu pentru foarte multe sectoare industriale au devenit o oportunitate de dezvoltare și de identificare a unor noi modele de business, astfel încât se deschid perspective foarte frumoase pe viitor în diverse domenii, atâta vreme cât ele sunt sigure.

Noi discutăm acum în Parlamentul European. Vom intra în curând în trialoguri, pe care o să le conduc în calitate de președinte al Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară, pentru că acesta este unul dintre rolurile pe care le are un președinte de comisie: este implicat în negocierile directe pe toată legislația cu Consiliul European. Și atunci dăm forma finală a prevederilor pe o legislație foarte importantă.

Vă dau trei exemple. Primul este schema de tranzacționare a certificatelor verzi, care acum este complet reformată în ideea de a o face un instrument pentru respectarea Convenției de la Paris privind limitarea temperaturii globale sub 2°C, pentru a folosi tranzacționarea certificatelor verzi tot ca pe un stimulent pentru industrie de a contribui, deoarece noi nu putem face nimic în ceea ce privește protecția mediului sau schimbările climatice fără să avem industria ca partener. Nu putem închide industria pentru a salva mediul; trebuie să folosim capacitatea economică și financiară a industriei pentru a contribui la sustenabilitatea dezvoltării viitoare. Pentru noi toți cei care credem în politici de protecția mediului, parteneriatul cu industria este esențial.

Al doilea exemplu este economia circulară, cu tot pachetul de legislație care aduce reguli noi pentru gestionarea deșeurilor. Ideea de a folosi în mod circular toate resursele este foarte generoasă și interesantă și poate vom discuta pe această temă cu alt prilej. Și bineînțeles, chestiuni mai directe: noile reguli privind Euro 5, Euro 6 care sunt pe masa Consiliului European. Așteptăm să le discutăm pentru a le introduce în legislație.

Eu consider că trebuie să avem industria ca partener și trebuie să recunoaștem rolul economic și social al industriei, pentru că noi nu ne permitem să închidem sectoare în care sunt locuri de muncă, adică să încercăm să rezolvăm o problemă creând alta. Trebuie să găsim un echilibru bun între aceste domenii, pentru ca ele să lucreze împreună, nu să fie adversare. 



Alte articole in rubrica Politici & Economie