Doina Pană: „Eu ţin foarte mult la pădure şi nu pot tolera hoţia, iar acest lucru deranjează foarte tare“ - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Doina Pană: „Eu ţin foarte mult la pădure şi nu pot tolera hoţia, iar acest lucru deranjează foarte tare“

01 September 2017 - 02:17 PM Politici & Economie

Despre pădurile României s-a scris mult. Ştim că avem cele mai multe păduri virgine din Europa, ştim că ani de zile munţi întregi au fost raşi de grupuri de indivizi care au devenit peste noapte stăpâni peste nişte păduri seculare şi că ceea ce s-a reîmpădurit în toţi aceşti ani nu poate repara dezastrul făcut. De ani de zile pădurile României au fost şi au rămas o sursă de îmbogăţire pentru mulţi, fie ei români, fie străini. Despre tăierile ilegale, despre mecanismele prin care se încearcă controlul exploatării acestei resurse limitate care este pădurea, dar şi despre asigurarea necesarului de lemn de foc, de lemn pentru industria mobilei, am vorbit cu Doina Pană, ministrul Apelor şi Pădurilor.ecologic

ecologic: Are România o strategie forestieră pe termen lung?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Din anul 2014 s-a lucrat și s-a avansat destul de mult la o strategie națională forestieră pe o perioadă de 10 ani de zile. Suntem acum foarte aproape de forma finală a acestei strategii şi tocmai de aceea ea este inclusă şi în programul de guvernare.

Vreau ca toți cititorii Revistei ecologic să înțeleagă că exploatarea pădurilor din România, indiferent că ele sunt ale statului sau că vorbim de păduri private, se face după niște amenajamente, care sunt de minimum 100 de hectare pe o perioadă de zece ani. Iar ce spune Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și alte câteva firme specializate este, din acest punct de vedere, literă de lege. Nu poți să depășești ceea ce este precizat în aceste amenajamente, iar după o perioadă de zece ani se fac alte amenajamente.

Eu ţin foarte mult la pădure, îmi pasă ce se întâmplă în domeniul silvic şi nu pot tolera hoţia şi şmecheriile, iar acest lucru deranjează foarte tare. Una dintre chestiunile care deranjează la ora actuală este faptul că amenajamentele trebuie să fie introduse digital. Până acum, când se lucra cu hârtii, de foarte multe ori se îmbătrânea artificial vârsta unei păduri. Amenajamentul era încheiat, pădurea avea 100 de ani, iar pe următorul amenajament aceeaşi pădure apărea în documente că ar avea 130 de ani, astfel încât să se poată exploata și mai mult lemn. Acum, odată cu implementarea sistemului informatic, nu se mai poate face această şmecherie, iar acest lucru deranjează.

O problemă am avut cu pădurile retrocedate, cu micile proprietăți, în sensul că am avut aproximativ 1,2 milioane de hectare care aparțineau proprietarilor cu suprafeţe mici. Cei care au putut din punct de vedere geografic s-au asociat și au reuşit să ajungă la 100 de hectare, astfel încât să facă amenajamentele. Dar au existat aproximativ 400 de mii de hectare de pădure care fizic nu se puteau asociau, fiindcă erau fărâmițate. Ori conform legii, deşi acești oameni aveau pădurea lor, ei nu puteau exploata nici măcar un singur arbore pentru că nu aveau făcute amenajamentele.

În consecință, în modificarea Codului Silvic din anul 2015 ne-am referit și la aceștia. Am încercat să vedem ce se întâmplă în alte țări din Uniunea Europeană și am constatat, cu mare surprindere, că de fapt nicăieri la pădurile sub 10 hectare nu există amenajamente, ci doar niște ghiduri de bune practici. Am considerat că în România este prea puțin totuşi să ne rezumăm la un ghid de bune practici și am decis ca proprietarul care are o pădure mai mică de 10 hectare, dacă încheie un contract cu un ocol silvic de stat sau privat pe 10 ani de zile pentru administrarea pădurii sale, să aibă dreptul să exploateze legal din pădurea lui cel mult trei metri cubi pe hectar. Acesta a fost doar un prim pas, foarte bun dealtfel, care a dus la diminuarea tăierilor ilegale. Pentru că altfel omul era nedreptăţit, era pădurea lui, venea iarna și ajungea să taie lemn ilegal din propria lui pădure.

Am mers mai departe, am studiat mai atent situaţia şi am ajuns la concluzia că este tot nedrept, că acei trei metri cubi sunt tot prea puțin. Cum să vă explic? Noi tăiem legal în acei 17,18 milioane de metri cubi pe an echivalentul a trei metri cubi pe hectar pe an. În mod natural pădurea se dezvoltă în medie cu 8,8 metri cubi pe hectar pe an, deci noi tăiem mult sub dezvoltarea pădurii. Și atunci am revenit prin amendarea Codului Silvic și le-am dat drumul și acestor proprietari la maximum cinci metri cubi pe hec- tar pe an. S-a dovedit că este o măsură foarte bună care a dat și un drept proprietarilor și a condus la diminuarea tăierilor ilegale.

ecologic: Vi s-au adus o serie de acuzaţii referitoare la blocarea sistemului informatic privind supravegherea transporturilor de lemn. Cum comentaţi?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Eu sunt primul ministru care s-a implicat în dezvoltare informatică a domeniului silvic. Acest sistem informatic uriaș, care de fapt cuprinde toată baza de date cu pădurile din România, denumit generic SUMAL, a existat din anul 2008. Problema este că acest sistem informatic era folosit de fiecare după cum îi convenea.

Până în data de 5 a lunii următoare fiecare operator trebuia să comunice în sistem ce s-a tăiat, unde a fost dus, tot drumul lemnului. Și bineînțeles că se declara numai ceea ce se dorea. Este șocant că tot acest sistem informatic era administrat de o persoană fizică autorizată şi că aceasta nu era nici măcar plătită. Mai târziu am aflat noi că banii îi veneau din alte surse, că asigura consultanță pentru cei care trebuiau să comunice în SUMAL, deci nu era nici pe departe o muncă patriotică...

Am securizat acest sistem, l-am identificat ca fiind un sistem critic şi l-am dezvoltat, astfel încât ocoalele silvice şi agenții economici să comunice drumul lemnului într-un timp real și nu până pe data de 5 a lunii. Am făcut această dezvoltare pe care am numit-o generic „Radarul Pădurilor“. Acesta a fost primit cu foarte multă ostilitate, a fost introdus gradual, am scos Hotărârea de Guvern, am dat 120 de zile pentru că toată lumea trebuia să își cumpere un telefon inteligent sau o tabletă unde să își descarce acest sistem informatic. Am început cu trei județe, apoi cu șase județe, pe urmă nouă și apoi toată țara, iar din data de 8 octombrie 2014 sistemul a intrat în vigoare. Impactul s-a dovedit a fi extraordinar, pentru că după un an de zile au dispărut patru milioane de metri cubi de pe piața lemnului tăiat ilegal.

La ora actuală, coroborat și cu măsurile, cu noul Cod Silvic, cu noua lege a contravențiilor silvice, dar în principal datorită „Radarului Pădurilor“ am ajuns de la 8,8 milione de metri cubi la 400 de mii de metri cubi tăiați ilegal pe an. Din acest motiv am vrut ca sistemul să fie dezvoltat.

În anul 2015, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Grațiela Gavrilescu, a avut discuții în CSAT pe această temă. Există o hotărâre CSAT din iunie 2015 care spune clar și punctual că este nevoie de dezvoltarea „Radarului Pădurilor“, a SUMAL-ului, şi în plus de dezvoltarea unui sistem uriaș FMIMS (Forest Management and Information Monitoring System/Sistem Informatic de Monitorizare și Management Forestier).

Mai mult, în luna septembrie 2015, Guvernul Ponta la rectificarea de buget a alocat 1.200.000 de euro pentru dezvoltarea multianuală a acestui sistem, pentru o perioadă de trei ani de zile.

Să protejăm pădurile

A venit Guvernul Cioloș și nu s-a întâmplat nimic, cu toate că le-am trimis o serie de scrisori deschise. În iunie 2016, tehnocraţii au ieșit cu un lucru foarte bun, dar care nu a însemnat dezvoltare. Pentru a-i degreva pe cei de la 112 de numărul tot mai mare de persoane care sunau, au scos atunci o mică dezvoltare informatică ce a permis ca și publicul să aibă acces, să verifice singur dacă transportul este legal sau nu, și doar dacă este ilegal să sune la 112, un sistem numit „Inspectorul Pădurii“.

Lemne pentru încălzire„Inspectorul Pădurii“ funcționează, este foarte bun, va funcționa în continuare, dar atât face: arată populației dacă un transport este legal sau nu. Nu a fost dezvoltat aşa cum ar fi trebuit, iar pentru că am făcut multă gălăgie, în luna august s-a hotărât să se înceapă dezvoltarea "Inspectorului Pădurii" și de aici au început problemele. Am aflat că în 2016 a fost încheiat un contract pe o perioadă de patru luni de zile, între 17 august - 17 decembrie, pe baza unui caiet de sarcini prin atribuire directă a 500.000 de euro, fără licitație.

Perioada contractuală a expirat în data de 17 decembrie, tehnocraţii nu au vrut să semneze un act adițional și astfel contractul s-a încheiat. Nu a existat un produs final și evident că nici nu s-a plătit nimic.

Dar totul nu s-a oprit aici, Paşca-Palmer a lansat pe atunci, cu surle și trâmbiţe, una dintre acele dezvoltări, repet, care nu se terminase, prin care pe baza unei imagini satelitare să se poată vedea tot ceea ce se taie ilegal din pădurile din România.

Doar că în țara noastră se taie legal 18 milioane de metri cubi anual. Deci normal, această aplicație, când ar fi fost gata, însemna să aibă peste imaginile satelitare suprapuse amenajamentele, actele de punere în valoare, autorizațiile, astfel încât tot ceea ce se taie legal să dispară și să rămână numai ceea ce se taie ilegal.

Au creat un haos total, au isterizat o țară întreagă când au rezultat peste 6.000 de alerte de tăieri ilegale. Vă dați seama cât au avut de verificat gărzile forestiere? Din 5.000 de alerte verificate atunci s-a dovedit că doar 17 au reprezentat tăieri ilegale, iar restul erau tăieri legale, deci o adevărată nebunie.

Primul lucru pe care l-am făcut ca ministru a fost să mă uit pe cifre, pe hârtii, să văd dacă acel contract poate fi continuat. S-a dovedit că acest lucru este imposibil din punct de vedere legal.
Eu chiar vreau această dezvoltare, dar o doresc într-o manieră legală și eficientă. L-am informat pe premier, am făcut o plângere la Parchet și am început să lucrăm la caietul de sarcini. Până când vechiul contract nu este considerat nul de drept, atât din punctul de vedere al Ministerului Mediului, cât și al firmei INDACO, care de fapt a şi trimis o scrisoare către noi în care relateză tot ceea ce s-a întâmplat, nu putem face o licitaţie.

Oricum, nu stăm să pierdem vremea, lucrăm deja la caietul de sarcini...

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor

ecologic: Cum colaboraţi cu ONG-urile de mediu?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Eu întotdeauna am încercat să țin aproape de minister ONG-urile, deși conform legislației din România nu suntem obligaţi să facem acest lucru, fiindcă dialogul social există numai între patronate, sindicate și Guvern. Dar poate pentru că am condus Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social în perioada 2013-2014, am considerat că totuși din mai multe minți iese ceva mai bun și chiar dacă nu la modul statutar, legal, eu întotdeauna i-am ținut aproape.

Cu ONG-urile am avut o relație foarte bună în anul 2014 sub aspectul că la toate consultările pe „Radarul Pădurilor“ și Codul Silvic au fost prezenți, iar legat de pădurile virgine împreună am demarat acţiuni.

Nu prea s-au înghesuit prea mulți să vină la dialog. Și când am avut scandalul cu Codul Silvic în anul 2015, m-am tot întrebat unde sunt ONG-urile din România care se legau cu lanțurile pentru aurul galben și habar nu aveau de aurul verde. Și, trebuie să spun acest lucru, ajutorul nu ne-a venit din partea ONG-urilor românești, el a venit de la un ONG de investigație american, care a filmat cu camera ascunsă un mare reprezentat Schweighofer care nu numai că primea lemn tăiat ilegal, dar chiar plătea şi bonus pentru acest lucru.

În prima perioadă când am venit la minister, am solicitat un parteneriat cu patru ONG-uri mari pe mediu, unii mi-au spus că au o umbrelă foarte mare, sub care sunt altele, că țin legătura și cu ceilalți și că ei trebuie să vină. Și pentru că trebuia să dau foarte repede o rezolvare pentru această dezvoltare informatică, i-am chemat chiar în ziua cu conferința de presă, cu o oră înainte. Este foarte interesant că în afară de două dintre ele, restul au înțeles situaţia în care ne aflăm. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar este convingerea mea, că mobilul din spatele atitudinii lor nu este unul în regulă. Au încercat să lanseze în spațiul on-line petiții care să îmi solicite nu știu ce…

Dacă tu ești un ONG de mediu, destul de respectat, și acest lucru mă deranjează enorm, nu poți să îmi ceri să continui dezvoltarea când eu nu mai am contract, nu mai am o bază legală. Iar ei îmi cer acest lucru tot timpul, sunt bombardată cu sute de e-mail-uri aproape zilnic... Din anul 2014, culmea e că nu mai mă lupt cu hoții din păduri, ci mă lupt cu ONG-urile și cu o parte din cei din industria lemnului, din cauza lemnului de foc...

Lemn pentru focecologic: Problema lemnului de foc este una reală. De ce s-a ajuns aici şi cum vreţi să rezolvaţi această situaţie?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Ce s-a întâmplat anul trecut nu se mai poate întâmpla şi de aceea am amendat Codul Silvic şi am prins în acest cod pașii care trebuie urmați astfel încât să știm sigur că lemnul de foc merge mai întâi la populație și numai dacă mai rămâne, mai merge și în altă parte. Din cei 18 milioane de metri cubi cât exploatăm noi pe an, firmele care câştigau licitaţiile făceau un profit uriaş, la un leu investit câştigau trei sau patru lei. Obţineau o partidă din care rezulta și lemn de foc pe care îl trimiteau spre marii procesatori, Kronospan sau alții, la prețuri foarte mari. Pentru populaţie lemnul de foc rămas era puţin, iar prețul era uriaș pentru posibilităţile omului de rând.

În prezent produsele principale vor merge la licitație, dar tot ceea ce înseamnă produse secundare, doborâturi, produse de igienă, accidentale, toate acestea nu se mai dau la licitație. Și mă refer la pădurile care sunt proprietatea publică a statului, și nu discutăm nici o secundă despre ceea ce se întâmplă în pădurile private unde trebuie respectate toate normele silvice, dar unde nu putem să impunem noi ca lemnul să ajungă la populație.

Nu o să putem asigura însă niciodată tuturor lemn de foc și trebuie să se înțeleagă foarte bine acest lucru pentru că în prezent sunt 3,5 milioane de gospodării care sunt încălzite cu lemn. Un consum foarte mare care a apărut în ultimii ani are în vedere dezvoltarea imobiliară din jurul marilor orașe. Oamenii nu s-au putut racorda la gaz metan și au centrale pe lemne, iar acest lucru este valabil peste tot. Am făcut un calcul, în medie pe iarnă ar trebui aproximativ șase metri cubi pentru o familie medie. Și dacă înmulțim aceşti 6 metri cubi cu 3,5 milioane de gospodării care se încălzesc cu lemn în România, rezultă un necesar de 21 de milioane de metri cubi. Ori noi exploatăm anual din pădurile României 17-18 milioane metri cubi, deci ar trebui să tai tot pentru lemnul de foc și nici măcar așa nu ar ajunge...

Am hotărât ca prin primării să se centralizeze necesarul de lemn, acesta să fie trimis către ocoalele silvice, iar cetățeanul să îşi ia lemnul de la ocoalele silvice.

ecologic: Sunteţi o susţinătoare a industriei de mobilă. De ce?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Da, cred că lemnul trebuie folosit cât mai puțin pentru cherestea şi cât mai mult pentru mobilă. Am prevăzut și acest lucru în Codul Silvic, să se meargă pe două licitații, în prima să intre producătorii de mobilă și abia în a doua ceilalţi. Sunt convinsă că iar voi genera un scandal, dar dacă tot ne-am luptat ca acest Cod Silvic să cuprindă principii care sunt absolut normale și benefice, trebuie să avem în vedere şi faptul că industria mobilei exportă produse de peste două miliarde de euro şi asigură 150 de mii de locuri de muncă pe o piaţă externă unde suntem competitivi. Eu vreau ca omul de rând să nu rabde de frig, vreau ca industria mobilei să aibă materie primă, mă gândesc la tot sectorul care aduce un aport la PIB de peste de cinci miliarde de euro, dar nu pot să uit că resursa este limitată.

Turism montan

ecologic: Faptul că o mare parte din pădurile României sunt protejate reprezintă o problemă pentru minister?

Doina Pană, ministrul Apelor și Pădurilor: Este un lucru foarte bun că 40% din pădurile din României sunt protejate. Acest lucru a făcut însă ca proprietarii de pădure din ariile protejate să fie foarte nedreptățiți, adică era proprietatea lor, nu primeau nicio despăgubire, trebuiau să plătească paza, dar ei nu aveau voie să taie nici măcar un singur arbore. Încă din anul 2014, am încercat să le dăm o compensație sau măcar o parte a contravalorii pe care ei ar fi obținut-o dacă și-ar fi exploatat pădurea după regimul silvic normal, dacă nu ar fi o arie protejată.

În permanență la Uniunea Europeană s-a considerat că acesta este un ajutor de stat, dar acum, în sfârșit s-a înțeles și este pentru prima dată când putem da compensații pentru proprietarii de păduri din zona ariilor protejate. Încercăm la nivelul Uniunii Europene să obținem un sprijin financiar pentru că dacă tot suntem declaraţi ca fiind „plămânul“ Europei, înseamnă că și europenii respiră acel aer generat de niște păduri pe care noi le protejăm. Nu cred că este suficient să fim lăudaţi că avem cele mai multe păduri virgine sau păduri protejate din Europa, trebuie să existe cred și o compensare în acest sens, pentru că din bani europeni compensarea nu există, noi compensăm proprietarii din bugetul de stat. 



Alte articole in rubrica Politici & Economie