Continuă monitorizarea siderurgiei din România? - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Continuă monitorizarea siderurgiei din România?

10 October 2009 - 01:29 PM Politici & Economie

ecologic: Cât de important este sectorul siderurgic pentru România?

Petru Ianc, directorul general al Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate din cadrul MEC: După cum se cunoaşte, siderurgia este unul dintre sectoarele cele mai importante ale indus- triei prelucrătoare din România, atât din punctul de vedere al numărului de persoane cuprins în acest sector, cât şi din cel al aportului la produsul intern brut al României. Legat de acest lucru trebuie precizat că industria prelucrătoare din România asigură peste 80% din produsul intern brut realizat de către industrie, iar la rândul ei, industria are o pondere în PIB-ul României între 25 şi 30%.

Sectorul siderurgic din România este un sector cu tradiţie şi de importanţă majoră.

ecologic: Vă rog să ne faceţi un scurt istoric al monitorizării sectorului siderurgic de către Comisia Europeană.

ianc_r1Petru Ianc, directorul general al Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate din cadrul MEC: În anul 2004, atunci când se purtau tratativele şi negocierile cu Comisia Europeană pentru a-derarea României la Uniunea Euro- peană, siderurgia a fost unul dintre elementele cele mai complicate în a-ceste negocieri. Precizez că negocierile pentru siderurgie au fost efectuate în cadrul Capitolului pentru Concurenţă. La finalizarea negocierilor s-a evaluat pachetul de ajutoare de stat pe care statul român l-a acordat până în anul 2004 companiilor din siderurgie. Acest pachet era apreciat la pes-te 1,4 miliarde de dolari la vremea respectivă, rezultând în principal din procesele de privatizare prin ştergerea datoriilor către bugetul de stat, datorii acumulate de companii în perioada 1990 şi până la anul privatizării: 2001 pentru SIDEX, 2002 pentru Târgovişte, 2003 pentru Câmpia Turzii, 2004 pentru Reşiţa, Hunedoara şi Tenaris.
Comisia Europeană a fost de a-cord cu autorizarea acestui ajutor de stat, respectând însă regulile europene ale ajutorului de stat, şi anume acesta să fie utilizat pentru viabilizarea companiilor, companii care au ve-nit fiecare cu contribuţia proprie. Din aceste motive Comisia Europeană a solicitat pentru fiecare companie un plan de viabilitate prin care să se dovedească că acest ajutor de stat va fi utilizat în mod corespunzător.
În baza acestor planuri, din anul 2005 a fost instituit un program de monitorizare a fiecărei companii pentru perioada 2005-2008, perioadă în care ele trebuiau să îşi demonstreze utilizarea corectă a ajutorului de stat primit şi atingerea parametrilor de viabilitate la sfârşitul anului 2008. De asemenea, trebuie precizat că prin Tratatul de Aderare, România şi-a luat angajamente ferme privind siderurgia şi anume să nu mai acorde ajutor de stat în sectorul siderurgic, să fie realizat un program de închidere de capacităţi, de altfel convenit în cursul tra- tativelor, şi să nu crească producţia, ştiut fiind că ajutorul de stat nu poate fi utilizat pentru creşteri de capacităţi, ci numai pentru modernizări de capacităţi.

ecologic:Cum s-a desfăşurat procesul de monitorizare până acum?

Petru Ianc, directorul general al Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate din cadrul MEC: Prin urmare, începând cu 2005, siderurgia a intrat într-un program de monitorizare, ceea ce s-a tradus în mod concret prin două raportări pe an: în lunile martie şi septembrie, pe baza unor indicatori bine precizaţi între România şi Comisia Europeană.
Comisia a numit consultanţi independenţi, firma IDOM, care în paralel cu instituţiile române a făcut o evalu-are. Pe parcursul anilor 2005, 2006, 2007, 2008, lucrurile s-au desfăşurat normal, Comisia Europeană a apreciat pozitiv eforturile instituţiilor române şi ale companiilor pentru a- tingerea viabilităţii, chiar dacă uneori au mai apărut şi perioade mai dificile. În fiecare an s-a apreciat faptul că România şi-a respectat angajamentele privind neacordarea ajutoarelor de stat, închiderea capacităţilor şi menţinerea capacităţilor de producţie. În anul 2009, în luna martie, ar fi trebuit să se facă ultimul raport de monitorizare şi o analiză finală care ar fi încheiat această monitorizare. Amintesc că miza acestei monitorizări era ajutorul de stat.
În situaţia în care la sfârşitul perioadei de monitorizare s-ar fi constatat că nu s-au atins parametrii de via- bilitate, atunci se deduce că ajutorul de stat nu a fost corespunzător utilizat, condiţie în care se poate lua hotărârea ca o parte a ajutorului de stat sau totalitatea lui să fie returnat de că-tre companie.

ecologic:Este raportul din acest an ultimul raport de monitorizare?

Petru Ianc, directorul general al Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate din cadrul MEC: Raportul din martie 2009, care descrie situaţia din 2008, ar fi trebuit să fie ultimul raport de monitorizare. În data de 10 martie a.c. România a prezentat Comisiei Europene raportul, a avut loc o întâlnire la sfârşitul lunii martie la Bucureşti cu reprezentanţii Comisiei Europene, în ca-re România a raportat că toate com- paniile şi-au atins parametrii de viabilitate, EBITDA şi EBIT, cu valori peste cele impuse de Comisia Europeană. A urmat în mod natural raportul consultanţilor independenţi.
Aceştia, pentru redactarea raportului au făcut vizite de lucru şi discuţii tehnice în fiecare dintre combinate, iar acest raport urma să fie predat Comisiei Europene, în aşa fel încât în luna iulie 2009 să putem avea o analiză la Bruxelles pe marginea raportului consultanţilor independenţi şi o reuniune pentru concluzii finale unde, speram noi, să se consfinţească faptul că s-au atins parametrii de viabilitate şi să fie scoase companiile de sub monitorizare.
Din păcate însă lucrurile nu au evoluat după cum am sperat noi, raportul consultanţilor a întârziat foarte mult, iar în cursul lunii iulie am fost anunţaţi de la Comisia Europeană că analiza se amână pentru luna septembrie.
Trebuie spus faptul că pe parcursul anilor 2005, 2006, 2007, 2008 toa-te rapoartele instituţiilor române au fost apreciate de Comisia Europeană şi de consultanţi, ele practic coincizând.
În data de 7 septembrie a.c. am primit de la Comisie o scrisoare prin care eram anunţaţi că nu au putut face o evaluare exactă din raportul consultanţilor şi ca urmare ne-a fost transmis un pachet de întrebări pentru fiecare dintre companiile monitorizate, întrebări la care urmează să răspundem în 15 zile, deci la sfârşitul lu- nii septembrie, după care probabil ar urma analizele finale. Am omis să precizez că am primit şi noi raportul consultanţilor în lu-na iulie. Ne-a surprins maniera de a- bordare a consultanţilor, diferită faţă de ce s-a întâmplat până în anul 2009.
Ei recunosc că toate companiile sunt viabile şi apreciază că acest lu-cru se datorează în mare parte şi pieţii deosebit de favorabile a anului 2008, mă refer la cererea foarte mare şi la preţurile foarte mari ale produselor siderurgice din anul 2008. Ei fac nişte scenarii cu ce s-ar fi putut întâmpla dacă preţurile din anul 2008 ar fi fost mai mici şi apreciază că în această situaţie unele dintre aceste companii ar fi avut unele dificultăţi. Sunt nişte scenarii virtuale, în baza cărora se trag nişte concluzii.
În plus, deşi iniţial se stabilise că monitorizarea se referă strict la anii 2005-2008, din întrebările pe care ni le-au pus rezultă că se solicită şi date despre anul 2009, un an de criză generală a siderurgiei nu numai în România, ci şi în alte ţări.

ecologic:Are şi partea română vreo vină în acest sens?

Petru Ianc, directorul general al Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate din cadrul MEC: Da, trebuie precizat că unele situaţii le-am complicat singuri şi mă refer la situaţia de la Galaţi, unde prin măsuri manageriale a fost oprită activitatea în cocserii, fapt care a trezit confuzii în modalitatea de apreciere a consultanţilor privind viitorul combinatului.
Din acest motiv, Comisia Europea-nă solicită informaţii suplimentare privind strategia viitoare a grupului Ar- celorMittal pentru unitatea de la Sidex Galaţi.
În perioade de criză, cum este cea actuală, în sectoarele unde activează multinaţionale, situaţia este extrem de delicată. Iar în sectorul side- rurgic din România funcţionează companii internaţionale de cea mai mare anvergură.
În condiţii de criză, politica în a-ceste companii transnaţionale se face mai mult la nivelul grupului şi mai pu-ţin ţinând cont de interesele locale ale fiecărui stat.
La nivelul grupului, comenzile sunt centralizate şi sunt selectate a-celea care au costurile cele mai scăzute şi evident sunt repartizate în funcţie de performanţa pe care fiecare combinat o atinge.
Altfel stau lucrurile în condiţii de boom economic atunci când cererile sunt acoperite, preţurile sunt ridicate, costurile trecând pe planul doi pentru că oricum preţul acoperă costurile.



Alte articole in rubrica Politici & Economie


Alege o altă temă de culori

Revista

Cele mai populare articole