„Mi-e teamă că avem o problemă“ - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

„Mi-e teamă că avem o problemă“

22 May 2010 - 06:18 PM Politici & Economie

silvian-sulfina-30-03-2010-002_lrPentru România se apropie momentul în care Uniunea Europeană ne va da nota de plată. Notă de plată pentru nepăsarea de care au dat dovadă şi politicienii şi autorităţile locale şi unii agenţi economici. România a avut şi are obligaţii în domeniul mediului pe care şi le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, obligaţii pe care decidenţii, politici în primul rând, le-au trecut pe plan secund după priorităţi de genul numeroaselor alegeri prin care a trecut societatea noastră.

Acum însă se apropie factura. O factură a indolenţei şi a nepăsării pe care o vom plăti toţi, numită infringement. Ce ne aşteaptă şi cum am ajuns aici, am încercat să aflăm de la Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu.

ecologic: Domnule comisar general, în ce domenii se întrevede intrarea în procedură de infringement a României?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: În principiu, sigur că România ca şi orice stat membru al UE, nu doreşte să intre într-o asemenea procedură. Noi avem la ora actuală destul de multe notificări şi prenotificări pe care le-am primit de la Comisia Europeană, în diferite domenii. Unele dintre aceste semnalări sunt profund justificabile de către România, cum sunt cele legate de situ-rile Natura 2000, unde au apărut acuzaţii din partea unor cetăţeni care semnalează încălcarea reglementărilor privitoare la unele situ-ri protejate. Ceea ce nu putem justifica noi în ceea ce priveşte biodiversitatea este de ce timp de trei ani de zile n-am fost în stare nici măcar să facem regulile, de ce nu am întocmit hărţile, pe scurt de ce nu ne-am făcut treaba ca instituţie. Şi aici mi-e teamă că avem o problemă.
În ceea ce priveşte celelalte notificări privind activitatea socio-economică, iarăşi am nişte temeri într-unul sau în două cazuri. Mă refer în mod concret la Kronoşpan, unde există prenotificarea Comisiei Europene şi unde, după părerea mea, în intervalul 2007-2009 nu ne-am făcut datoria aşa cum ar fi trebuit. Mă refer pe de o parte, la faptul că atunci când au fost incidente şi accidente de mediu în aceşti ani, nici agenţiile de mediu, nici Garda de Mediu nu au acţionat cu fermitate şi cu responsabilitate asupra operatorilor economici. Pe de altă parte, mi-e teamă că în prezent, din cauza crizei, a lipsei fondurilor, şi a drămuirii la sânge a banului public, suntem tentaţi să acordăm o mai puţină atenţie  acestor probleme. Mă refer concret, la Ministerul Economiei, care ar trebui, să regândească politica de protejare a iazurilor de decantare şi a închiderilor de mine. Acestea sunt domeniile pe care le simt eu ca fiind cele mai fierbinţi în ceea ce priveşte infringementul. De altfel, cât de curând, o delegaţie a Comisiei Europene va veni la Bucureşti să discute cu oficialii din Ministerul Mediului şi cu cei din toate organismele subordonate acestuia. Discuţiile vor fi foarte dificile pe toată această problematică şi, dacă stau să mă gândesc, nu poate să nu îmi vină în minte expresia românească „pe unde scoatem cămaşa“, cu toate că acum nu e vorba de scos cămaşa, ci e vorba de dat nişte explicaţii clare, concrete şi corecte, explicaţii referitoare la ceea ce s-a petrecut, care trebuie însă să fie şi foarte credibile.
ecologic: Se discută despre o înăsprire a legislaţiei de mediu. De ce a apărut această necesitate?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: Eu v-am anunţat despre aceste schimbări pe dumneavoastră de circa şase luni de zile. Prima discuţie pe domeniul acesta a avut loc când IMPEL-ul s-a reunit în sep- tembrie 2009 la Sibiu. Atunci şi acolo toate organismele de inspecţie şi control din ţările membre şi Comisia Europeană au ajuns la aceeaşi concluzie: că trebuie înăsprită legislaţia de mediu. Am avut recent o emisiune la radio, în care ascultătorii cereau şi ei înăsprirea amenzilor.
Vedeţi deci că pe acest subiect lucrurile se îmbină de la unii la alţii, de la autoritatea centrală a Uniunii Europene, care este Comisia Europeană, la statele membre şi până la cetăţeni. Ceea ce îşi doreşte Comisia Europeană este să întărească legislaţia şi să conceapă un „codex“ de mediu la nivel european. Fac o paranteză: sunt o mie o sută şi ceva de reglementări de mediu la nivelul Parlamentului European şi al Comisiei Europene, sunt cam o mie patru sute de legi de mediu - legi, hotărâri de guvern, ordonanţe de urgenţă, ordine ale ministrului şi aşa mai departe, iar unele nu se îmbină cu celelalte. Vă dau un exemplu simplu: Garda de Mediu controlează şi calitatea apei, sigur, prin laboratoarele Apelor Române, care sunt laboratoare autorizate. Dar calitatea apei potabile intră în responsabilitatea noastră. De la 1 ianuarie în acest an, există o reglementare în Uniunea Europeană de interdicţie a clorinării apei, şi cu toate acestea noi bem în continuare apă clorinată. Nu vorbesc de perioada de tranziţie, vor- besc de intrarea în vigoare de la 1 ianuarie acest an a unei interdicţii clare. Şi cu toate acestea, în România reglementarea nu se aplică. Nu se apli-că în primul rând de către Ministerul Sănătăţii fiindcă aceasta este instituţia care trebuie să aplice reglementarea Uniunii Europene. Noi nu am fost în stare să elaborăm o hotărâre de guvern care să interzică clorurarea şi să dea soluţii alternative. Şi acesta este numai un exemplu.
ecologic: Ce poate fi făcut pentru o rezolvare coerentă, la nivel naţional a acestor probleme?
Silvian Ionescu, comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu: De aceea a apărut necesitatea existenţei acestui „codex“ de mediu, fiindcă trebuie ca toate reglementările din instituţii diferite, din Ministerul Mediului, din cel al Economiei, din Transporturi, din Industrie, din Sănătate, din Învăţământ, să fie strânse într-un „codex“ de mediu.
Exemplu. Când în această iarnă s-au pornit în forţă acţiunile de deszăpezire eu, Silvian Ionescu, am făcut afirmaţia că buna practică în Uniunea Europeană este de a nu amesteca sarea cu nisipul. Iată, acum se vede cu ochiul liber că am avut dreptate. Iar dacă s-au spart şoselele, aceasta
s-a întâmplat din cauza nisipului şi nu din cau-za sării, aşa cum am fi tentaţi să credem. Exis-tă o altă reglementare nou apărută în ceea ce priveşte sulful din combustibilul vaselor, a vapoarelor. Această regle- mentare ţine de transporturi, dar aplicarea ei şi controlul aplicării ei ţin de Garda Naţională de Mediu. Va trebui ca de la anul, noi Garda de Mediu să verificăm şi firmele de transport aerian. Şi această reglementare ţine de Minis- terul Transporturilor, dar aplicarea ei ţine de Garda de Mediu. Vedeţi deci de ce este necesar „codexul“.
Pe de altă parte, numărul mare de încălcări ale legislaţiei de mediu face ca şi societatea civilă şi toate organismele să ceară o înăsprire a legislaţiei de mediu. Nu de puţine ori am avut discuţii cu domnul ministru şi cu reprezentanţii celorlalte instituţii din sistem, discuţii în care am căzut de acord, asupra unor subiecte concrete. Un exemplu ar fi cel legat de problema deşeurilor şi de necesitatea implementării sistemului de colectarea selectivă a acestora.
E o mare problemă, sistemul nu numai că trebuia implementat, dar el trebuia să fie funcţional încă de la sfârşitul anului 2008. Ei bine, am avut surpriza ca unul dintre primarii Bucureştiului, nu-i dau numele, să-mi spună că el nici nu ştia că este obligatorie colectarea selectivă a deşeurilor şi că el nu are bani  pentru a aplica un asemenea sistem. Nu este normal, în condiţiile în care avem o directivă europeană şi o legislaţie transpusă, cu obligaţii pentru administraţia locală, ca un primar să invoce necunoaşterea legii. De aceea, pe de o parte autoritatea trebuie sancţionată atunci când nu aplică legile aşa cum ar trebui. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că avem unele lipsuri în legislaţie. Şi pentru a vă da un exemplu de lacună legislativă, am să mă refer la una pe care o vom remedia rapid, o lacună de care ştiu de patru ani de zile, dar de care m-am ferit să vorbesc public, pentru că cetăţeanul profită de ea. În lege se spune că se sancţionează actul de a arunca gunonaiele în spaţiul public. Ştiţi ce se întâmplă? Garda de Mediu amendează persoanele fizice, şi persoana fizică se duce în instanţă şi spune că n-a aruncat, că ea a depozitat temporar deşeuri în spaţiul public, iar instanţa îi dă dreptate, spune - domnule, te-a surprins când aruncai? Nu. Atunci la revedere.
În acest caz nu e de vină instanţa, este de vină legea, fiindcă nu este foarte clar detaliată şi foarte clar explicată această faptă. De aceea noi am pierdut multe procese din această cauză. Ca să nu vă mai spun că amenda maximă pentru aruncatul deşeului este de 300 lei. Ori 300 lei reprezintă acum o sumă modică. Eu ştiu state, şi vă dau exemplul Emiratelor Arabe sau cel al statului Singapore, unde amenda pentru aruncarea unui chiştoc de ţigară pe trotuar este de la 500 la 1000 de dolari. Cred că aceste state sunt atât de curate şi pentru că au amenzi mari. Pentru că, aşa cum am mai spus, protecţia mediului se face cu morcovul şi cu biciul. Morcoviul îl reprezintă finanţările puse la dispoziţie prin Fondul pentru Mediu, iar biciul este amenda şi modul în care Garda de Mediu acţionează pentru protejarea mediului înconjurător.

ecologic



Alte articole in rubrica Politici & Economie