Grup de lucru pentru cote de emisii în siderurgia românească - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Grup de lucru pentru cote de emisii în siderurgia românească

10 September 2010 - 12:36 AM Politici & Economie

picture-111_rr

La Ministerul Economiei, în cadrul Direcţiei de Politici Industriale şi Competitivitate s-a constituit, sub conducerea directorului Petru Ianc, un grup de lucru pentru identificarea unui punct de vedere comun al industriei siderurgice şi al  reprezentanţilor României în dezbaterile ce vor avea loc la Comisia Europeană în negocierea cotelor de emisii ce vor reveni acestei ramuri economice.
Siderurgia este în această perioadă de criză singura ramură economică ce dă semne vizibile de revenire, cu toate că pentru produsele siderurgice nu există deocamdată şi o cerere pe plan intern. Cea mai mare parte din producţie ia calea exporturilor.

La întâlnirea din data de 16 iunie a.c. au participat reprezentanţii celor mai mari producători de oţel din România, ai patronatului pe ramură, oficiali din Ministerul Mediului, din Ministerul Economiei şi din Departamentul de Afaceri Europene.
Reprezentanţii siderurgiei au solicitat oficialilor în primul rând să sprijine abordarea Eurofer în cadrul grupurilor de lucru de la Comisia Europeană. Eurofer este o or- ganizaţie europeană înfiinţată în 1976, cu sediul la Bruxelles, care reprezintă interesele producătorilor de oţel din Europa şi care are ca membri toţi marii producători şi federaţiile naţionale de oţel din întreaga Uniune Europeană.
În Raportul de analiză comparată a Eurofer se spune: „Uniunea Europeană a optat pentru un sistem comercial şi de capital cu măsuri de reducere pe perioada 2013-2020, pentru a-şi atinge scopurile sale climatice ambiţioase. În timp ce mecanismul general de alocare pentru certificatele de CO2 în special către sectorul energetic este licitarea, sunt prevăzute o serie de cote gratuite, precum cele pentru combaterea scurgerilor de carbon. Directiva 2003/87/EC revizuită de Directiva 2009/ 29/EC susţine că, acolo unde este posibil, cotele gratuite trebuie să se bazeze pe media celor 10 cele mai bune instalaţii pentru fiecare categorie tehnică. Mai precis, va- lorile de referinţă ar trebui calculate ca media celei mai bune zecimi, sau 10% din instalaţiile cu cea mai slabă intensitate de emisii de CO2“. Conform raportului Eurofer, „industriile puse în pericol de scurgerile de carbon, precum industria siderurgică, ar trebui să primească co-te gratuite 100% pe baza unor puncte de referinţă ulterioare ambiţioase“.

Reprezentanţii combinatelor siderurgice au mai solicitat oficialilor români să se asigure că CE ia în considerare toate sectoarele vizate de scurgerile de carbon, inclusiv sectorul siderurgic, eligibil pentru asemenea compensări, atunci când se elaborează regulile de acordare a ajutoarelor de stat pentru compensări de electricitate pe costuri indirecte.
Alte măsuri care ar trebui luate în concepţia reprezentanţilor siderurgiei pentru ca România să mai fie în viitor un producător european de oţel sunt: România ar trebui să se opună la Comisia Europeană creşterii unilaterale din partea UE a obiectivelor de reducere a emisiilor de la 20% la 30%, să acorde măsuri adiţionale şi în completare pentru alocările gratuite, precum modificări de ordin transfrontalier şi să sublinieze în Comisie că regulile de acordare a ajutoarelor de stat în cazul sectoarelor cu consum intens de energie trebuie să fie elabo- rate astfel încât să asigure fondurile necesare alinierii echipamentelor la standardele de referinţă.

Oficialii români au fost în principiu de acord cu propunerile reprezentanţilor combinatelor siderurgice, dar au ţinut să sublinieze faptul că, dacă aceste propuneri vor veni numai din partea României, ele nu vor avea prea mari şanse de a fi adoptate. Alinierea la aceste poziţii a Cehiei şi a Poloniei ar fi un pas pozitiv pentru atingerea scopurilor propuse.
Potrivit reprezentanţilor combinatelor siderurgice, într-un combinat de producere a oţelului pe bază de minereu, gazele reziduale (în care este transformat o mare parte din carbonul necesar extragerii fierului) sunt captate şi folosite pentru aprinderea directă a anumitor procese. Gazele reziduale care rămân şi care reprezintă cam 45% din toată energia conţinută în toate gazele reziduale vor fi transformate în abur şi electricitate. Această ultimă etapă de transformare a e-nergiei este controlată de consumul de abur din combinat, electricitatea reprezentând un produs secundar.

Gazele reziduale nu pot fi depozitate mai mult de câteva minute, ele necesitând a fi folosite imediat. Dacă aceste gaze nu servesc la producerea de abur sau electrictate, ele trebuie arse. Dioxidul de carbon, CO2, emis din arderea gazelor reziduale în vederea producerii electricităţii, derivă numai din procesul de producere a oţelului şi nu poate fi evi- tat prin lipsa producerii de electricitate.
Ori, pentru a se asigura o utilizare continuă, eficientă din punct de vedere energetic a gazelor reziduale, sunt necesare alocări gratuite complete producătorului de oţel.
Dacă oficialii români nu îi vor putea convinge de acest lucru pe oficialii europeni, creşterea preţului de cost al oţelului va fi mai mare, chiar şi cu 40 de dolari pe tonă, cu e-fecte devastatoare asupra industriei siderurgice din România.

Matei Dumitru



Alte articole in rubrica Politici & Economie