În urma restructurărilor, în Ministerul Mediului şi Pădurilor au rămas doar doi secretari de stat, Cristian Apostol şi Marin Anton.
Pentru toţi oficialii din Ministerul Mediului, anul 2011 va fi un an greu, un an în care vor avea loc multe schimbări legislative. Din păcate, sarcina nu este una uşoară în condiţiile în care anul trecut au plecat din minister cea mai mare parte a specialiştilor de care această instituţie dispunea. Cauza principală a plecărilor a fost una singură, salariile de mizerie.

ecologic: Cum au decurs acţiunile de împădurire anul trecut, care au fost sumele alocate şi care au fost rezultatele?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: Suprafeţele împădurite anul trecut la nivel naţional au fost de 16.563 ha, din care au fost finanţate de la bugetul de stat 3.946 ha, iar din fondurile Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva 12.383 ha.
Anul trecut au fost alocate cele mai mari sume pentru împăduriri prin Administraţia Fondului pentru Mediu în special, dar roadele le vom culege în acest an, când vom pune în practică proiectele aprobate. Dacă anul trecut a fost Anul Biodiversităţii, anul acesta este Anul Pădurii, an în care vom organiza o serie de simpozioane, de conferinţe şi de alte activităţi.

Vreau să subliniez un lucru. Romsilva îşi desfăşoară activităţile de împădurire an de an, fiindcă pentru noi acest lucru este obligatoriu şi el nu poate fi un motiv de mândrie. Este doar o datorie înfăptuită. Un motiv de mândrie pentru noi ar fi acela de a creşte suprafaţa fondului forestier naţional şi de a mai recupera din suprafeţele care s-au defrişat în anii anteriori.
Noi sperăm că în acest an suprafaţa fondului fores-tier naţional să crească în urma plantărilor cu 10.000 ha. La o asemenea suprafaţă putem vorbi, teoretic, de un ocol silvic nou.

ecologic: Din punct de vedere legislativ, ce schimbări se preconizează a se face anul viitor în domeniul
silvic?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: În acest moment lucrăm la „Statutul personalului silvic“, o lege foarte importantă pentru sectorul silvic şi împreună cu sindicatele am ajuns la o formă care vine în apărarea angajaţilor, dar creează şi premize de sancţionare mai drastică a celor care nu respectă legea.

Avem în lucru modificarea unor norme tehnice absolut necesare pentru sectorul silvic.
De menţionat că multe din aceste normative sunt în vigoare din 1984 şi nu mai corespund condiţiilor actuale economice şi ecologice. Şi vreau să vă spun că dacă în alţi ani nici nu se discuta despre normativele tehnice care erau un subiect despre care numai câteva persoane ştiau, lucrurile s-au schimbat. În acest moment am format un colectiv care cuprinde oameni cu expertiză tehnică, specialiştii din Regia Naţională a Pădurilor, din mediul academic şi chiar din ONG-uri.
După ce vom face aceste proiecte, ele vor intra în dezbatere publică, la nivel academic, la nivelul universităţilor şi fiecare va putea să îşi spună punctul de vedere.

Pe de altă parte, din acest an vom avea date noi referitoare la starea pădurilor din România, la vârsta ei şi pot să vă spun, în premieră oarecum, că din primele date vârsta pădurii este mai mare faţă de ceea ce aveam noi statistic până acum. Pădurea este mai bătrână cu 10-15 ani. De foarte multe ori, noi oamenii judecăm sectorul forestier numai sub aspectul ecologic şi este normal pentru că poate 95% din oameni se duc la pădure numai la picnic, sau într-o excursie, pe când noi în momentul în care intrăm într-o pădure, ca specialişti, avem un defect. Observăm dacă pădurea a fost îngrijită bine sau nu, dacă a fost tăiată bine sau nu, dacă este rărită sau nu. Pentru noi, toate acestea sunt un defect profesional.

ecologic: Este bine că se fac retrocedările de păduri?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: Retrocedările de păduri se fac în baza legilor aprobate de Parlamentul României.
Probleme încep atunci când proprietarii descoperă că au mai multe obligaţii şi mai puţine avantaje. În condiţiile crizei economice, dar şi a dorinţei de înavuţire rapidă, aceştia „uită“ uneori de regimul silvic.
Este normal şi firesc că ele au fost retrocedate, fiindcă oamenii le aşteaptau înapoi de mult timp. Problema este că ei nu prea au ştiut ce înseamnă pădurea timp de 70 de ani, iar acum sunt la faza la care abia o descoperă.

ecologic: Există o legătură între retrocedări şi defrişări? Cum consideraţi că ar putea fi oprite sau cel puţin încetinite tăierile ilegale?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: În acest moment 50% din suprafaţa de pădure a României se află în proprietate privată.
Acest transfer de proprietate dar şi de administrare implică o perioadă de tranziţie. Este clar că în sectorul de stat nu au loc „defrişări“. Trebuie definită noţiunea de „defrişare“ - tăieri rase în arborete care nu sunt prevăzute ca astfel de lucrări în amenajamentul silvic.

Soluţia pentru încetinirea tăierilor ilegale este ca toate pădurile private să aibă administraţie silvică şi pază.
Aş vrea să se înţeleagă câteva lucruri. Pădurea nu înseamnă numai plus, pădurea înseamnă şi mi-nus şi eu pot să vă spun că de obicei înseamnă mai mult minus. Plusul apare abia atunci când pădurea a ajuns la vârsta de 100, 120 de ani.
Şi bineînţeles că acum cel puţin, în perioda de criză, toată lumea se uită la pădure ca la un purcel tocmai bun de tăiat. Noi sperăm că îi putem opri. Am susţinut de foarte multe ori că acţiunea de multe ori prea agresivă asupra proprietarului, probabil ar trebui schimbată. Cred că ar trebui să mergem pe varianta stimulativă, dacă nu tai pădurea, vei primi un avantaj, un discount, sau nu vei mai fi impozitat. Cred că este mult mai bine să gândim sub acest aspect pe viitor. Probabil că o acţiune fiscală va fi mult mai eficientă decât alte acţiuni în instanţă. Varianta de a se merge pe acuzaţii penale s-a dovedit a nu fi prea fericită, fiindcă ea este şi costisitoare şi nici nu se ajunge la condamnările urmărite. Omul rămâne proprietar, iar pădurea rămâne tăiată...

ecologic: Se prefigurează aplicarea procedurii de infringement împotriva României în problema „Natura 2000“. Despre ce este de fapt vorba şi cum credeţi că se va rezolva această problemă?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: Comisia Europeană a deschis procedura de infringement referitoare la nerespectarea dispoziţiilor Directivei „Păsări“ (art. 4 alin. 1 şi 2), prin care se comunică ţării noastre faptul că nu şi-⁠a îndeplinit obligaţiile privind desemnarea suficientă, ca număr şi suprafaţă, a ariilor de protecţie specială avifaunistică (SPA). Până în acest moment s-a derulat procedura de infringement, faza pre-contencioasă în faţa Curţii Europene de Justiţie, fază în care România a prezentat argumentaţia referitoare la acest caz.
Pe de altă parte, România a demarat anul trecut un studiu care se va finaliza în această perioadă, studiu prin care se analizează posibilitatea desemnării unor noi situri Natura 2000.

România este un izvor de biodiversitate, de la urs, râs, lup, până la pisică sălbatică. Pe toate acestea patru noi le putem întâlni în România, începând de la Dunăre, până în vârful muntelui. Ori ar trebui în mod normal să desemnăm toată România arie protejată. Noi, în toate zonele, cel puţin pe partea forestieră, avem undeva un râs, un lup, o pisică sălbatică, sau un urs, iar toate acestea pentru Uniunea Europeană sunt nişte surprize. Sunt ţări în Europa care nu au mai văzut urs decât în filme sau la televizor imagini despre cum intră urşii în oraşele de la noi.

Este celebru cazul de acum patru ani, în care un urs, Bruno, a trecut prin Germania. Au trecut doar trei luni, pentru că după aceea el a fost împuşcat şi omorât.
Se pare că poporul german nu a putut accepta un urs liber. Noi avem acum cam 7000 de urşi, iar a face managementul pentru 7000 de urşi nu este un lucru deloc uşor. Ceea ce îmi pare mie rău este că la noi, anual, au loc accidente mortale.
Dacă un astfel de lucru s-ar fi întâmplat în Germania şi ar fi murit un om, ar fi fost un scandal foarte mare. La noi, toată lumea s-a învăţat însă să pună ursul înaintea omului.
De obicei sunt concentraţii foarte mari de urşi în zonele turistice. Acolo nu este permisă vânătoarea, iar problema apare atunci când oamenii ajung pe traseele turistice la ei.
De obicei avem cam două incidente pe an. Pare puţin, dar o întâlnire faţă în faţă cu un urs să ştiţi că nu e uşoară...

ecologic: Se mai vând cabanele Romsilva?
Cristian Apostol, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor: Referitor la vânzarea cabanelor Romsilva, trebuie să vă spun că este vorba despre construcţii silvice şi nu de vestitele cabane.
Construcţii silvice sunt diverse clădiri, mai mult adăposturi pentru muncitori şi nu cabane de vânătoare. Poate că unele persoane speră că vor fi scoase la vânzare astfel de cabane, dar nu este cazul.

Vorbim de 370 de clădiri, construite în toată ţara, unele situate la periferia unor localităţi, iar altele şi în zone poate mai frumoase, dar în care terenul nu mai este al statului. Terenul a fost retro- cedat, iar construcţiile au rămas oarecum în aer.
Noi nu mai avem nicio cale de a mai păstra aceste construcţii, care oricum nu se mai află într-o stare bună.
Faptul că pădurea a fost retrocedată acum 3 sau 4 ani a făcut ca aceste construcţii să rămână goale. Atunci, în loc să le demolăm sau să le abandonăm, noi încercăm să le vindem. Şi bineînţeles că aceste construcţii se pot vinde doar cu acordul proprietarului, printr-o procedură standard de licitaţie.
Totul se face la vedere, nimic nu este făcut pe ascuns şi totul se realizează cu foarte multă transparenţă.
Să ştiţi că Regia Naţională a Pădurilor a tot vândut astfel de construcţii, încă de la înfiinţare. Fiindcă de multe ori nu este o altă cale, deoarece costurile de conservare ale unor clădiri nefolositoare sunt de multe ori mult prea mari.
ecologic