Un raport care pune sub semnul întrebării exploatarea gazelor de șist în Europa - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Un raport care pune sub semnul întrebării exploatarea gazelor de șist în Europa

10 October 2012 - 12:50 PM Politici & Economie

La începutul acestui an, oficiali ai Comisiei Europene afirmau că decizia privind extracţia gazelor de şist trebuie să aparţină fiecărui stat membru, putându-se astfel permite sau interzice procedeul de fracturare hidraulică în jurul căruia au apărut multe discuţii şi opinii. Iată însă că după analizarea potenţialilor factori de risc asupra mediului ai acestui procedeu, specialiştii Comisiei Europene şi-au schimbat opinia, devenită acum oficială prin publicarea în cursul lunii august a.c. a unui studiu amplu, dar şi a unui raport final care recomandă ca mai multe directive care fac parte din legislaţia europeană referitoare la mediu să fie modificate.

Este vorba despre reglementări care vizează evaluarea impactului asupra mediului, responsabilitatea privind mediul, tratarea deşeurilor, emisiile industriale, deşeurile miniere, poluarea fonică, calitatea apei şi calitatea aerului. Raportul „Impactul climatic al producţiei potenţiale de gaze de şist în UE“ a fost realizat la solicitarea Directoratului General pentru Climă al Comisiei Europene (DG Clima), iar studiul „Identificarea riscurilor potenţiale pentru mediu şi sănătatea umană care decurg din operaţiuni cu hidrocarburi care implică fracturare hidraulică“ este destinat Directoratului General pentru Mediu al Comisiei. Documentele au fost discutate în cadrul comisiilor de specialitate ale PE, fiind însuşite şi urmează a fi aprobate în şedinţa plenară a PE din cursul lunii octombrie.

Epuizarea rapidă a resurselor energetice a dus la căutarea unor soluţii pentru descoperirea unor surse noi sau neexploatate, inclusiv a celor neconvenţionale. În această categorie in-tră şi gazele de şist, o resursă pentru a cărei exploatare sunt necesare tehnologii mai complexe şi cheltuieli mai mari.

De departe, Statele Unite se situează în avangarda punerii în practică a unor soluţii care vizează exploatarea gazelor de şist. În 2010, producţia de gaze de şist reprezenta circa 23% din producţia totală de gaze.

Conform datelor Departamentului american pentru Energie, numai în perioada 2006-2010, producţia de gaze de şist a crescut cu 48% şi se estimează că în 2035 circa 47% din producţia naţională de gaze va proveni din extracţia gazelor de şist. Pentru un consum de gaze care s-ar situa la nivelul celui actual, rezervele estimate de gaze de şist (circa 60 de trilioane de metri cubi) ar fi suficiente pentru următoarea sută de ani.

Unele studii americane publicate în 2011, dar care conţin date la nivelul anului 2009, indică existenţa unor depozite importante de gaze de şist şi în Europa. Datorită acestui lucru, oficialii Comisiei Europene au dorit să evalueze stadiul la care au ajuns tehnologiile privind exploatarea gazelor de şist, relaţia în care s-ar afla cu emisiile de gaze cu efect de seră, modul în care legislaţia europeană tratează exploatarea acestor resurse, precum şi impactul asupra mediului, direct sau indirect, prin eventuala reducere a emisiilor cu efect de seră la nivel global.

sist-schema

Studiul privind impactul asupra mediului şi contextul general european

În februarie 2011, Consiliul European concluziona că Europa ar trebui să evalueze potenţialul oferit de utilizarea în mod durabil a combustibililor fosili, atât din surse convenţionale, cât şi din cele neconvenţionale. Un prim raport realizat la solicitarea Parlamentului European atrăgea atenţia asupra riscurilor potenţiale asupra sănătăţii umane şi a mediului, asociate extracţiei gazelor de şist.

În prezent, aproape jumătate dintre statele membre ale Uniunii Europene sunt interesate de o potenţială exploatare a gazelor de şist. În rândul statelor active în acest domeniu sunt Polonia, Germania, Olanda, Marea Britanie, Spania, România, Lituania şi Danemarca. Suedia, Ungaria şi alte state sunt de asemenea interesate într-o potenţială exploatare a depozitelor de gaze de şist. În unele state, ca răspuns la preocupările exprimate de publicul larg și părțile interesate s-a interzis sau se ia în calcul interzicerea procedeului de extracţie prin fracturare hidraulică a gazelor de şist. Pe de altă parte, câteva state membre ale UE sunt pe care de a iniţia discuţii privind oportunitatea legislaţiei lor naţionale, examinând posibilitatea introducerii unor restricţii privind utilizarea procedeului de fracturare hidraulică.

Evoluţia recentă a contextului european sugerează faptul că este o nevoie tot mai mare de o abordare clară, previzibilă şi coerentă în ceea ce priveşte utilizarea combustibililor din surse neconvenţionale, care să permită luarea unor decizii optime într-o zonă în care economia, finanţele, mediul şi în special încrederea publicului sunt esenţiale.

Scopul şi obiectivele studiului

Studiul prezintă problemele de mediu şi riscurile de sănătate asociate potenţial exploatării la un volum semnificativ al gazelor de şist.

El face o evaluare şi o ierarhizare a factorilor de risc pentru fiecare etapă de dezvoltare a unui proiect, acoperind concomitent efectul cumulat al utilizării tehnologiilor complexe specifice.

Sunt modelate şase stadii, bazate pe procesul tehnologic: identificarea zonei de foraj şi pregătire acesteia; proiectarea, forajul, realizarea puţului şi cimentarea acestuia; stadiul tehnic al fracturării hidraulice; finalizarea forajului; extracţia propriu-zisă; abandonarea puţului.

Factorii generali de risc

Principalii factori de risc asociaţi procedeului de fracturare hidraulică sunt următorii:

utilizarea unor volume mai semnificative de apă şi de substanţe chimice în comparaţie cu procedeele clasice de extracţie;

randamentul mai mic al sondelor neconvenţionale implică un impact mai mare al tehnologiei pe unitatea de gaze naturale extrase;

asigurarea integrităţii echipamentelor şi a sondelor pe tot parcursul procesului, de la prospectare, la extracţia propriu-zisă şi până după terminarea lucrărilor;

prevenirea deversărilor de substanţe chimice şi ape uzate pe întreaga durată de viaţă a exploatării;

necesitatea de a se asigura o identificare şi o selecţionare corectă a siturilor geologice, pe baza evaluării riscurilor caracteristicilor geologice specifice şi a incertitudinilor potenţiale asociate cu prezenţa pe termen lung în subteran a lichidului utilizat la fracturare;

toxicitatea potenţială a aditivilor chimici şi necesitatea de descoperire a unor alternative ecologice;

existenţa efectelor de trafic generate de transportul echipamentelor, materialelor şi deşeurilor spre şi de la sondele de extracţie;

ocuparea unei suprafeţe operaţionale mai mari decât în cazul exploatării convenţionale;

utilizarea unor instalaţii şi echipamente specifice procedeului, care generează emisii de gaze şi poluare fonică.

Presiunile asupra mediului

Suprafaţa ocupată de către o instalaţie, aşa cum arată experienţa americană, este mult mai mare. În faza de instalare a unei sonde sunt necesare în medie 3,6 hectare, faţă de 1,9 hectare cât ocupă o sondă convenţională. Dacă se face o comparaţie cu suprafaţa per unitatea de gaz extras, această suprafaţă este şi mai mare. În cazul refracturării, suprafaţa creşte (pe durata de viaţă de circa 40 de ani a unei instalaţii pot avea loc până la patru refracturări). Exploatarea pe scară largă a unui zăcământ prin fracturare hidraulică generează un grad de ocupare a terenului de 1,4%, care este mare dacă se compară cu gradul de ocupare actual de 4% existent în Europa pentru zonele urbane, transport şi industrie. În plus, practica a demonstrat că terenul ocupat nu poate fi readus în totalitate la stadiul iniţial. Impactul asupra zonelor agricole şi a habitatelor naturale poate fi unul semnificativ.

Emisiile în atmosferă pot avea un impact semnificativ asupra calităţii aerului. Emisiile generate de o exploatare pe scară largă au efect asupra nivelului de ozon, putând produce afecţiuni respiratorii. Pe timpul extracţiei propriu-zise, sunt generate emisii de către pompe, de către substanţele periculoase utilizate, dar şi direct de scurgerile de gaze. Riscul creşte proporţional cu numărul de instalaţii şi cu suprafaţa pe care acestea le ocupă.

Poluarea fonică apare pe timpul lucrărilor de excavare şi la transportul echipamentelor în faza de instalare a sondelor (care poate dura până la patru săptămâni), având un impact potenţial atât asupra rezidenţilor, cât şi a faunei din zonă, mai ales în regiunile sensibile. Pe timpul extracţiei propriu-zise sursa de zgomot principală este fracturarea hidraulică. Zgomotul este continuu, impactul poluării fonice fiind semnificativ. Dacă într-o zonă se amplasează mai multe sonde, exploatarea acestora poate dura până la cinci luni. Impactul poate fi redus dacă se iau măsuri adecvate de reducere a zgomotului.

Contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane poate apărea în diferite faze ale exploatării dintr-o zonă. Există riscuri comune oricărei exploatări miniere (scurgeri, eroziuni, acumularea de aluviuni), dar există şi riscuri suplimentare, specifice acestui procedeu de extracţie, care este unul complex şi presupune stadii succesive de dezvoltare. Riscurile pot fi diminuate dacă se face o proiectare adecvată şi există controale tehnice suficiente. Riscul de contaminare a apelor de suprafaţă şi a celor subterane pe timpul procesului de extracţie este considerat unul mediu spre mare. Este necesară menţinerea unei distanţe de minimum 600 m până la cea mai apropiată sursă de apă. Riscul creşte proporţional şi cu caracteristicile geologice ale zonei de foraj, apa pompată împreună cu substanţele chimice putându-se infiltra prin straturile cu porozitate mai mare. Încă nu există studii clare ale efectelor operaţiunilor repetate de fracturare hidraulică. În cazul în care apa uzată este utilizată la fracturare, pentru a se reduce necesarul de apă, creşte riscul introducerii agenţilor chimici poluanţi şi a substanţelor radioactive în straturile acvifere, mai ales dacă fracturarea se extinde în afara zonei de producţie.

Riscurile de poluare ale apelor subterane sunt evaluate la nivel mediu pentru situri individuale şi la nivel ridicat în cazul expoatării de situri multiple.

Resursele de apă sunt esenţiale pentru extracţia prin procedeul fracturării hidraulice, necesarul de fluid crescând în cazul siturilor complexe. O parte din apa utilizată nu mai poate fi recuperată. Captarea unor volume mari de apă poate afecta aprovizionarea populaţiei, apar efecte negative asupra habitatelor şi ecosistemelor acvatice prin degradarea calităţii apei şi a modificării compoziţiei chimice ale acesteia, favorizând dezvoltarea bacteriilor care fac apa nepotabilă. Mai recent, în SUA au fost retrase licenţe de alimentare cu apă în scopul utilizării extracţiei prin fracturare hidraulică în unele zone cu deficit al surselor de apă.

apa-reziduala-new-brunswick-canada

Apă reziduală la o sondă din New Brunswick, Canada

Impactul asupra biodiversităţii poate apărea în mai multe moduri. Un habitat poate fi degradat sau eliminat complet prin captarea excesivă a surselor de apă. Un habitat poate fi de asemenea divizat în urma construirii căilor de acces sau împrejmuirilor exploatărilor. Există potenţialul introducerii unor specii invazive, plante, animale sau microorganisme. Deplasările şi zgomotul mijloacelor de transport afectează şi ele habitatele. Amplasarea siturilor în apropierea zonelor cu specii protejate poate amplifica gradul de risc. Scurgerile de sedimente în râuri, reduceri ale debitului de apă, contaminarea prin scurgeri accidentale şi tratarea inadecvată a apei recuperate constituie a-meninţări pentru habitatele acvatice. Riscurile impactului asupra mediului sunt evaluate de la nivel mediu spre mare, în funcţie de faza tehnologică a exploatării.

Traficul. Pentru un sit cu zece sonde se estimează un necesar cuprins între 7.000 şi 11.000 de deplasări ale mijloacelor de transport necesare numai în faza de construcţie a sondelor. Acest trafic afectează drumurile locale şi naţionale şi pot avea un efect semnificativ în zonele populate. Traficul poate fi redus prin montarea unor conducte temporare de aprovizionare cu apă. În faza de exploatare a unei sonde se estimează un necesar de transport de 250 camioane pe zi. La acest volum, traficul local poate fi afectat, scade siguranţa rutieră şi pot apărea deteriorări ale infrastructurii. Riscurile de accidente şi scurgeri de materiale periculoase sunt evaluate la moderate pentru sonde simple, la ridicate pentru situri complexe.

Impactul vizual este considerat de nivel moderat, avându-se în vedere perioada limitată la circa patru săptămâni a unui ciclu de extracţie. Acest factor nu este unul care poate fi considerat semnificativ.

Seismicitatea se referă la două evenimente induse asociate procedeului de fracturare hidraulică.

Procesul tehnologic propriu-zis poate genera, în anumite circumstanţe, mişcări seismice cu o magnitudine pe Scara Richter de până la 3 grade, care nu sunt sesizate de populaţie. Riscul de inducere a unei activităţi seismice este considerat de nivel scăzut.

Un al doilea tip de eveniment este generat de injectarea apei reziduale în straturi cu anumite caracteristici geologice, care poate duce la mişcări subterane mai semnificative şi care pot fi resimţite de către om la nivelul solului.

Eficienţa şi eficacitatea legislaţiei actuale a UE

Studiul privind impactul asupra mediului a fost conceput pentru a oferi o apreciere a nivelului de adecvare a legislaţiei în vigoare, necesar protejării populaţiei şi mediului şi în care poate fi încadrată exploatarea gazelor de şist prin procedeul fracturării hidraulice. El identifică legislaţia aplicabilă, precum şi măsura în care există aspecte care nu sunt reglementate sau reglementările nu sunt adaptate.

Studiul a avut în vedere, în esenţă, directivele europene (cu excepţia Directivei REACH) care în mod natural nu au drept rezultat o armonizare completă a normelor şi practicilor între statele membre.

Studiul a identificat 19 acte legislative care intră în domeniul de aplicare al analizei, şi anume:

Directiva strategică privind evaluarea impactului asupra mediului (2001/42/ EC);

Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (2011/ 92/EU);

Directiva privind controlul integrat şi prevenirea poluării (2008/1/EC);

Directiva privind emisiile industriale (2010/75/EC);

Directiva privind deşeurile din minerit (2006/21/EC);

Directiva privind responsabilitatea de mediu (2004/35/EC);

Directiva-cadru privind deşeurile (2008/ 98/EC);

Directiva-cadru privind apa (2000/60/ EC);

Directiva privind apele subterane (2006/118/EC);

Directiva privind poluarea fonică (2002/ 49/EC);

Directiva privind calitatea aerului (2008/ 50/EC);

Directiva privind habitatele (1992/43/ EEC);

Directiva privind păsările (2009/147/ EC);

Directiva REACH (1907/2006/EC);

Directiva privind produsele biocide (98/8/EC);

Directiva privind autorizarea prospectării, explorării şi producţiei de hidrocarburi (94/22/EC);

Directiva SEVESO II (1996/82/EC);

Directiva Euratom (1992/29/EU);

Directiva privind apele reziduale urbane (97/271/EEC).

shale-gas

Unele reglementări sunt relevante pentru întregul proces tehnologic, altele doar pentru unele faze ale acestuia. Studiul a urmărit însă impactul legislaţiei relevante pentru fiecare fază în parte a procesului tehnologic de extracţie prin fracturare hidraulică, examinând concomitent impactul potenţial al fiecărui factor de risc.

Spaţiul editorial extrem de restrâns comparat cu vastitatea subiectului ne împiedică să intrăm în detalii.

Trebuie specificat însă faptul că în urma analizei fiecărei faze tehnologice, corelată cu factorii de risc specifici, studiul constată că legislaţia la nivel european nu acoperă în mod corespunzător procedeul de extracţie prin fracturare hidraulică a gazelor de şist, deoarece:

- există inadvertenţe în legislaţie, referirile fiind făcute la Directivele 2011/92/EU, 2000/60/EC, 2006/21/EC, 97/68/EC modificată, 2010/75/EC, 2000/14/EC şi 2004/ 35/EC;

- există inadvertenţe potenţiale vizând incertitudini în aplicabilitatea legislaţiei UE, referirile fiind făcute la Directivele 2008/ 1/EC, 2010/75/EC, 2006/21/EC şi 96/82/ EC;

- există inadvertenţe potenţiale vizând existenţa unor cerinţe corespunzătoare la nivel naţional, referirile fiind făcute la Directivele 2001/42/EC, 2011/92/EU, 94/22/ EC, 2006/21/EC, 2008/1/EC, 2010/75/EC, 2008/50/EC, 97/68/EC, 2000/60/EC şi 2002/49/EC.

Într-o întreagă secţiune a studiului sunt descrise principalele riscuri care decurg din lacunele identificate în cadrul examinării cadrului legal. Scopul urmărit este acela de a rezuma lacunele şi incertitudinile în legislaţie, de a evidenţia consecinţele potenţiale ale acestora şi de a indica semnificaţia lor.

Recomandări

Ultimul capitol al studiului este rezervat recomandărilor care privesc un set de măsuri justificate, fezabile şi eficiente de gestionare a riscurilor aplicabile în UE pentru extracţia la scară industrială a gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice.

Măsurile enumerate în studiu includ pe de o parte măsuri tehnice şi pe de altă parte măsuri care vizează reglementarea. Ele sunt prezentate ca opţiuni în vederea examinării de către Comisia Europeană.

O parte din măsurile enumerate au fost incluse avându-se în vedere măsurile comparabile adoptate în Statele Unite, unde tehnologia de extracţie a gazelor de şist este utilizată deja.

În stadiul actual nu există nicio garanţie că punerea în aplicare a măsurilor enumerate, parţial sau total, va constitui o decizie eficientă în evitarea tuturor riscurilor de impact asupra mediului şi sănătăţii umane.

Unele măsuri pot reduce riscurile, dar nu le pot elimina complet.

O parte din măsurile care sunt deja aplicate în SUA, deşi nu au fost trecute cu vederea în studiu, au fost examinate şi sub aspectul raportului cost-eficienţă în vederea implementării în Europa, cu unele excepţii însă.

În practică, costurile de producţie specifice procedeului de extracţie prin fracturare hidraulică, inclusiv costurile asociate măsurilor de management al riscurilor pot fi mult mai mari în comparaţie cu cele similare din SUA, mai ales din perioada de debut a extracţiei gazelor de şist.

Studiul face şi un set de recomandări care vizează examinarea ulterioară şi cercetarea viitoare:

- utilizarea monitorizării micro-seismice pe timpul fracturării hidraulice;

- determinarea interacţiunilor chimice dintre fluidele de fracturare şi structurile diferite de şisturi bituminoase;

- seismicitatea indusă, declanşată de fracturarea hidraulică;

- crearea unor fluide de foraj şi fracturare mai puţin periculoase pentru mediu;

- dezvoltarea unor metode îmbunătăţite de închidere şi cimentare a puţurilor de extracţie.

Se recomandă de asemenea ca studiile şi cercetările viitoare să abordeze şi riscurile care nu au putut fi clasificate pe baza informaţiilor disponibile:

- efectele potenţiale asupra biodiversităţii cauzate de aplicarea cumulată a tehnologiei în Europa;

- frecvenţa scurgerilor de suprafaţă pe timpul fracturării hidraulice;

- frecvenţa şi efectul potenţial al accidentelor în care sunt implicate camioane care transportă substanţe periculoase;

- efectele zgomotului cauzat de arderi şi controlul aferent;

- riscurile de contaminare a apelor subterane după abandonarea puţurilor;

- destinaţia terenurilor utilizate, după abandonarea siturilor;

- riscurile asupra biodiversităţii după abandonarea siturilor.

sonde

Emisiile de gaze cu efect de seră (GES)

O a doua mare problemă asociată cu extracţia gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice o reprezintă emisiile în atmosferă. Analizarea problemei constituie subiectul unui raport final separat, dat publicităţii de către Comisia Europeană.

Emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu producţia de gaze de şist au făcut anterior obiectul unor studii de evaluare a ciclului lor de viaţă.

Aceste studii au fost revizuite, cu scopul de a înţelege mai bine amploarea potenţială a emisiilor, principalele activităţi care le generează şi cauzele care stau la baza diferenţelor faţă de studiile precedente.

Cele mai multe studii care estimează nivelul GES provenite din producţia de gaze de şist sunt relativ recente, fiind realizate în majoritate în ultimii doi ani.

Raportul face o evaluare detaliată a tuturor fazelor procesului de producţie a gazelor de şist, determinând sursele cunoscute de GES, dar evaluându-le şi pe cele potenţiale. Este realizată de asemenea o comparaţie a estimărilor făcute în diversele studii anterioare.

Un capitol al raportului este rezervat celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea GES, individualizate pentru fiecare fază a procesului tehnologic. Raportul abordează şi estimarea ipotetică a duratei de viaţă a GES care ar corespunde unor posibile exploatări viitoare în Europa a depozitelor de gaze de şist, dar face, în acelaşi timp, şi o comparaţie a es- timărilor emisiilor de GES din extracţia gazelor de şist cu cele generate de procedeele clasice de extracţie.

Legislaţia referitoare la emisiile de GES din producţia de gaze de şist

Prevederile legislative care sunt aplicabile potenţial pentru emisiile de GES provenite din extracţia gazelor de şist fac parte din lista celor 19 directive enumerate anterior, la care se mai adaugă trei documente:

Directiva privind plafoanele naţionale ale emisiilor pentru anumiţi poluanţi atmosferici (2001/81/EC);

Directiva privind Sistemul European de Comercializare a Emisiilor EU ETS (2003/ 87/EC);

Directiva privind cerinţele minime de îmbunătăţire a securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă (92/91/EEC).

Raportul face şi o evaluare a încadrării în legislaţia în vigoare şi a măsurilor de reglementare în cadrul a trei studii de caz efectuate în ţări în care s-a efectuat până acum extracţia de gaze de şist (este vorba de Franţa, Marea Britanie şi Polonia).

shale_gas_development

Evaluarea cadrului de raportare a GES

Producţia de gaze de şist este una neconvenţională, iar raportul face o evaluare a aplicabilităţii actualului sistem de raportare în comparaţie cu emisiile de GES din producţia de gaze naturale convenţionale, ţinând cont de sistemul implementat sub auspiciile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice şi ale Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice.

Scara limitată la care s-a efectuat până în prezent extracţia de gaze de şist în Europa impune crearea şi perfecţionarea continuă a unui cadru adecvat pentru un sistem de raportare viabil şi armonizat. El trebuie să ţină seama atât de emisiile de GES, cât şi de cele de metan generate de sondele de extracţie şi de fluidele utilizate la fracturare.

De aceea, raportul recomandă continuarea cercetărilor în fiecare stat membru şi crearea unor baze de date cu emisiile provenite din extracţia gazelor de şist, pentru a se asigura raportarea consecventă, comparabilă, corectă şi transparentă a nivelurilor emisiilor de GES.

El mai recomandă armonizarea sistemului de raportare şi promovarea celor mai bune practici de către statele membre.

Marian Jianu



Alte articole in rubrica Politici & Economie