Taxa de depozitare a deşeurilor, necesitate şi beneficii - Politici & Economie | Ecologic

Politici & Economie

Taxa de depozitare a deşeurilor, necesitate şi beneficii

06 March 2013 - 03:01 PM Politici & Economie

groapa_rrAnul trecut, Centrul de studii privind consumul şi producţia durabilă (ETC/SCP) a realizat un raport pentru Agenţia Europeană de Mediu cu privire la taxele percepute pentru depozitarea deşeurilor în Uniunea Europeană. ETC/SCP a realizat studii de caz în 18 ţări europene. Ţinta acestui raport a fost studierea necesităţii aplicării taxelor la depozitarea deşeurilor şi ce îmbunătăţiri au adus acestea managementului deşeurilor din fiecare ţară participantă la studiu.

La ora actuală aproximativ 20 de ţări taxează depozitarea deşeurilor. În Tabelul nr. 1 de mai jos sunt prezentate tipurile de deşeuri la care sunt aplicate taxele în diferite ţări europene.

Deşi sunt unele diferenţe în ceea ce priveşte tipurile de deşeuri care intră sub incidenţa taxei de depozitare, în ansamblu aceste diferenţe nu sunt foarte mari între aceste ţări. Taxa este percepută pentru deşeurile inerte şi rezultate din construcţii, pentru deşeuri menajere, pentru deşeurile periculoase şi biodegradabile.

De asemenea, depozitele de deşeuri impun o taxă pentru deşeurile biodegradabile, iar unele ţări au interzis depozitarea deşeurilor biodegradabile sau au pus anumite restricţii privind cantitatea de deşeu care poate fi depozitată. În alte ţări, taxa de la depozit nu are în vedere decât deşeurile nepericuloase. Cele mai multe ţări au introdus nişte excepţii pentru anumite tipuri de deşeuri.

Cine colectează aceste taxe

Autorităţile care încasează taxa pentru depozitarea deşeurilor sunt fie Birourile de taxe şi impozite, fie Agenţiile de protecţia mediului sau municipalităţile. În cele mai multe cazuri taxele sunt colectate de Birourile de taxe şi impozite ale fiecărei ţări. Doar în două state această taxă este colectată de către municipalităţi.

Nivelul taxei

Nivelul taxei de depozitare variază mult între ţări şi depinde foarte mult de tipul de deşeu care este taxat. În unele zone, cel mai mic cuantum al taxei este de câţiva euro pe tonă, în timp ce în alte zone sunt taxe care depăşesc 200 de euro pe tona de deşeu.

Cele mai multe ţări operează doar cu un număr limitat de niveluri de impozitare (1-3), deşi câteva ţări şi regiuni operează un sistem de impozitare mult mai diferenţiat. De exemplu, Polonia are cel mai diferenţiat sistem de taxare la depozitarea deşeurilor, cu mai mult de 20 de tarife diferite.

În figura de mai jos sunt prezentate o parte dintre aceste taxe utilizate în fiecare ţară, în funcţie de tipul de deşeu sau de tipul de depozit de deşeuri. De exemplu, reziduurile rezultate din incinerarea deşeurilor din construcţii (tipurile de deşeuri inerte) au câteodată taxe mai mici decât deşeurile municipale mixte.

tabel_taxe

Majoritatea ţărilor au o taxă de 30 de euro pe tona de deşeu sau chiar mai mult, dar multe ţări au crescut deja nivelul taxei astfel încât aceasta va ajunge în curând între 50 de euro şi 70 de euro pe tona de deşeu. Creşterea taxelor au creat deja un stimulent economic considerabil pentru a nu mai depozita deşeurile în astfel de depozite, marea majoritate a deşeurilor ajungând să fie reciclate.

Veniturile rezultate din taxa de la depozitele de deşeuri

Tabelul 2 prezintă cât de mari au fost veniturile rezultate din aceste taxe de de depozitare a deşeurilor și în ce măsură acestea au crescut sau au scăzut în ultimii ani.

În figura de sub Tabelul 2 este făcută o comparaţie a nivelului la depozitare.

tabel_2

grafic_comparatie

Tabelul 2 arată că în toate ţările veniturile încasate de la depozitele de deşeuri sunt semnificative. Acest aspect este foarte important şi arată că taxa practicată la depozitele de de-şeuri a avut un impact deosebit. Deşeurile au început să fie depozitate într-o cantitate din ce în ce mai mică în astfel de depozite şi astfel se realizează o mai bună gestionare a deşeurilor benefică pentru mediul înconjurător, acesta fiind mult mai curat, iar resursele din aceste deşeuri putând fi mult mai bine refolosite. Aceste scăderi ale veniturilor au fost înregistrate chiar şi în zonele unde valoarea taxei pe tona de deşeu a fost mărită.

În ultimii ani, în Olanda, veniturile din taxele pentru depozitarea deşeurilor s-au redus semnificativ deoarece a fost micşorată la minimum cantitatea de deşeuri depozitate.

Astfel, Ministerul de finanţe din Olanda a eliminat taxa începând cu data de 2 ianuarie 2012, pentru a simplifica sistemul fiscal şi a rezolva problemele pe care această taxă le creează.

În trei ţări, şi anume în Republica Cehă, Irlanda şi în Anglia, veniturile din această taxă au început să crească în ultimii ani, iar acest lucru poate fi explicat prin creşterea semnificativă a taxei la depozitele de deşeuri.

Taxele încasate de pe urma depozitelor de deşeuri au generat un venit total de aproximativ de 2,1 miliarde de euro în anii 2009-2010 în ţările şi în regiunile care au adoptat o astfel de taxă.

Prin comparaţie, veniturile totale pentru aceleaşi ţări au fost de aproximativ 3220 miliarde euro (Sursa: Eurostat 2011). Prin urmare, taxa la depozitare a deşeurilor a fur- nizat un procent de 0,07% din venituri.

Utilizarea veniturilor din depozitare

Utilizarea veniturilor din taxa de depozitare a deşeurilor diferă foarte mult de la o ţară la alta.

În Danemarca, Olanda, Norvegia şi Suedia, aceste venituri merg 100% direct către bugetul de stat.

În unele ţări, venitul este folosit atât ca şi contribuţie la bugetul de stat, dar şi pentru decontaminarea siturilor, pentru iniţiative privind managementul deşeurilor şi protecţia mediului înconjurător. Aceste ţări sunt Bulgaria, Finlanda, Valonia (Belgia), Franţa, Polonia, Portugalia şi diferite regiuni din Spania şi din Anglia.

În Republica Cehă, Estonia, Italia, Letonia, Spania şi Flandra (Belgia), veniturile realizate din taxa de depozitare sunt parţial folosite în bugetul de stat, iar în Austria şi în Elveţia, veniturile sunt utilizate pentru decontaminarea siturilor.

Concluzii generale privind taxa pentru depozitarea deşeurilor

• Aceasta taxă este folosită de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, dar şi de Norvegia şi Suedia;

• Administrarea fiscală nu pare complicată;

• Prin această taxă sunt depozitate mai puţine deşeuri;

• Danemarca şi Olanda au fost primele ţări care au implementat taxa la depozitarea deşeurilor şi ulterior aceste ţări au înregistrat cele mai scăzute cantităţi de orice tip de deşeu depozitat;

•  Această taxă pare să fie utilă şi pentru tipurile de deşeuri omogene, cum ar fi deşeurile rezultate din construcţii şi demolări;

• Majoritatea ţărilor au o taxă de 30 de euro pe tonă sau chiar mai mult pentru cele mai obişnuite tipuri de deşeuri;

• Multe ţări au crescut deja nivelul taxei astfel încât aceasta va ajunge în curând între 50 şi 70 de euro pe tona de deşeu;

• Taxa de la depozitele de deşeuri reprezintă o sursă convenabilă de venit, mai ales la începutul perioadei de implementare;

• 20 de ţări din Europa care au aplicat deja o astfel de taxă au obţinut un venit total de aproximativ 2,1 miliarde euro în anii 2009-2010;

• Acest venit contribuie atât la bugetul de stat, la bugetul local, cât şi la iniţiative privind protecţia mediului înconjurător, cum ar fi decontaminarea siturilor şi

managementul deşeurilor;

• Acest venit pare să scadă în timp, deoarece această taxă a creat stimulente pentru reciclarea acestor deşeuri şi nu depozitarea lor.

Austria

În Austria, taxa la depozitarea deşeurilor a fost introdusă în anul 1989 cu scopul de a mări veniturile necesare decontaminării siturilor.

Începând cu anul 1996, taxele au fost diferenţiate în funcţie de calitatea tehnică a depozitului de deşeuri şi de asemenea de calitatea deşeului colectat.

Taxele diferă de la un tip de depozit la altul, diferenţa fiind făcută de tehnologia folosită la depozitare. Taxa „Altlastenbeitrag“ de la depozitele de deşeuri a fost extinsă în anul 2006 pentru a acoperi şi incinerarea deşeurilor. Taxele variază de la 8 euro pentru incinerare, la 29,80 euro/to pentru deşeurile periculoase şi ajung la 87 euro/tonă pentru deşeurile organice.

Există o excepţie generală pentru deşeurile miniere, deşeurile radioactive şi în anumite circumstanţe, pentru alte câteva tipuri de deşeuri. Deşeurile rezultate în urma unor dezastre (inundaţii, alunecări de teren şi avalanşe) sunt, de asemenea, scutite de taxe. Dovada trebuie să fie constatată de către municipalitatea, pe al cărei teritoriu s-a întâmplat dezastrul.

Reziduurile rezultate din instalaţiile de incinerare şi de co-incinerare sunt, de asemenea, scutite de la taxa de depozitare. De asemenea, incinerarea deşeurilor intră sub incidenţa taxei de depozitare astfel încât evitarea dublei impuneri a impozitării depozitării deşeurilor ar constitui o opţiune conform autorităţilor austriece.

Veniturile totale au scăzut în ultimii ani, de la un maximum de aproximativ 100 de milioane euro la aproximativ 50 de milioane euro în prezent.

Până în anul 2011, veniturile rezultate din „Altlastensanierungsabgabe“ au fost alocate pentru refacerea terenurilor contaminate/decontaminarea terenurilor. 85% din aceşti bani sunt folosiţi pentru măsuri de siguranţă şi restaurare şi pentru cercetări privind tehnologii de ecologizare, 15% este utilizat pentru identificare, studiu şi decontaminarea siturilor.

Potrivit Agenţiei Federale pentru Mediu din Austria, diferenţa între taxele de depozitare a creat un stimulent clar pentru modernizarea depozitelor de deşeuri din această ţară. În anii 1996-1997, 21 de situri nu respectau ultimele standarde tehnologice, iar până în anul 1999, numărul acestora a scăzut la doar patru astfel de situri.

Taxa de depozitare împreună cu ordonanţa privind depozitele de deşeuri au încurajat reciclarea şi valorificarea deşeurilor. Ambele măsuri au dus la reducerea cantităţilor de deşeuri care au ajuns la aceste depozite. Acest efect este demonstrat de următoarele cifre:

• Cantitatea de deşeuri menajere depozitate, provenite atât de la gospodării cât şi de la diverse instituţii a fost redusă cu aproximativ 34% din anul 2004 până în anul 2009;

• Cantitatea totală de deşeuri depozitate a scăzut cu 28% din 2003 până în 2010;

• Şi nu în ultimul rând, veniturile au scăzut cu aproximativ 50% în ultimii ani (şi acest lucru a avut loc chiar dacă taxele au fost mărite).

În viitor Guvernul Austriei are în vedere introducerea unei taxe pe deşeurile comerciale.

Marea Britanie

Ţara care a înregistrat cele mai mari venituri din taxa pentru depozitarea deşeurilor este Marea Britanie şi anume de 1,2 miliarde de euro în anul 2010. Taxa la depozitare a fost introdusă în UK în anul 1996. În anul 2002 a fost realizat un studiu, concluzia acestuia fiind că nivelul taxei introduse în 1996 este prea mic şi astfel cantităţile de deşeuri depozitate nu scădeau deloc, nefiind înregistrată nici o schimbare în comportamentul populaţiei şi al companiilor. Astfel, Marea Britanie a decis mărirea acestor taxe. Dacă în 1996 se percepeau 10 euro/tona de deşeuri active şi 2,9 euro /tona de deşeuri inerte, în 2011 taxele au ajuns la 91 euro/tonă pentru deşeurile active, pentru cele inactive taxa fiind aceeaşi ca în 1996. Această creştere a taxelor a dus la o scădere majoră a cantităţilor de deşeuri depozitate. Astfel, dacă în 1999 erau depozitate 90 de milioane de tone de deşeuri, în 2010 deşeurile depozitate au ajuns la aproximativ 40 de milioane de tone.

groapa

Această scădere s-a datorat şi faptului că Guvernul Marii Britanii a introdus un sistem de compensare de 20% din valoarea taxei pentru operatorii economici care investesc în noile tehnologii de reciclare şi incinerare a deşeurilor.

Ramona Buciu



Alte articole in rubrica Politici & Economie