Din motive inexplicabile, Parlamentul României a luat decizia amânării aplicării taxei de depozitare până în anul 2017 - Politici & Economie | Ecologic
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Cititi politica cookies.

Politici & Economie

Din motive inexplicabile, Parlamentul României a luat decizia amânării aplicării taxei de depozitare până în anul 2017

07 January 2014 - 02:17 PM Politici & Economie

Groapa de gunoiÎn luna august 2013, Guvernul României a aprobat OUG nr. 31/2013 prin care se stabilea introducerea începând cu anul 2014 a unei taxe de 50 de lei/tonă încasată de la proprietarii sau, după caz, de la administratorii de depozite pentru deşeurile inerte şi nepericuloase încredinţate de către terţi în vederea eliminării finale prin depozitare.

Această măsură a fost salutată atât de societatea civilă, cât şi de o serie de organizaţii şi organisme reprezentând mediul de afaceri în România, fiind identificată cu intenţia autorităţilor de mediu din România de a răspunde pe de o parte recomandărilor Comisiei Europene stabilite prin Foaia de Parcurs pentru România în domeniul gestiunii deşeurilor, cât şi cu dorinţa de a stimula prevenirea generării deşeurilor şi valorificarea acestora, respectiv descurajarea eliminării prin depozitarea lor.

Mai mult, taxa de depozitare a fost luată în calcul de reprezentanţii DG Environment în procesul de negociere a fondurilor alocate prin POS Mediu în următoarea perioadă de programare, sumele generate de această taxă contribuind alături de fondurile puse la dispoziţie de Comisia Europeană la realizarea investiţiilor necesare în infrastructura de mediu din România.

Cu toate acestea din motive inexplicabile, Parlamentul României a luat decizia amânării aplicării acestei taxe până în anul 2017, ceea ce reprezintă o diminuare a bugetului destinat proiectelor pentru protecţia mediului cu aproximativ 60 milioane euro, numai pentru anul 2014.

Prin amânarea taxei de depozitare, Parlamentul României acţionează împotriva legislaţiei şi politicii europene care prevede o reducere până în anul 2020 cu 50% a cantităţii de deşeuri municipale depozitate, dar şi împotriva aplicării ierarhiei deşeurilor care încurajează prevenirea, reciclarea şi valorificarea deşeurilor ca prime opţiuni, în timp ce depozitarea este privită ca ultima şi cea mai nefavorabilă opţiune de management al deşeurilor.

Parlamentul României a acţionat de asemenea împotriva unuia dintre principiile fundamentale ale protecţiei mediului, şi anume „poluatorul plăteşte“, rolul taxei fiind pe lângă cel strict economic şi cel de a conştientiza populaţia asupra necesităţii asumării costurilor pentru deşeurile pe care le generează, încurajând în acest fel colectarea separată a deşeurilor reciclabile.

ionut

Asociaţia Planeta Verde atrage atenţia asupra riscului de neîndeplinire a obiectivului de reducere cu 50% a cantităţii de deşeuri depozitate până în anul 2020. România va fi obligată la plata unor penalităţi de până la 135.000 euro/zi de întârziere, ceea ce cumulat cu pierderea a 60 milioane de euro din neîncasarea acestei taxe, reprezintă un impact economic semnificativ al cărui efect se va resimţi şi pe plan social.

Transferul deşeurilor

În condiţiile în care accesul la resursele naturale devine din ce în ce mai dificil şi mai costisitor, a apărut necesitatea reorientării industriei către găsirea de soluţii alternative care să înlocuiască sau să suplimenteze necesarul de materii prime naturale. Astfel, în ultimii ani asistăm la o creştere a pieţei deşeurilor şi a utilizării acestora ca materie primă secundară, care la nivel mondial a ajuns la o valoare de circa 300 miliarde euro.

Interesul crescut pentru comerţul cu deşeuri a impus reglementarea din punct de vedere legal şi instituţional a modului în care se realizează transferurile de deşeuri, astfel încât gestionarea ulterioară a acestora să se facă cu respectarea tuturor normelor de protecţie a mediului prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, se supune prevederilor Regulamentului UE nr. 1013/2006 privind transferul deşeurilor, ale cărui măsuri de aplicare în România au fost stabilite prin HG nr. 788/2007.

În acelaşi timp, pentru deşeurile transportate pe teritoriul naţional a fost promovată HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.

Prin acest proiect de hotărâre se impune aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 1013/2006 inclusiv pentru deşeurile transportate pe teritoriul naţional. O astfel de iniţiativă, care are rolul de a aplica o procedură unitară de implementare şi control, nu este recomandată în lipsa unui sistem electronic de trasabilitate a deşeurilor. Aceasta va conduce la creşterea presiunii administrative asupra operatorilor economici care activează în această arie de interes.

SNGD şi PNGD

Nu înţelegem motivele pentru care autoritatea centrală de mediu întârzie să promoveze Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD) şi a unui soft pentru trasabilitatea deşeurilor, în condiţiile în care actualul PNGD datează din 2004, iar noul plan trebuie raportat la Comisia Europeană până la sfârşitul anului 2013, conform prevederilor Directivei 2008/98/CE.

Existenţa PNGD ar asigura măsurile de implementare a politicilor şi direcţiilor de acţiune prevăzute în Strategia de Gestionare a Deşeurilor, în lipsa acestui plan nou, strategia aprobată fiind doar un document programatic ale cărui obiective nu vor putea fi atinse.

De asemenea, extrem de important este faptul că acest PNGD va sta la baza următoarei perioade de finanțare 2014 - 2020, unde, din păcate, protecția mediului a fost amestecată în marea oală a Infrastructurii Naționale. Este evident că prioritizările bugetare în cadrul acestui program operațional vor fi de altă natură decât protecția mediului și dezvoltarea durabilă.

Desfiinţarea ANPM şi descentralizarea APM-urilor

Parte a politicii de descentralizare a Guvernului, reorganizarea instituţiilor din domeniul mediului prin absorbţia Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi trecerea Agenţiilor pentru Protecţia Mediului în subordinea Consiliilor Judeţene, provoacă o destabilizare la nivel instituţional ale cărei efecte considerăm că nu au fost suficient de bine analizate.

Rolul ANPM este acela de implementare a legislaţiei, politicilor şi strategiilor promovate de Ministerul Mediului, de monitorizare a calităţii mediului, de întocmire a rapoartelor privind starea mediului şi raportarea datelor statistice către instituţiile europene, inclusiv gestionarea Laboratorului Naţional de Referinţă şi a staţiilor de monitorizare a calităţii aerului. Prin aprobarea proiectului de descentralizare, Ministerul Mediului se va afla în ipostaza de a nu mai putea urmări în mod obiectiv implementarea propriilor strategii pierzându-se legătura cu instituţia similară europeană, respectiv Agenţia Europeană de Mediu.

Prin trecerea APM-urilor în subordinea Consiliilor Judeţene, se reduce mult din rolul acestor instituţii, care se presupune că trebuie să urmărească, printre altele, modul de respectare a legislaţiei de mediu în toate proiectele de investiţii promovate de autorităţile publice locale.

Există astfel riscul ca majoritatea investiţiilor, pornind de la aprobarea planurilor urbanistice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi până la cele de realizare a infrastructurii de apă, canalizare sau gestionarea deşeurilor, să obţină foarte uşor avizele şi autorizaţiile de mediu sub presiunea conducătorilor instituţiei care le promovează.

Legea nr. 101 privind salubrizarea localităţilor

Niciuna din legile adoptate de Parlamentul României în acest an nu a stârnit mai multe controverse decât proiectul legii de modificare a Legii nr. 101/2006 privind salubrizarea localităţilor. După nenumărate consultări acest proiect a trecut prin Comisia de Industrii şi Servicii urmând să fie propus pentru adoptare Parlamentului României. Din păcate, proiectul nu şi-a propus adaptarea la noua legislaţie în domeniul gestiunii deşeurilor (Directiva cadru a deşeurilor) şi s-a transformat mai degrabă într-o luptă între Primăria Municipiului Bucureşti şi sectoarele Capitalei, miza fiind modul de încheiere a contractelor de salubrizare.

Salubritate

S-a pierdut din vedere faptul că pentru a avea un serviciu de salubrizare eficient şi bine organizat trebuie plecat de la cadrul legislativ care guvernează domeniul gestionării deşeurilor.

Astfel, prin proiectul de lege nu se propun măsuri de aplicare a ierarhiei deşeurilor, nu se încurajează acţiunile de informare a cetăţenilor cu privire la colectarea separată, ca să nu mai vorbim de impunerea realizării acestei activităţi numai de către firmele de salubritate. Nu contează că Legea nr. 101/2011 privind regimul deşeurilor impune obligativitatea colectării separate pe patru fluxuri până în anul 2015 şi atingerea unui prag de reciclare de 50% din deşeurile municipale până în anul 2020. Nu contează că directivele care reglementează fluxurile speciale (ambalaje, deşeuri electrice, baterii şi acumulatori, uleiuri uzate) permit producătorilor să acţioneze individual sau prin intermediul unor organizaţii colective pentru colectarea deşeurilor care rezultă în utilizarea unor astfel de produse. De fapt, s-a încercat acordarea unui monopol societăţilor de salubrizare pentru colectarea acestor categorii de deşeuri cu toate consecinţele care decurg de aici.

Mediul, în ansamblul său, este un domeniu tratat cu maximă prioritate de Comisia Europeană, iar costul inacţiunii sau a acţiunilor insuficient de bine analizate va fi suportat mai devreme sau mai târziu de populaţie. Ea va plăti pentru deciziile eronate luate de cei care sunt puşi să conducă instituţiile de mediu din România, iar cazuri precum nava Flaminia, VolgoBalt sau poluăriile produse asupra cursurilor de apă, ruperea digurilor iazurilor de decantare din industria minieră, contaminarea solului ca urmare a depozitelor ilegale de deşeuri, vor continua să apară.

Ionuţ Georgescu,
preşedintele Asociaţiei Planeta Verde



Alte articole in rubrica Politici & Economie