Seminarul „Orizont 2020: România o societate a reciclării?“, o dezbatere pe teme legislative - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

Seminarul „Orizont 2020: România o societate a reciclării?“, o dezbatere pe teme legislative

12 March 2014 - 12:30 PM Reciclare & Recuperare

În data de 5 martie 2014 Președintele României, Traian Băsescu, a cerut reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006. În același timp, Consiliul Concurenței și-a prezentat poziția față de aceeași cerere de modificare a Legii nr. 101/2006, constatând că “acest act normativ are prevederi ambigue, de natură să creeze confuzii în ceea ce privește cadrul de reglementare aferent serviciilor de salubrizare (...)”. Ambele instituții ale Statului au fost sesizate în prealabil în legătură cu neregulile din cerererea de modificare a legii nr. 101/2006 de către cele mai importante societăți de gestionare  a deșeurilor din România ai căror reprezentanți au participat la un eveniment organizat de revista ecologic.

În data de 19 februarie a.c. Revista ecologic a organizat seminarul intitulat „Orizont 2020: România o societate a reciclării?“. Acest eveniment a fost primul seminar organizat de ecologic, după 10 ani de la apariţia primului număr al revistei. A fost un seminar de lucru, generat de nevoia agenţilor economici din domeniul gestionării deşeurilor de a găsi o poziţie comună faţă de unele iniţiative legislative de ultimă oră, care pun în pericol îndeplinirea ţintelor de colectare şi reciclare pe care România este obligată să le atingă în decursul următorilor ani, dar şi accesarea fondurilor europene în exerciţiul bugetar 2014-2020. La acest eveniment au participat cei mai importanţi agenţi economici din domeniul gestionării deşeurilor din România.

Realitatea, în date și cifre

În prezent, România ocupă locul 23 din 27 în clasamentul țărilor din Uniunea Europeană în privința modului de gestionare a deșeurilor municipale. Procentul de deșeuri depozitate la groapa de gunoi este de 98,7%, în timp ce statele de pe primele locuri depozitează mai puțin de 5% din deșeurile generate.

În România, cota de reciclare la nivelul anului 2010 a fost de 1,3%. La noi, 30% din populație nu are acces la un serviciu de colectare a deșeurilor menajere. Doar 23% din populaţie participă la sisteme de colectarea selectivă. 80 de depozite neconforme vor trebui închise până în anul 2017. Introducerea taxei de depozitare a deșeurilor a fost amânată în Parlament până în anul 2017, în condițiile în care Comisia Europeană a sugerat României introducerea unei taxe de depozitare și/sau implementarea unor scheme „Pay as You throw“ (Plăteşti cât arunci) ca soluții necesare pentru descurajarea depozitării.

Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor aparține autorităților locale în condițiile în care, conform analizei făcute de CE, în România „Nu există experți la nivelul unităților de implementare a proiectelor, iar cooperarea cu municipalitățile și membrii Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitare este slabă din motive politice“.

Principala temă a discuției a vizat noile modificări aduse Legii salubrităţii, Legea nr. 101/2006, în speţă prevederea conform căreia autoritățile locale atribuie contracte de exclusivitate societăților de salubritate pe o perioadă de 35 de ani.

În continuare vă prezentăm câteva din luările de cuvânt ale participanților la dezbateri și documentele finale ale evenimentului, o scrisoare deschisă care a fost adresată, Președinţiei României și Consiliului Concurenței.

Alinierea la „Strategia Europa 2020“

Matei DumitruÎn deschidere, Matei Dumitru, directorul revistei ecologic, a semnalat pericolul pe care îl reprezintă pentru România anumite prevederi din legislația internă. „România ca țară membră a Uniunii Europene are niște obligații clare, are posibilitatea de a accesa fonduri, dar poate fi și va fi penalizată. Înainte de infringement există însă pericolul real ca România, să rămână în condițiile actuale fără principala sursă de finanțare de care beneficiază, fără singura infuzie de capital, fără fondurile europene. Iar acest lucru se va întâmpla cu siguranță dacă nu se vor lua în considerare cererile, sugestiile și măsurile venite de la Comisia Europeană.

Alocările bugetare pentru perioada 2014 -2020 depind de răspunsul țării noastre la aceste cerințe și sunt condiționate de măsurile pe care România le va lua pentru alinierea la «Strategia Europa 2020». Răspunsurile României la aceste cerințe în- dreptățite ale CE sunt, în primul rând, măsurile legislative pe care le adoptă și le implementează.

Legea salubrității, Legea privind deșeurile, Hotărârea de guvern privind deșeurile electrice și electronice, amânarea până în anul 2017 a aplicării taxei la depozitarea deșeurilor sunt numai câteva documente prin care se aduc schimbări în gestionarea deșeurilor. Scopul acestui seminar este cel de a afla de la dumneavoastră, cei care lucrați în domeniu, cum vedeți aceste prevederi legislative. Sunt ele bune pentru mersul înainte al României sau nu?“, a spus Matei Dumitru.

„În Germania această lege nu ar avea nici o șansă să treacă“

Radu MericaPreședintele Camerei de Comerț Româno - Germane , Radu Merica, care este și director general al societății „RER-Recuperare Ecologică și Reciclare SRL“, a fost rugat să prezinte modul în care o societate germană vede actuala legislație din România. „Este greu să fie peste tot în lume la fel ca în Germania. Probabil că ar fi și plictisitor. Vorbesc acum din punctul de vedere al legislației în domeniul deșeurilor, inclusiv al ultimelor modificări. În domeniul colectării sunt o serie de probleme cu care ne confruntăm toți. Acum depinde și cum vrei să rezolvi problemele acestea. Să luăm concurența micilor colectori de cartier care dezvoltaseră o întreagă piață la negru a ambalajelor. Acolo unde-ți poți gestiona bine afacerile, pentru noi în Buzău, în Timișoara, în Oradea, unde colaborăm bine cu primăriile și unde am investit mai mult și unde am creat sisteme de colectare selectivă, unde am implementat sacul galben, acolo ne îndreptăm către modelul german. Aici sunt investiții destul de mari pe care ți le poți permite în momentul în care ai o perspectivă pe termen lung.

Cei care știu ce înseamnă un sistem de colectare cu sac galben, cu tot ce ține de logistică, de trasee separate, de mașini separate, știu că e vorba de o investiție mare. Problema apare atunci când ajungi la stația de sortare și vezi că sacul ăla galben nu conține nimic în el, fiindcă tot ce a fost a dispărut, a fost furat, inclusiv de către micii antreprenori privați. Problema asta o au toți colectorii. Prin Legea nr. 101 s-a încercat să se rezolve într-un mod artificial această problemă, deoarece să creezi o exclusivitate și să dai puteri depline, mai ales pe niște termene așa de lungi unor operatori de salubrizare, poate distorsiona masiv piața. Nu asta era rezolvarea care se impunea, puteau fi rezolvate aceste probleme mult mai eficient prin participarea primăriilor, prin concursul poliției locale, chiar cu legislația care era sau cu mici modificări.

S-a trecut acum în extrema cealaltă. Sigur că este în favoarea operatorului de salubritate, însă noi știm că nu e corect. Iar eu știu că în Germania această lege nu ar avea nici o șansă să treacă. E o lege care creează exclusivități, care împiedică concurența. Eu știu că nu e bine și de aceea am fost printre cei care au atras atenția că ne îndreptăm spre o direcție greșită și chiar dacă pe termen scurt operatorii aceștia de salubrizare vor fi cei mai fericiți, pe termen lung vor deveni mai leneși, nu-i va mai interesa să colecteze, pentru că oricum au exclusivitate, vor mări tarifele când vor dori, fiindcă nu-i va putea scoate nimeni de pe piață și nu aceasta este direcția spre care trebuie să ne îndreptăm. Am atras atenția și în Comisia pentru Industrii şi Servicii, domnului Iancu, care mi-a răspuns că el tot ce primește de la ANRSC este în regulă, că pentru el ANRSC-ul este consultantul principal“, a declarat Radu Merica.

„O poziție comună în ceea ce privește schimbările legislative“

Adin IonescuAdin Ionescu, directorul societății de preluare de responsabilități Eco Pack Management, consideră că o corelare a legislației naționale cu cea europeană este absolut necesară. „Împărtășim întru totul îngrijorarea privind direcția spre care se îndreaptă lucrurile prin aceste modificări legislative. Dincolo de o evidentă concurență, fiindcă suntem pe o piață concurențială în care toți ne desfășurăm activitatea, ar trebui să existe niște principii corelate cu principiile europene și cu direcția în care ar trebui să mergem. Ori lucrul acesta nu se întâmplă. Eco Pack Management, ca și organizație de transfer de responsabilitate, reprezintă interesele industriei producătoare, pentru care dorim să aducem un aport prin scăderea costurilor pe care această industrie le susține în vederea atingerii obligațiilor de mediu pe care le au, însă fără a face niciun fel de compromis. Ne diferențiem puțin față de celelalte organizații de transfer prin faptul că am promovat și promovăm activ alternative la sistemul actual de colectare selectivă prin introducerea unor echipamente de înaltă tehnologie, care credem că ar veni în ajutorul infrastructurii prezente. Obiectivul nostru este de a nu lăsa re- sursele, deșeurile de ambalaje, să ajungă la gropile de gunoi. Suntem desigur pentru o poziție comună în ceea ce privește schimbările legislative“.

„Să îndreptăm lucrurile în direcţia europeană“

Andrei OrbanPreședintele Asociației Environ, Andrei Orban, a subliniat necesitatea stabilirii unei poziții comune față de noile modificări legislative. „După exercițiul bugetar 2007-2013 în care am bifat atât rezultate pozitive, cât și greșeli și insatisfacții, este important să tragem concluziile împreună și să încercăm să îndreptăm lucrurile în direcția europeană, printr-un demers conjugat, având în vedere strict interesul național.

Întrucât problemele noastre, elementele perturbatoare, dar și interesele sunt comune, este foarte important ca noi toți să luăm o poziție comună, corectă și coerentă în raport cu aceste modificări legislative cu multe neclarități, pentru că altminteri ne anulăm reciproc și, în final, nu ne vom atinge scopul. Fiecare dintre noi are expertiză pe nișa în care activează și consider că unindu-ne forțele putem avea credibilitate în fața autorităților centrale, iar luările noastre de poziție pot avea un impact semnificativ.

Una dintre cele mai delicate probleme cu care ne confruntăm este lipsa dialogului și a conlucrării pentru implementarea legislației între reprezentanții administrației publice locale sau centrale, operatorii de salubritate și toți ceilalți jucători care activează în industria deșeurilor. Această lipsă de comunicare și colaborare este una dintre piedicile majore în atingerea obiectivelor pe care România și le-a asumat în calitate de Stat Membru.“

Un al doilea aspect important adus în discuție de Andrei Orban l-a reprezentat strânsa legătură dintre alocările de bani europeni pentru următoarea perioadă și acțiunile întreprinse de România în atingerea unor rezultate palpabile vizând îndreptarea către o „Societate a Reciclării.“

„Noile proiecte de acte normative care reglementează sectorul deșeurilor, respectiv Legea nr. 101, OUG de modificare a Legii nr. 211 și transpunerea noii Directive 2012/19/UE pe deșeuri electrice, nu au în vedere o strategie unitară prin care să putem realiza atingerea obiectivelor de mediu trasate în cadrul Strategiei Europa 2020 și care sunt în dependență directă cu alocările bugetare pentru România în perioada 2014-2020. Finanțările europene în anii următori vor fi acordate în funcție de performanțele concrete ale măsurilor promovate de România privind atingerea țintelor de colectare selectivă și reciclare, realizarea planurilor de gestionare a deșeurilor, dezvoltarea programelor de prevenire a generării deșeurilor. Ne confruntăm cu un risc real ca aceste legislații incoerente să creeze contextul nefavorabil al pierderii unor mari sume de bani care ar trebui să infuzeze economia românească“, a mai adăugat Andrei Orban.

„Se câștigă mai mult din depunerea la groapă decât din reciclare“

Doru IorgaScoaterea colectorilor de pe piața deșeurilor va avea, în opinia directorului societății de preluare de responsabilități Ecologic 3R, Doru Iorga, efecte dezastruoase pentru atingerea țintelor de colectare.

„Din punctul meu de vedere, a discuta pragmatic duce, pe cale de consecință, la găsirea soluțiilor care ar trebui adoptate. Colegul nostru ne-a atras atenția că nu am depus un punct de vedere oficial și e adevărat, dar nu am făcut-o pentru că de multe ori în acești ani am venit cu propuneri care nu au fost luate în seamă. Am ajuns acum în situația în care se vrea să se creeze o situație de monopol pentru companiile de salubritate. Companiile de salubritate nu vor avea însă niciodată vreun interes să obțină mai puțini bani din ceea ce înseamnă colectarea selectivă față de depunerea pe groapă. Oricine care din punct de vedere economic câștigă doi lei dintr-o activitate, nu o să renunțe la ea ca să câștige doar un leu din altă activitate, doar pentru că i se spune. Ei câștigă mai mult din depunerea la groapă decât din reciclare.

A doua consecință a momentului în care suntem este că viziunea despre colectarea selectivă, ca și activitate pusă în contextul salubrizării, este incompletă. Ar trebui să facem o distincție între activitatea economică în sine și conceptul de salubritate. Am să folosesc un exemplu. Eliminarea apelor uzate este un serviciu de salubritate, dar nu înseamnă nici pe departe că acest lucru este apanajul societăților de salubritate. Deci activitatea economică față de colectarea selectivă este una, iar prestarea de servicii în cadrul salubrizării orașelor este alta.

Dacă vrem să avem performanță, ar trebui să mergem la origini. Activitatea de salubrizare pe sectorul colectării selective ar trebui să fie o activitate pe care autoritatea locală să o reglementeze, iar la ea să aibă acces companiile specializate. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că cei mai în măsură să asigure performanța sunt colectorii specializați. În activitățile noastre din economia reală cifrele sunt cele care vorbesc. Obiectivele pe care organizațiile colective din domeniul ambalajelor și le ating, o fac cu ajutorul colectorilor. Cantitățile colectate de către societățile autorizate din domeniul salubrității reprezintă numai câteva procente.

Abordarea actuală prin care colectarea selectivă este integrată sistemelor de salubritate trebuie completată, un punct de plecare fiind deschiderea pieţei către colectori. Limitarea accesului pe bază de criterii de performanță a operatorilor este și aceasta o necesitate. Referitor la Legea nr. 101, eu nu cred că se va mai putea schimba ceva. Societățile de salubritate nu cred că vor putea să facă față acestei provocări, în primul rând pentru că nu au un interes economic“.

„Nu a existat niciun fel de interes din partea autorităţilor locale“

Dragoş CălugaruDragoș Călugaru, director general al Asociației Ecotic, este și el de părere că modelul actual necesită clarificări. „La deșeuri electronice, unde noi avem mai multă expertiză, realitatea ne spune că cele mai multe cantități ne vin de la colectorii mici, care duc astfel de deșeuri în sisteme care sunt sau nu controlate de organizații colective. De la autoritățile locale noi am strâns, prin prisma salubrității, cam 3% din totalul cantităților colectate. Nu a existat niciun fel de interes. Ceva trebuie să se schimbe. A face doar producătorii responsabili și a-i degreva pe toți ceilalți, a da posibilitatea autorităților de a delega producătorii să facă treabă, nu considerăm că este în regulă. Modelul actual, care nu este cel final, nu exprimă foarte clar cine şi ce are de făcut. Am depus puncte de vedere care, chiar dacă au fost diferite de altele, au fost pe aceeași temă. Am mers pe principiul că dacă primești cinci puncte de vedere diferite, poate iei măcar unul în considerare. Personal chiar nu știu cum cei din salubritate vor putea face colectare selectivă, mai ales acolo unde nu se plătește taxă de salubritate“, a precizat Dragoș Călugăru.

„O încălcare a legislației europene și naționale“

Ionuţ GeorgescuIonuţ Georgescu, directorul Intersemat, a fost cel care a adus în atenția participanților la seminar neconcordanţe apărute în legislație. Acesta a spus: „Vreau să spun câteva cuvinte privind Legea nr. 211/2011. Revizuirea prezentă este corectă în proporție de 90%. Problema cea mai mare este aceea privind colectarea selectivă unde este introdus greșit un text. Articolul 14 spune la aliniatul 1 - modificare: «pentru respectarea prevederilor articolului 13 și în vederea facilitării și îmbunătățirii valorificării, deșeurile sunt colectate separat în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic și al protecței mediului și nu se amestecă cu alte deșeuri sau materiale cu proprietăți diferite». De asemenea, la articolul 16, aliniatul 2 se modifică astfel: «Pentru promovarea reciclării de înaltă calitate se aplică colectarea separată a deșeurilor în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic și de mediu și se respectă standardele de calitate din sectorul de reciclare respectiv». Dacă la articolul 14 textul este incomplet, la articolul 16 textul este complet. Pentru că în ghidul de implementare al directivei această fezabilitate a colectării selective din punct de vedere tehnic, economic și de mediu, se referă exclusiv la standardele industriei de reciclare. Dacă industria spune că ar avea nevoie de materiale mai curate și cu o proporție scăzută a contaminării cu alte deșeuri, în special cu cele biodegradabile, atunci trebuie să găsim soluțiile respective. Nu înseamnă totuşi că CE interzice colectarea în mai puțin de 4 fracții, dar Comisia cere în ghidul de implementare ca fracțiile reciclabile să fie colectate separat.

Problema ţine de exclusivitate, a modului în care operatorii de salubrizare gestionează, și nu ne referim aici în special la deșeurile municipale generate de către cetățeni, unde într-adevăr autoritatea publică locală are exclusivitate, ci la deșeurile asimilabile din industrie și comerț, unde se face o încălcare a legislației europene și naționale, din punctul de vedere al existenței unei piețe concurențiale“.

„Legea nr. 211 trebuie privită cu mare atenție“

Liliana NichitaDirectorul Operaţii al Eco-Rom Ambalaje, Liliana Nichita, crede că și Legea nr. 211 privind deşeurile este foarte importantă. „Cred că Legea nr. 101 necesită niște clarificări în acest moment, însă Legea nr. 211 trebuie privită cu mare atenție, și bineînțeles că fiecare dintre noi și-a susținut la un moment dat câte un punct de vedere, dar cred că acum ar fi necesar și un punct de vedere comun. Este vorba în primul rând de acel articol care precizează obligativitatea organizațiilor producătorilor de a încheia acorduri, parteneriate sau alte forme de colaborare cu autorităţile locale, pentru că așa este formulat astăzi textul, iar noi am apreciat atunci când în Parlament s-a introdus acest articol şi l-am susținut. Cred că acum ar trebui să facem un pas mai departe și să impunem obligativitatea ca autoritățile publice locale să încheie acorduri și parteneriate cu noi. Pentru că dacă acest lucru rămâne la bunăvoința unui primar sau a unui președinte de consiliu județean, lucrurile sunt un pic debalansate. Noi avem obligația să colaborăm cu dumnealor, însă ei nu au obligația să colaboreze cu noi“, a spus Liliana Nichita.

„Practic colectarea deșeurilor va dispărea“

Adrian ChişuAdrian Chișu, directorul societății Romrecycling, unul dintre cei mai mari valorificatori de deșeuri metalice din România, a exprimat îngrijorările industriei față de prevederile Legii nr. 101/2006. „Ce înseamnă pentru Romrecycling Legea nr. 101/2006 și modificările ei? Romrecycling, după cum știți, nu este prea mult implicată în zona de deșeuri menajere, în partea de reciclare de ambalaje, plastice, lemn, hârtie. Totuși modificările aduse legii, într-o interpretare dură, ar putea însemna că toți clienții industriali vor fi obligați să lucreze cu firmele de salubritate, ceea ce este absolut aberant din punctul nostru de vedere. Dacă se va întâmpla asta, practic colectarea deșeurilor va dispărea, iar clienții industriali vor fi obligați să lucreze cu firmele de salubritate. Iar noi la ce am mai fi buni în tot lanțul de reciclare și valorificare a deșeurilor? Noi, Romrecycling, sperăm să nu treacă legea în forma aceasta. Sperăm să putem funcționa în continuare. Noi suntem o firmă franceză, iar interesul nostru a fost dat de volume, a fost dat de reciclarea pe partea de deșeuri feroase și neferoase, dar dacă legislația nu ne va mai permite să funcționăm, chiar nu știu ce se va întâmpla în continuare“.

„Ţintele, în primul rând pe ambalaje, vor pica imediat“

Marius CostacheMarius Costache, directorul general al GreenWEEE, cel mai mare reciclator de deșeuri electrice și electronice din România, este de părere că aplicarea noii legi va avea consecințe grave asupra colectării.

„Eu cred că mare parte din volumele de deșeuri colectate vin de la acele firme de colectare, care la rândul lor lucrează cu niște firme mai mici, care la rândul lor lucrează și ele cu alte firme și mai mici. Că o parte din acele cantități sunt strânse de pe gropile de gunoi sau din tomberoane e adevărat. Să zicem că această lege trece și să vedem ce se va întâmpla. Dacă iei un ambalaj dintr-un tomberon vei fi amendat. Dacă ai un contract cu o firmă care are în momentul de față deșeuri valoroase, și mă refer și la ceea ce ne interesează pe noi, deșeurile de cablaj, deșeurile de cupru care au o valoare foarte mare, vor veni cei de la salubritate și vor spune că nu poți să le mai vinzi către un valorificator sau un reciclator, că trebui să le dai lor, la salubriști. Care îți pot spune că ți-l iau cu titlu gratuit sau că, dacă se gândesc mai bine, trebuie să fie și plătiți pentru asta. Fiindcă ei au costuri. De aici pornesc problemele.

Din punctul meu de vedere, dacă legea asta chiar iese în această formă, țintele, în primul rând pe ambalaje, vor pica imediat, pentru că până acum atingerea lor s-a bazat pe colectori. Care colectori nu vor mai avea voie să colecteze. Sunt firmele de salubritate pregătite astăzi să facă față acestei provocări? Sunt firmele de salubritate pregătite să facă colectare selectivă astăzi? Nu sunt! Și atunci de ce să înlocuim un sistem așa cum este el, cu probleme, e adevărat, dar care funcționează, cu ceva care cu siguranță, cel puțin în primii doi, trei ani, nu va funcționa? Dacă prin această lege salubriștii vor fi singurii care vor ridica deșeurile, cum spune legea «din activități comerciale, din industrie, din instituții inclusiv fracții colectate separat», va fi o nenorocire.

Pe partea de electronice în grupurile de lucru, ședințele la care eram invitați au fost anunțate în pripă, aveau loc de obicei vinerea, iar răspunsurile ni se cereau până luni. Dacă așa se fac legile, atunci chiar avem o problemă. Toți avem un interes și e și normal să fie așa, așa funcționează societatea, așa funcționează economia. Nu-i o problemă asta. Problema apare atunci când se impune prin lege un interes care primează și care blochează o activitate economică care este concurențială.

La noi, la DEEE-uri, cea mai mare parte din deșeuri ne vin de la colectori, de la firme care trăiesc din asta. Sunt multe firme, de familie, mai mici, de pe urma cărora trăiește toată familia, prin simplul fapt că acceptă PET-uri, le balotează, le cară, au grijă de autorizația lor de mediu și la sfârșitul lunii oamenii ăia câștigă o pâine din asta. Acum cu Legea nr. 101 vor pune poliția pe ei“.

„Putem fi percepuți ca adversari, ceea ce nu e cazul“

Mihai RohanMihai Rohan, președintele CIROM, crede că o colaborare cu societățile de salubritate este esențială.

„În primul rând vreau să spun că am un mic regret, și anume acela că nu avem aici printre noi și pe cei din salubritate. Pentru că putem fi percepuți ca adversari, ceea ce nu e cazul. Suntem verigi ale unui lanț și nu putem trăi unul fără celălalt și nu putem desfășura o activitate eficientă unul fără celălalt. Noi, industria cimentului, suntem ultima verigă în acest lanț, dar nu suntem veriga slabă.

Am făcut investiții de peste 60 de milioane de euro în instalații care permit coprocesarea deșeurilor din industrie și a celor menajere. Ne-am pregătit încă din anul 2005 crezând că legislația va fi implementată. În ceea ce privește deșeurile menajere sortate avem o problemă mare. În primul rând la noi oamenii încă se gândesc la deșeu ca la un gunoi. Nu se gândește nimeni la deșeu ca la o resursă. Asta e prima problemă care ar trebui rezolvată. Noi suntem dispuși să luăm cât mai multe deșeuri de pe piața locală. Avem cam 150 de tipuri de deșeuri pe care le putem coprocesa. Din păcate însă nu există sortare, nu există o pregătire pentru ca industria cimentului să le poată prelua. Suntem și noi susținători ai introducerii taxei de depozitare, am fost destul de vocali fiindcă noi știm ce înseamnă dacă nu se introduce această taxă. Am fost total dezamăgiți că s-a amânat această taxă pentru 2017.

Probabil că gunoiul din Ungaria va ajunge foarte repede în gropile de gunoi din Oradea, din Satu Mare, din Arad, din Timișoara, pentru că dacă nu plătești nimic sau plătești aproape nimic, depozitarea devine foarte convenabilă“.

„Cum se poate da pe 35 de ani un contract?“

Mihai SofianMihai Sofian, directorul general al Rematholding, unul dintre cei mai mari reciclatori din România, s-a arătat mult mai încrezător în privința aplicării Legii nr. 101/2006. „Eu văd lucrurile altfel. Vrem sau nu vrem, în următorii ani trebuie să ne aliniem regulamentelor Uniunii Europene. Orice am face, tot acolo ajungem. Dar dacă am începe de acum să procedăm la fel ca în Uniunea Europeană, am scăpa de toți pașii aceștia și de multe discuții inutile.

Mă întreb, cum se poate da pe 35 de ani un contract? Legea concurenței trebuie să spună clar. Nu se poate. Fiindcă nimeni nu știe dacă peste 10 ani mai există hârtie de ambalaj sau carton. Și se dă un contract pe 35 de ani, pe ce? Este adevărat că acum este un moment dificil, toată lumea dintr-un anumit sector trebuie mulțumită și atunci se fac presiuni. Că de aici pleacă toată această problemă.

Referitor la organizațiile de preluare de responsabilități noi avem o problemă. În mod normal eu știu că poluatorul plătește. Am ajuns în faza în care noi facem toate serviciile și nu primim niciun ban de la nicio societate. Acești bani nu mai ajung acolo unde trebuie să ajungă. Dispar undeva. Nu e problema noastră, noi ne vedem de drumul nostru. Am investit, și nu numai noi, în utilaje, în tehnologii, pentru DEEE-uri, pentru folie, pentru plastice. Avem acum o investiție făcută pentru selectarea gunoiului și nu am mers pe preluarea gunoaielor de la populație, am mers pe management integrat, pe întreprinderi. Am intrat într-o fabrică și îi iau tot, și gunoiul, și cartonul, și folia, și uleiul, și deșeurile periculoase, tot. Ca ei să poată avea trasabilitate la toată marfa.

La Aricești Rahtivani avem singura stație de sortare a deșeurilor din zonă. Avem instalație de spălare pentru folie, plastice și în final terminăm cu instalația de granulare. Ne gândim acum la soluții pentru valorificarea uleiurilor uzate și la valorificarea deșeurilor de lemn“.

„Principala noastră problemă este cea cu autoritățile publice locale“

Vali GheorghiţaVali Gheorghița, directorul Eco-X, societate de preluare de responsabilități în domeniul ambalajelor, a subliniat rolul pe care trebuie să-l aibă autoritățile publice locale.

„Noi suntem una dintre societățile de preluare de responsabilitate cu un potențial mai mic. Cred că am fost alături de Eco-Rom Ambalaje atunci când am crezut că ne putem uni eforturile într-o organizație comună, Eco România. Din păcate aceasta nu mai funcționează.

În general noi am colaborat cu societățile care se ocupă de colectare. Pentru că eu cred că ele sunt interesate în a face acest lucru. Fiindcă tot s-a vorbit de Germania, de Olanda, trebuie să vă spun că noi am prezentat un proiect inteligent de colectare selectivă, dar de fiecare dată am constatat o lipsă de înțelegere din partea autorităților publice locale.

Aceasta cred eu că este principala noastră problemă, cea cu autoritățile publice locale, cu primăriile. Dacă dânșii nu sunt obligați să ia niște măsuri, atunci nu vor face nimic“.

„Ne uităm la exemplele altor state, la modele de succes“

Alin TeiuşanuAlin Teiușanu, directorul Organizaţiei Patronale şi Profesionale OPP REMAT, organizația patronală care reunește mare parte din valorificatorii și reciclatorii de deșeuri din România, nu crede că autoritățile locale ar trebui să gestioneze deșeurile cu valoare de piață. „O intervenție a unei legi impuse administrativ, Legea nr. 101, Legea salubrității, care a fost și este contestată, cred că va avea implicații foarte serioase, pentru că impune un anumit sistem care nu este pregătit să gestioneze cu adevărat un domeniu în care nici până acum nu a avut rezultate concrete sau notabile, şi anume în sistemul de colectare selectivă.

Ne uităm la exemplele altor state, la modele de succes, cel german, cel olandez. În aceste țări se relaxează ceea ce trebuie relaxat și se bonifică ce trebuie bonificat. În același timp țintele sunt în descreștere pe tot ceea ce înseamnă depozitarea deșeurilor. Noi nu avem o taxare pe depozitare, ceea ce înseamnă că țintele noastre deși trebuie să scadă, vor rămâne acolo unde sunt acum. Vorbim de incinerare. Trebuie să incinerăm din ce în ce mai mult. În Olanda se depozitează 2% din deșeuri și se incinerează tot ce nu e reciclabil. De fapt, la ora actuală se duce o luptă puternică pentru resursă și aceasta este cauza acestor discuții. La nivel european, rolul autorităților publice locale nu este cel de a gestiona o resursă cu valoare de piață“.

La finalul seminarului, participanţii au fost de acord cu trimiterea către Preşedinţia României şi Consiliul Concurenţei a unei Scrisori Deschise şi a unui Punct de vedere referitor la modificările şi completările aduse Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/ 2006, documente pe care le publicăm şi noi în continuare.

SCRISOARE DESCHISĂ

Noi, reprezentanți ai societăților de colectare, valorificare și reciclare a deșeurilor și ai celor mai importante organizații de preluare de responsabilități din domeniul gestionării deșeurilor, reuniți în grupul de lucru „Orizont 2020 - România o societate a reciclării?“ am hotărât să vă adresăm rugămintea de a analiza cu atenție proiectul de modificare a Legii nr. 101/2006 care v-a fost înaintat. Promulgată în forma propusă, legea va avea un efect devastator în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor României față de Uniunea Europeană. Pe plan intern, considerăm că Legea nr. 101, aşa cum a fost propusă spre modificare, va avea efecte sociale foarte serioase, greu de bănuit acum.

Modificările la Legea nr. 101, Legea Salubrizării, au fost discutate în Parlament timp de doi ani, dar inițiativele sau propunerile venite din partea societăților de reciclare autorizate și ale organizațiilor de preluare de responsabilități din domeniu au fost fie respinse, fie neluate în seamă de către membrii Comisiei de Industrii din Camera Deputaților. Prin această lege s-a dorit și aproape s-a reușit ca societățile de salubrizare să dețină monopolul deșeurilor în România pentru următorii 35 de ani.

În lege se face referire la obligativitatea colectării separate a deșeurilor pe 4 fracții, fără a se lua în considerare faptul că nicio firmă de salubrizare din România nu a investit în infrastructura necesară pentru o asemenea activitate. De asemenea, contractele de finanțare nerambursabilă din Programul Operațional Sectorial MEDIU, Axa prioritară 2, Sector managementul deşeurilor/reabilitarea terenurilor poluate istoric prevăd alte reguli de management și gestiune, precum și o colectare separată a deșeurilor conform legislației europene, care nu sunt în concordanţă cu propunerile de modificare ale Legii nr. 101/2006, şi nici cu Directiva Cadru privind Deșeurile CE/98/2008.

Cele aproximativ 1000 de firme autorizate din toată țara care s-au ocupat de gestiunea deșeurilor reciclabile și care au făcut investiții de sute de milioane de euro se văd forțate acum, prin Legea nr. 101, să își închidă activitatea. Prin activitatea acestor firme și a organizațiilor de preluare de responsabilități, România a evitat până în prezent aplicarea procedurilor de infringement în acest domeniu, iar țara noastră și-a atins majoritatea țintelor de reciclare a deșeurilor impuse prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Considerăm că legea în actuala formă are o natură ambiguă, născând interpretări, în disonanță cu legislația europeană mai ales în domeniul pieței concurențiale și cu implicații majore asupra modului de atingere a performanțelor de mediu ale României presupuse de calitatea de Stat Membru al Uniunii Europene.

În lipsa unor definiții clare din textul Legii nr. 101, alăturarea unor obligații legale ale agenților economici, ale industriei și instituțiilor privind obligativitatea separării deșeurilor la sursa de generare (birouri, depozite, magazine, puncte de lucru) cu serviciul de colectare a deșeurilor (definit ca strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare), obligație constituțională a autorității publice locale, este de natură a genera un comportament de „barieră la intrare“ pentru ceilalți operatori economici care operează pe piața deșeurilor, fie că vorbim de colectori, valorificatori, reciclatori autorizați și chiar operatori de salubritate.

Pentru a elimina neajunsurile create de actuala formă a legii propunem clarificarea, în speţă eliminarea aspectelor cu privire la exclusivitatea gestionării deșeurilor, a fracțiilor colectate separat provenite din activități comerciale din industrie și instituții.

Nu în ultimul rând, perioada nerealist de mare de până la 35 de ani, pe care se atribuie exclusiv contractele de delegare a serviciului de salubritate în UAT, în contextul în care anul viitor, 2015, va expira perioada de tranziție pentru țara noastră privind importul și transferul intracomunitar de deșeuri, reprezintă în accepțiunea noastră o denaturare majoră a regulilor Pieței Unice, riscând să degradeze semnificativ calitatea și așa precară a acestei categorii de servicii asigurate populaţiei.

Atribuirea contractelor de delegare a serviciului de salubritate în UAT cu încălcarea legislaţiei specifice în domeniul achiziţiilor publice (prin intermediul unor structuri de tipul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice) reprezintă o încălcare flagrantă a principiului transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, încălcare ce are ca efect o utilizare ineficientă a fondurilor publice. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că operatorii de salubritate sunt prestatori ai unui serviciu pentru Autoritatea Publică Locală, care reprezintă interesele cetățenilor pentru o bună gestiune a deșeurilor și a resurselor materiale secundare care rezultă din activitățile de tratare și valorificare.

În 2011, România a generat circa 7,5 milioane de tone de deșeuri municipale din care a reciclat, conform surselor guvernamentale, doar 1%, iar conform cifrelor operatorilor comerciali din sistem circa 5%. România trebuie să ajungă în anul 2020 să recicleze 50% din totalitatea deșeurilor municipale generate. De aceea, această modificare a Legii nr. 101/2006, coroborată cu degradarea legislativă din ultima perioadă și cu amânarea introducerii taxei de depozitare, conduce la o anulare a șanselor României de a respecta și implementa cerin-țele de mediu ale Uniunii Europene.

Vă prezentăm anexat punctul de vedere al Grupului de Lucru „Iniţiativa România Orizont 2020“.

Cu înaltă stimă și considerație,

RER - RECUPERARE ECOLOGICĂ ȘI RECICLARE SRL – Radu Merica, director general;
SC ECO-ROM AMBALAJE SA – Sorin Popescu, director general;
SC ECO-X SRL – Vali Gheorghița, director general;
AS METAL COM SRL – Constantin Apostol, director general;
SC ECO PACK MANAGEMENT SRL – Adin Ionescu, director general;
SC ROMRECYCLING SRL – Adrian Chișu, director general;
ASOCIAȚIA ENVIRON – Andrei Orban, președinte;
ASOCIAŢIA ECOTIC – Dragoș Călugăru, director general;
SC REMATHOLDING CO SRL – Mihai Sofian, director general;
SC SOTA GRUP 21 SA – Dumitru Sârboiu, director general;
SC INTERSEMAT SRL – Ionuț Georgescu, director general;
SC CCR LOGISTICS SYSTEMS RO SRL – Gheorghe Loloiu, director general;
SC TOTAL WASTE RECYCLING SRL – Mihai Roșca, administrator;
SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA – Marius Costache, director general;
ORGANIZAȚIA PATRONALĂ ȘI PROFESIONALĂ REMAT – Alin Teiușanu, director executiv;
SC ECOLOGIC 3R SRL – Doru Iorga, director general;
PATRONATUL DIN INDUSTRIA CIMENTULUI CIROM – Mihai Rohan, președinte;
SC REMAT MG SA – Marius Mairovitz, director general.

Punctul de vedere al Grupului de Lucru din cadrul „Inițiativei România Orizont 2020“ cu privire la modificările şi completările aduse Legii nr. 101/2006

În cele ce urmează, vă vom prezenta punctul de vedere al Grupului de Lucru din cadrul „Inițiativei România Orizont 2020“ referitor la modificările și completările aduse Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006.

I. Preambul

Pe data de 04.02.2014 Camera Deputaților a adoptat Legea pentru modificarea și completarea Legii serviciului de salubrizare al localităţilor nr. 101/2006. Modificările și completările aduse Legii nr. 101/2006 („Legea“) încalcă o serie de principii fundamentale de drept național și european, îndeosebi prin prevederea conform căreia unitățile administrativ-teritoriale (UAT) au obligația de a încheia contracte de exclusivitate cu un singur operator pe teritoriul lor.

Considerăm că modificările aduse au o natură ambiguă, născând interpretări, în disonanță cu legislația europeană în domeniul concurenței și cu implicații majore asupra modului de atingere a performanțelor de mediu ale României, presupuse de calitatea de Stat Membru al Uniunii Europene. În lipsa unor definiții clare din textul Legii nr. 101, alăturarea unor obligații legale ale agenților economici, ale industriei şi instituțiilor privind obligativitatea separării deșeurilor la sursa de generare (birouri, depozite, magazine, puncte de lucru) cu serviciul de colectare a deșeurilor (definit ca strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare) obligație constituțională a autorității publice locale este de natură a genera un comportament de „barieră la intrare“ pentru ceilalți jucători din piața deșeurilor, fie că vorbim de colectori, valorificatori, reciclatori autorizați, și chiar operatori de salubritate.

Suplimentar, încălcând dreptul de proprietate asupra bunurilor agenților economici, societăți comerciale, industrie, retail, prin acordarea exclusivității în UAT operatorilor de salubritate pentru colectarea selectivă a deșeurilor, inclusiv a celor reciclabile cu valoare de piață (definită prin Legea nr. 211/2011 colectare separată - colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora), conduce, în lipsa unei prevederi exprese, prin care producătorii de deșeuri au posibilitatea de a opta să predea deșeurile reciclabile (produse, bunuri) unor alți actori decât operatorii exclusivi din UAT, autorizați să acționeaze pe piețele de profil, permite concluzia că legislația internă prin acest act normativ reprezintă o încalcare a art. 35 TFUE1.

Nu în ultimul rând, perioada nerealist de mare, de până la 35 de ani, pe care se atribuie exclusiv contractele de delegare a serviciului de salubritate în UAT, în contextul în care anul viitor, 2015, va expira perioada de tranziție pentru țara noastră privind importul și transferul intracomunitar de deșeuri, reprezintă în accepțiunea noastră o denaturare majoră a regulilor Pieței Unice, riscând să degradeze semnificativ calitatea și așa precară a acestei categorii de servicii asigurate populaţiei.

În cele ce urmează, cu permisiunea dumneavoastră, vom prezenta și analiza modificările respectiv completările Legii, relevante din punctul de vedere al prezentului studiu (II), analizând efectele acestor modificări asupra legislației interne și europene în vigoare (III), trăgând în cele din urma concluziile cu privire la consecințele pe care le poate avea intrarea în vigoare a Legii în forma adoptată (IV).

II. Modificări relevante ale Legii nr. 101/2006

Tabel comparativ

III. Observații cu privire la modificările Legii

1. Extinderea atribuțiilor serviciului de salubrizare

Prin modificările aduse art. 2 alin. 3 lit. a) din Lege, sfera atribuțiilor serviciului de salubrizare a fost extinsă de la deșeurile municipale și la deșeurile provenind din activități comerciale, din industrie și instituții, inclusiv la fracțiile colectate separat.

O definiție explicită a deșeurilor municipale nu se regăsește în legislația în vigoare în România. Însă conform definițiilor din lucrările de specialitate ele se subsumează deșeurilor menajere sau similare celor menajere din perspectiva caracteristicilor fizice și de compoziție.  Astfel, Agenția Națională pentru Protecția Mediului definește deșeurile municipale drept „totalitatea deșeurilor generate, în mediul urban și în mediul rural, din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii (numite deşeuri menajere), deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești.“  (http://apmcv.anpm.ro/deseuri_municipale-20331). Deșeurile provenind de la instituții și unități comerciale constituie așadar deșeuri municipale similare numai în măsura în care ele au caracteristici de compoziție similare deșeurilor menajere.

Distincția este importantă, având în vedere valoarea pozitivă a anumitor categorii de deșeuri reciclabile (hârtie, carton, PET, polietilenă, polipropilenă, folie, sticlă, fier, materiale neferoase etc.) din componenţa deșeurilor municipale. Această valoare pozitivă se referă la valoarea pecuniară, de piață, a respectivelor categorii de deșeuri care le și conferă acestora caracterul de marfă (bun de natura stocurilor). În dreptul european acest caracter a fost recunoscut de către CJUE încă din 1992. Este de netăgăduit, arată Curtea, că deșeurile reciclabile și refolosibile au o valoare economică proprie și constituie mărfuri supuse prevederilor din dreptul primar.2 De interes pentru prezentul punct de vedere sunt dispozițiile din TFUE privitoare la concurență și cele privitoare la libera circulație a mărfurilor în UE.

2. Acordarea de drepturi exclusive operatorilor de salubritate

Prin introducerea literei f) la art. 8 alin. 1 din Lege, unitățile administrativ-teritoriale au obligația de a acorda pe teritoriul lor exclusivitatea prestării activității de salubrizare unui anume operator economic.

Ca o primă observație, Legii îi este astfel imanentă o contradicție, la litera a) a aceluiași articol prevăzându-se că autoritățile au obligația de a asigura tratament egal tuturor operatorilor care acționează pe teritoriul lor, ori în urma completării nu va mai fi posibilă decât activitatea unui singur operator pe teritoriul fiecărei UAT.

3. Implicații din perspectiva dreptului UE

Începem prin a cita dispozițiile art. 106 alin. 2 TFUE, care prevede că „întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general (…) se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor reguli nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii.“

Dacă în prima sa parte textul menționat supune domeniul serviciilor de interes general, în anumite condiții, regulilor de concurență, cea de-a doua parte a normei face referire la afectarea schimburilor comerciale în cadrul Uniunii, cu alte cuvinte la libertatea de circulație a mărfurilor, așa cum ea este prevăzută de TFUE.

a) Încălcări ale dreptului concurenței

Modificările respectiv completările Legii, puse în lumina mai sus, constituie din mai multe puncte de vedere încălcări ale dreptului concurenței.

Normele de drept supranațional, în special cele privind libertățile fundamentale și cele concurențiale, au ca obiectiv central crearea unei piețe unice europene, prin înlăturarea atât a barierelor statale (la care se referă libertățile fundamentale) cât și a celor create artificial de agenții economici (interzise de către normele de concurență). În jurisprudenţa sa constantă CJUE a arătat că normele de concurență se adresează indirect și statelor membre, în sensul în care acestora le este interzis să adopte orice normă în măsură să îngrădească eficiența practică (effet utile) a dreptului su-pranațional, inclusiv al dreptului concurenței3. Pe cale de consecință, ne aflăm în fața unei încălcări ale dreptului concurenței și în situația în care agenții economici nu fac decât să urmeze o conduită obligatorie, decurgând dintr-un act normativ intern4.

- Împărțirea piețelor constituie o încălcare gravă a dreptului concurenței în accepțiunea atât a legiuitorului intern (art. 5 alin. 1 lit. c) din Legea concurenței nr. 21/1996) cât și a celui european (art. 101 alin. 1 lit. c) TFUE). Atribuirea de drepturi exclusive operatorilor de salubritate pe raza U.A.T conduce la fragmentarea accentuată a pieței serviciilor de salubrizare și a deșeurilor reciclabile. Operatorii economici autorizați (salubritatea) nu vor mai fi astfel în măsură să acționeze decât în cadrul UAT pentru care au obținut contractele de delegare a gestiunii, deci o restricție în ceea ce privește „sănătatea“ liberei circulații a serviciilor.

- Pe cale de consecință o serie de operatori economici, autorizați la această dată, vor înceta să existe, în situația în care nu vor obține astfel de contracte exclusive.

- Prin includerea în sfera de activitate, gestionată exclusiv de către un operator de salubritate, a deșeurilor cu valoare pozitivă, agenții economici, societăți comerciale, industria producătoare de bunuri, retailul, complexele comerciale mari nu vor mai putea vinde respectivele deșeuri la un preț stabilit de piață pe baza cererii și ofertei, ci vor fi nevoiți să semneze contracte de adeziune cu operatorul care deține exclusivitatea în respectivul UAT. Nu va mai exista o presiune a prețurilor pentru societățile interesate să achiziționeze respectivele deșeuri, prețul lor fiind de fapt unul impus de către operatorul cu drepturi exclusive în raza UAT.  Aceasta contravine atât normei de drept intern (art. 6 alin. 1 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996) cât și dreptului concurenței la nivelul UE (art. 102, alin. 1 lit. a) TFUE).

- Prin imposibilitatea de a vinde deșeurile cu valoare pozitivă pe o piață liberă, cât și prin constrângerea de a renunța la un sistem de management integrat al deșeurilor la nivel național, în dauna mai multor contracte de adeziune (o societate comercială mare, cu mai multe puncte de lucru la nivel național, va semna contracte de salubritate pentru fiecare UAT unde are puncte de lucru) pentru agenții economici se nasc costuri suplimentare, care în mod inevitabil vor fi suportate (într-o proporție mai mică sau mai mare) de către consumatorul final. În acest fel se încalcă două dintre principiile fundamentale care stau la baza politicilor de concurență, ale căror expresie sunt dispozițiile codificate ale dreptului concurenței: protecția consumatorului și repartizarea eficientă/ justă a resurselor în circuitul economic.

b) Încălcări ale libertații fundamentale de circulație a mărfurilor în UE

După cum arătam mai sus, componente ale deșeurilor municipale, respectiv cele reciclabile, au o valoare economică și constituie în acest sens o marfă (bun) asupra căreia posesorul, societatea comercială, industria, instituția poate dispune neconstrâns.

În ceea ce privește interdicția măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative ale liberei circulații a mărfurilor, CJUE arată în jurisprudența sa constantă că această interdicție se referă și la măsuri naționale, care urmăresc sau produc limitări specifice ale fluxurilor de export și care creează condiții diferite pentru comerțul intern și cel extern al unui stat membru, astfel încât producția internă a respectivului stat sau piața sa internă beneficiază de un avantaj deosebit 5.

Acordarea dreptului exclusiv unui singur salubrizator nu reprezintă în sine o barieră în calea exporturilor în sensul art. 35 TFUE, atâta vreme cât producătorii de deșeuri ar avea posibilitatea de a vinde în vederea exporturilor deșeurile cu valoare pozitivă, în măsura în care se decid să procedeze în acest fel 6.

Lipsa unei prevederi exprese, prin care producătorii de deșeuri au posibilitatea de a opta să predea de-șeurile produse altor actori decât operatorii exclusivi din UAT, autorizați să acționeaze pe piețele de profil, permite concluzia că legislația internă reprezintă o încălcare a art. 35 TFUE 7.

Astfel de încălcări pot fi justificate numai în condițiile art. 36 TFUE. În domeniul deșeurilor întrebarea care se ridică este aceea, dacă protecția vieții și sănătații oamenilor şi animalelor sau de conservare a plantelor pot justifica o restrângere a libertății producătorilor de deșeuri de a dispune liber de acestea, prin care piața internă a României beneficiază de un avantaj deosebit.

O asemenea justificare nu este acceptată de către Curtea de la Luxemburg,  având în vedere natura nepericuloasă a deșeurilor la care ne referim, cât și împrejurarea că activitatea de salubrizare în sine contribuie tocmai la protejarea vieții şi sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.

c) Încălcări ale dreptului de proprietate

Atât Constituția României (art. 44) cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 1 din Primul Protocol adițional) consacră principiul protecției dreptului de proprietate. Deșeurile reciclabile cu valoare pozitivă constituie un bun asupra căruia poartă dreptul de proprietate. Extinzând sfera operatorilor de salubritate asupra acestor categorii de deșeuri și impunând prețuri de vânzare ale acestora (prin intermediul contractelor de adeziune), statul roman îngrădeşte dreptul de proprietate al agenților economici.

IV. Concluzii

Modificările, respectiv completările Legii la care am făcut referire încalcă norme fundamentale ale dreptului UE, norme constituționale interne precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un interes public care să justifice încălcările și ingerințele la care am făcut referire mai sus nu poate fi identificat. Nu poate fi în niciun caz acceptat argumentul legiuitorului, conform căruia necesitatea amortizării investițiilor operatorilor de salubritate impune contractele de exclusivitate. Nu este datoria statului român să ia măsuri active în vederea succesului economic al unor puțini operatori de salubritate. O asemenea intervenție în economie, sprijinindu-se pe argumentul legiuitorului nu este acceptabilă.

Se impune așadar renunțarea la exclusivitatea operatorilor pe fluxurile de deșeuri cu valoare pozitivă din componenta deșeurilor generate ca urmare a activităților lor economice, eliminarea articolelor controversate și revenirea la o formulă în care agenții economici să poată să dispună liber de aceste bunuri.

Cu deosebită consideraţie,

Grupul de Lucru din cadrul
„Iniţiativei România Orizont 2020“



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare