România, tot pe ultimul loc în Uniunea Europeană - Reciclare & Recuperare | Ecologic

Reciclare & Recuperare

România, tot pe ultimul loc în Uniunea Europeană

09 May 2015 - 12:13 PM Reciclare & Recuperare

În data de 26 martie 2015, institutul european Eurostat a dat publicităţii un alt raport privitor la gestionarea deşeurilor în Uniunea Europeană, raport în care România figurează ca de obicei pe ultimele locuri. Sărăcia populaţiei, subdezvoltarea societăţii şi nepăsarea autorităţilor statului sunt atributele ţării noastre.  Generăm, din cauza sărăciei fireşte, cantitatea cea mai mică de deşeuri, reciclăm din ele doar 3%, nu avem planuri de management, iar depozitarea rămâne şi acum principala metodă de gestionarea a deşeurilor municipale.

Ramona Buciu

Mediul înconjurător din Uniunea Europeană

• În anul 2013, fiecare persoană din Uniunea Europeană a generat o cantitate de 481 de kg de deşeu municipal;

• 43% a fost reciclat şi compostat.

În anul 2013 cantitatea de deşeuri municipale generată de către o persoană din Uniunea Europeană s-a ridicat la 481 kg, mai puţin cu 8,7% comparativ cu anul 2012 când au fost generate 527 kg de persoană.

Din anul 2007, cantitatea de deşeuri municipale generată de către o persoană a scăzut constant în Uniunea Europeană comparativ cu mijlocul aniilor 1990.

Din cantitatea de 481 kg de deşeuri municipale de persoană, 470 kg au fost tratate prin modalităţi diferite: 31% depozitate, 28% reciclate, 26% incinerate şi 15% transformate în compost.

Ponderea deşeurilor municipale reciclate sau transformate în compost în Uniunea Europeană a crescut într-un mod constant de-a lungul aniilor, de la 18% în anul 1995 la 43% în 2013.

Situaţia este reprezentată în graficul de mai jos.

Deşeurile municipale în UE

Ţara cu cea mai mică cantitate de deşeuri generată este România, iar la polul opus este Norvegia cu cea mai mare cantitate de deşeuri

Cantitatea de deşeuri municipale generate variază considerabil între statele membre ale Uniunii Europene. Cu o cantitate mai mică de 300 kg pe persoană, România, Estonia şi Polonia au avut cea mai mică cantitate de deşeuri generate în anul 2013, urmate de Slovacia, Republica Cehă şi Letonia (toate au avut doar puţin peste 300 kg de deşeu). La polul opus al clasamentului se situează Danemarca cu 747 kg şi cu cea mai mare cantitate de deşeuri generată în anul 2013, cu mult înaintea Luxembourg-ului, Ciprului şi Germaniei care au înregistrat cantităţi mai mici, dar peste 600 kg de persoană. De asemenea, Irlanda, Austria, Malta, Franţa, Olanda şi Grecia au înregistrat valori cuprinse între 500 şi 600 de kg de persoană.

Aproape două treimi din deşeurile municipale au fost reciclate sau compostate în Germania

Metodele de tratare ale deşeurilor diferă substanţial între statele membre ale Uniunii Europene. În anul 2013 o treime sau mai mult din deşeurile municipale au fost reciclate în Slovenia (55%), Germania (47%), Belgia şi Irlanda (împreună 34%) şi Suedia (33%). Compostul este cel mai frecvent în Austria (35%), urmată de Olanda (26%), Belgia (21%) şi Luxembourg (20%). Cel puţin jumătate din de-şeurile tratate în anul 2013 au fost incinerate în Estonia (64%), Danemarca (54%) şi Suedia (50%), în timp ce cele mai mari cote de deşeuri municipale depozitate au fost înregistrate în România (97%), Malta (88%), Croaţia (85%) şi Grecia (81%).

În anul 2013, reciclarea şi compostarea împreună au reprezentat aproximativ două treimi (65%) din deşeurile tratate din Germania şi mai mult de jumătate din deşeurile din Slovenia (61%), Austria (59%) şi Begia (55%).  Datele sunt detaliate în tabelul următor.

Situaţia deşeurilor municipale în 2013

Precizări:

1. Prin deşeuri municipale se înţelege, într-o mare măsură, deşeurile generate de gospodării, dar pot include deşeuri similare generate de întreprinderile mici şi instituțiile publice şi colectate de către municipalitate; componenţa deşeurilor municipale poate varia de la municipalitate la municipalitate şi de la ţară la ţară, în funcţie de sistemul local de gestionare al deşeurilor.

Deşeurile din agricultură şi industrie nu sunt incluse.

În principiu, datele privind deşeurile municipale tratate se referă doar la deşeurile tratate în statul membru şi nu ia în considerare deşeurile exportate pentru tratare.

Cu toate acestea, capacitățile de reciclare pot fi limitate în ţările mici. Luxemburg este un caz în care deșeurile reciclate includ şi exporturile. Pentru zonele în care nu sunt colectate deşeurile municipale, cantitatea de deşeuri generate este estimată.

2. Cantitățile raportate de deşeuri generate şi tratate pot să nu fie cele reale pentru unele state membre din următoarele motive: estimările pentru populaţia care nu intră sub incidenţa schemei de colectare, pierderile în greutate din cauza deshidratării, numărul dublu de deşeuri în curs de două sau mai multe etape de tratare, exporturile şi importurile de deşeuri şi întârzierile între generare şi tratare (depozitare temporară).

3. Acestea sunt principalele metode de tratare:
a. Depozitarea semnifică depozitarea deşeurilor pe sau în pământ, inclusiv în depozitele special proiectate, precum şi depozitarea temporară a acestora pentru o perioadă de peste un an de zile.
b. Incinerarea reprezintă tratarea termică a deşeurilor într-o instalaţie de incinerare.
c. Reciclarea semnifică orice proces/operaţiune de recuperare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale cu excepţia utilizării ca şi combustibil.
d. Compostarea reprezintă tratamentul biologic (anaerob sau aerob) al materialelor biodegradabile într-un produs recuperabil.

Statistici privind deşeurile muncipale

Datele extrase din luna martie 2015

Acest articol prezintă tendinţele privind generarea de deşeuri municipale şi tratarea în Uniunea Europeană din perioada 1995-2013. Există o tendinţă diferită privind procesul de depozitare al deşeurilor, iar ţările caută în mod constant modalităţi alternative de tratare a deşeurilor.

Deşeurile municipale generate de fiecare ţară sunt reprezentate în tabelul următor.

Cantităţi de deşeuri municipale generate

Principalele constatări statistice

Eurostat a colectat şi a publicat date privind deşeurile municipale din anul 1995. Aceste informaţii sunt utilizate pe scară largă atât pentru a compara cantitatea generată de deşeuri şi tratarea acestora în diferite ţări, cât şi pentru a arăta indicatorii folosiţi pentru monitorizarea politicilor europene pe deşeuri. Datele privind deşeurile municipale exprimate în kilograme pe cap de locuitor sunt parte a unui set de indicatori monitorizaţi anual în cadrul Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.

Datele acoperă perioada 1995-2013 pentru cele 28 de state membre ale UE (Croaţia are seturi complete începând cu anul 2006). Pentru ţările candidate acoperirea este după cum urmează: Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (din 2008), Serbia (din 2006) şi Turcia. Pentru ţările din cadrul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb şi anume Islanda, Norvegia şi Elveţia, precum și pentru  potenţiala candidată la UE Bosnia şi Herţegovina (din anul 2008), datele au fost oferite atât cât a fost posibil.

Pentru anul 2013, totalul deşeurilor municipale generate variază într-un mod considerabil, de la 747 kg pe cap de locuitor pentru Danemarca, la 272 kg pe cap de locuitor în România. Variaţiile reflectă diferenţele dintre modelele de consum şi bogăţia economică, dar şi de felul cum deşeul municipal este colectat şi gestionat. Există diferenţe între ţări privind gradul de colectare şi gestionare al deşeurilor din comerţ şi administraţie împreună cu cele din gospodăriile populaţiei.

Perioadele 1995-2003 şi 2003-2013 arată direcţiile din cele 31 de ţări cu date complete, mai puţin Grecia pentru care nu există informaţii în această privinţă pentru anul 1995.

În 18 din cele 31 de ţări, cantitatea de deşeuri municipale generate pe cap de locuitor a crescut în perioada 1995 şi 2013, iar în şase dintre aceste ţări creşterea a rămas constantă.

Cele mai ridicate rate medii anuale de creştere s-au înregistrat pentru Grecia (informaţii din 1996, 2,3%), Malta (2,1%) şi Danemarca (2,0%). În cele 12 ţări rămase, tendința generală în creştere a fost întreruptă în jurul anului 2003. Dintre aceste 12 ţări, opt au înregistrat o creştere în perioada 1995-2003. Cele mai ridicate rate medii anuale de creştere s-au observat în Austria, Irlanda şi Suedia.

În schimb, patru ţări: Republica Cehă, Lituania, Polonia şi Slovacia au raportat scăderi ale generării de deşeuri în perioada 1995-2003, urmată de o creştere între 2003 și 2013.

Din cele treisprezece ţări cu o scădere globală 1995-2013, doar două (Bulgaria şi Slovenia) au arătat o scădere atât înainte cât şi du- pă anul 2003. Bulgaria a arătat cea mai mare reducere, cu o scădere medie anuală constantă de 2,6%, urmată de Slovenia (-2,0% pe an).

În celelalte unsprezece cazuri, scăderea nu a fost observată în ambele perioade. Cifrele pentru Belgia, Ungaria, Ţările de Jos, România şi Turcia arată o creştere până în 2003 de mai puțin de 1,1% pe an, urmată respectiv de scăderi medii anuale de 0,6%, 2,0%, 1,1%, 2,6% și 0,9%. Pentru Germania o scădere medie anuală de 0,4% a putut fi observată pentru prima perioadă, urmată de o  creştere medie anuală de 0,3% în a doua perioadă. Regatul Unit, Islanda, Estonia şi Spania au raportat scăderi medii globale în a doua peri- oadă (-2,0%, -3,3%, -3,4% şi -3,6% pe an), care au fost mai mari decât în prima perioadă de creşteri, în afară de Marea Britanie. Pentru Norvegia, opusul este -5,3% pe an până în 2003 şi o medie de 2,1% pe an în a doua perioadă. Prin urmare, este dificil de evaluat tendința globală pentru aceste trei ţări.

Din anul 2004 şi până acum, metodologiile de calcul au fost finalizate în toate ţările, astfel încât calculul cantităţilor generate în anul 2004 şi mai târziu a fost mai exact decât în anii 1995-2003.

În această secţiune, diferenţele privind gestionarea deşeurilor municipale sunt prezentate, iar strategiile de tratare sunt identificate pe baza cantităţilor raportate de deșeuri municipale depozitate, incinerate, reciclate şi compostate. Statele membre au fost invitate să facă diferenţa între incinerare cu recuperare de energie şi fără. Totuşi cum nu există criterii clare de clasificare, comparabilitatea rezultatelor între ţări rămâne destul de limitată. Prin urmare, datele actuale permit doar o analiză din cantitatea totală incinerată.

Graficul de mai jos arată cantitatea de deşeuri municipale tratate în Uniunea Europeană (UE-27) pentru perioada 1995-2013 şi metoda de tratarea acestora, în milioane de tone şi kg pe cap de locuitor.

Cantitatea de deşeuri municipale tratate în Uniunea Europeană (UE-27) pentru perioada 1995-2013 şi metoda de tratarea acestora

Categoria „Altele“ a fost calculată ca diferenţă între suma cantităţilor tratate şi cantitatea de deşeuri generate. Această diferenţă apare în ţările care trebuie să estimeze cantităţile de deşeuri generate în zonele care nu sunt acoperite de un sistem de colectare al deşeurilor municipale și astfel se raportează mai multe deşeuri generate decât tratate. În plus, celelalte categorii de tratare reflectă efectele asupra activităţii de import şi export, pierderile de greutate, dubla contabilizare a deşeurilor secundare (de exemplu depozitarea și reciclarea reziduurilor după incinerare), diferenţele din cauza întârzierilor, depozitarea temporară şi din ce în ce mai mult utilizarea activităţii de pretratare cum ar fi tratamentul biologic mecanic (MBT). La nivelul celor 27 de ţări din UE, aceste efecte au o contribuţie secundară şi tind să se anuleze reciproc. Cu toate acestea, la nivel de ţară, efectele pot fi considerabile.

Chiar dacă mai multe deşeuri sunt generate în cele 27 de state din UE, cantitatea totală de deşeuri municipale depozitate s-a diminuat. În perioada de referinţă, totalul deşeurilor municipale depozitate în UE a scăzut cu 71,1 milioane de tone, sau 49%, de la 144,2 milioane de tone (302 kg pe cap de locuitor) în anul 1995 la 73.100.000 de tone (146 kg pe cap de locuitor) în anul 2013. Aceasta corespunde la o scădere medie anuală de 3,7%. Din anul 2003, depozitarea a scăzut la fel de mult, cu 5,1% în medie pe an.

Ca urmare, rata de depozitare comparativ cu generarea de deşeuri municipale în UE a scăzut de la 63,8% în anul 1995 la 30,3% în anul 2013.

Această reducere poate fi parţial atribuită procesului de implementare al legislaţiei europene, cum ar fi Directiva nr. 62/1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje. Până în anul 2001, statele membre trebuiau să recupereze un minim de 50% din toate ambalajele introduse pe piaţă. Cu obiectivul de recuperare revizuit de 60%, până la 31 decembrie 2008, a existat o creştere a cantităţii de deşeuri de ambalaje colectate separat.

Mai mult, în Directiva nr. 31/1999 privind depozitele de deşeuri a fost prevăzut că statele membre au fost obligate să reducă cantitatea de deşeuri municipale biodegradabile depozitate astfel: până la data de 16 iulie 2006 - 75%, până la 16 iulie 2009 - 50% şi la 35% până la data de 16 iulie 2016. Reducerea a fost calculată pe baza valorii totale a deşeurilor biodegradabile municipale produse în 1995. Această directivă a determinat ţările să adopte diferite strategii pentru a evita trimiterea fracţiunii organice a deşeurilor municipale în depozitele de deşeuri, şi anume de compostare (inclusiv fermentaţie), incinerare şi pre-tratare, tratarea mecano-biologică: cum ar fi stabilizarea fizică.

Ca urmare, cantitatea de deşeuri reciclată a crescut de la 25 milioane de tone (52 kg pe cap de locuitor) în anul 1995 la 65.800.000 de tone (131 kg pe cap de locuitor) în 2013, cu o rată medie anuală de 5,5%. Ponderea deşeurilor municipale reciclate la nivel global a crescut de la 11% la 27%.

Recuperarea materialelor organice prin compostare a crescut cu o rată medie anuală de 5,3% din 1995 până în anul 2013. Activităţile de compostare şi reciclare au reprezentat 42% din materialul organic din 2013.

De asemenea, incinerarea deşeurilor a crescut în mod constant în perioada de referinţă şi totuşi nu la fel de mult ca reciclarea şi compostarea.

Din anul 1995, cantitatea de deşeuri municipale incinerate în cele 27 de ţări din Uniunea Europeană a crescut cu 29,4 milioane de tone (92%), constituind 61.600.000 de tone în anul 2013. Astfel, deşeurile municipa-le incinerate au crescut de la 67 kg pe cap de locuitor la 123 kg.

Tratarea mecano biologică (MBT) şi sortarea deşeurilor nu sunt acoperite în mod direct şi considerate categorii în raportarea privind tratarea deşeurilor municipale. Aceste tipuri de pre-tratare necesită un tratament suplimentar definitiv. În practică, cantităţile obţinute prin tratarea mecano-biologică sau prin sortare ar trebui să fie raportate pe baza etapelor finale de tratare ulterioare. Cu toate acestea, modul în care aceste cantităţi sunt alocate pentru cele patru categorii de tratare (incinerare, depozitare, reciclare şi compostare) variază în mod semnificativ, iar unele ţări raportează doar prima etapă de pre-tratare.

Prin urmare, pentru raportarea cu privire la actualul set de variabile/cantităţi, de multe ori este nevoie de informaţii suplimentare pentru a raporta cantităţile de deşeuri municipale depozitate, incinerate, reciclate şi compostate la cantităţile generate la nivel de ţară.  

Depozit municipal (foto: Agerpres)



Alte articole in rubrica Reciclare & Recuperare